x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Istoria Comunismului Comunism / Petru Groza - un burghez excentric

Comunism / Petru Groza - un burghez excentric

de Cristina Diac    |    31 Ian 2006   •   00:00
Comunism / Petru Groza  -  un burghez excentric

Inlocuitorul lui Radescu in fruntea guvernului era fiu de preot ardelean ortodox, deputat si ministru "burghez", mare proprietar supranumit "printul Devei". Prin casa lui au trecut cam toti politicienii "lumii vechi". Considerat de acestia un naiv si un excentric, Groza a ramas o "ciudatenie" si in lumea comunista.

Petru Groza - "printul Devei"

Inlocuitorul lui Radescu in fruntea guvernului era fiu de preot ardelean ortodox, deputat si ministru "burghez", mare proprietar supranumit "printul Devei". Prin casa lui au trecut cam toti politicienii "lumii vechi". Considerat de acestia un naiv si un excentric, Groza a ramas o "ciudatenie" si in lumea comunista.

Petru Groza s-a nascut la 7 decembrie 1884 in comuna Bacia, judetul Hunedoara, in familia preotului ortodox Adam Groza. A facut clasele primare in localitatea natala - Costei si la Lugoj, dupa care a fost inscris la Colegiul Maghiar Reformat din Orastie. In 1903 a plecat la Budapesta, capitala Imperiului Austro-Ungar din care Transilvania facea parte la acel moment, pentru a se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte Economice. Dupa patru ani, hunedoreanul a obtinut titlul de doctor in Drept al universitatii budapestane. O alta achizitie de durata a tanarului Petru, datorata anilor de scoala, a fost buna cunoastere a limbii maghiare.

FIU DE PREOT. La intoarcerea acasa, Groza si-a practicat meseria de avocat, la Lugoj si Deva. Traditia familiei l-a indemnat probabil sa se implice si in viata bisericii ortodoxe. Din 1911 si pana la moarte a fost unul din membrii laici ai Sinodului Mitropoliei Sibiului. Din punct de vedere politic, avocatul si deputatul sinodal, dr. Petru Groza s-a alaturat Partidului National Roman (PNR), partid constituit de ceea ce atunci era considerat in mod oficial minoritatea romaneasca din Transilvania, provincie a Imperiului Dualist. Facand politica inainte de Unire, Groza a ajuns sa cunoasca bine mai toate "vedetele" politice ale momentului: Stefan Cicio Pop, George Pop de Basesti, Alexandru Vaida Voievod, Vasile Goldis, Iuliu Maniu. Pe unii dintre ei ii admirase la Budapesta in anii studentiei, ca deputati ce reprezentau pe romani in parlamentul maghiar.

DE DOUA ORI MINISTRU. Dezamagit de optiunea fruntasilor transilvaneni, pe care-i suspectase in decembrie 1918 ca vor sa intarzie unirea administrativa a Transilvaniei cu Romania, Groza s-a inscris in 1920 in formatiunea politica fondata de generalul Alexandru Averescu. Figura emblematica a razboiului, acesta s-a bucurat de o mare popularitate in primii ani de pace. Multe sperante s-au indreptat atunci spre Averescu. Era perceput ca un om nou, care nu facuse politica in Romania Mica si care in plus se mai si distinsese pe campul de lupta, in momentele dificile pentru tara din timpul primului razboi mondial. Partidul lui Averescu a castigat alegerile, iar Petru Groza a fost numit ministru al Nationalitatilor Conlocuitoare. Era cel mai tanar membru al guvernului. Primii ani de dupa Unire au fost marcati de o mare instabilitate. Primul guvern Averescu n-a rezistat nici macar un an. Intre 1922 si 1926, Groza a fost ales deputat din partea Partidului Poporului, in opozitie fata de Partidul National Liberal aflat la guvernare.

EXILUL "BIBLIC". La jumatatea deceniului trei, "politica de zi" dupa cum o numea Groza, aduce din nou la putere partidul lui Averescu. Hunedoreanul a primit portofoliul Lucrarilor Publice. Manevrele lui Ionel Bratianu, care il adusesera la guvernare, actioneaza din nou, in sens invers, si Partidul Poporului a trecut din nou in opozitie. Dezamagit de lumea politica, Groza a decis sa o rupa total cu Capitala, cu marea politica, cu urzelile si intrigile de palat. In 1927 a plecat la Deva, intr-un exil autoimpus, de sapte ani, asemenea celui biblic. A fost o perioada in care si-a consolidat averea, simultan citind si meditand la "decadenta lumii burgheze". In 1931 s-a intalnit pentru prima data cu doctrina comunista, in care i s-a parut ca a gasit ceea ce cauta. Doi ani mai tarziu s-a asezat in fruntea organizatiei de anvergura locala numita Frontul Plugarilor, al carei presedinte a devenit.

Pana in toamna anului 1944, cand a fost adus oarecum fortat la Bucuresti si ulterior facut vicepremier, Groza si-a vazut de afaceri, de familie si de cultivarea relatiilor personale cu mai toti oamenii politici ai vremii - de la extrema stanga la extrema dreapta, dar si cu literati si artisti. In tot acest rastimp nu a incetat sa se intereseze de mersul treburilor politice, continuand sa-si viziteze destul de des prietenii din Capitala. A avut toata viata o camera rezervata pe numele lui la Athenee Palace. Venea, vedea si pleca inapoi in tinutul Hunedoara, despre care a crezut toata viata ca este leaganul romanismului autentic.

TIRADA
"Nu uitati ca eu sunt dac: traiesc din mosi-stramosi pe malurile Streiului care izvoraste in umbra zidurilor Sarmisegetusei. Sunt om politic si voiu ramane. Fiecare strop de sange din mine ma indruma spre datorie, imi striga sa nu ma supun fatalitatii, sa nu fiu bicisnic" - Petru Groza

RETEAUA
Petru Groza nu s-a cunoscut personal numai cu liderul PNT, Iuliu Maniu. La nunta lui Horia Sima, seful Miscarii Legionare dupa moartea lui Corneliu Zelea Codreanu, originar din Banat, socrii lui Groza fusesera nasi. Acesta s-a intalnit la Bucuresti cu Sima in chiar lunile in care Miscarea se afla la putere. Cu ajutorul Veturiei Goga, sotia lui Octavian Goga si prietena cu Maria "Maresal" Antonescu, deveanul a obtinut o audienta la Ion Antonescu. Pentru eliberarea sa din inchisoare a intervenit la maresal Lucretia Barbul, sotia lui Gheorghe Barbul. Groza fusese coleg de scoala cu fratele demnitarului antonescian.
×