x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Istorie politica Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XX)

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XX)

de Prof. Dr. Stelian Neagoe    |    11 Iul 2010   •   00:00

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetu Marmaţiei.



Joi, 22 ianuarie 1942
Fiul lui Papen a fost rănit pe front. Papen a părăsit Ankara pentru a-şi vizita copilul la Berlin. În Turcia, nervozitate. Totuşi, se dezminte ştirea engleză despre o mobilizare. Au fost convocate numai câteva contingente de rezervişti pentru înlocuirea celor concentraţi trimişi la vetre.

Şedinţă furtunoasă ieri în Camera Comunelor. Deputaţii se aşteptau la destăinuiri cu privire la cele discutate de Churchill cu Roosevelt şi cu americanii - şi discreţia primului-ministru i-a decepţionat. Churchill a cerut ca cuvântarea pe care o va ţine azi sau mâine să fie înregistrată pe plăci, ca să poată fi difuzată de la posturile de radio britanice. Cererea a stârnit nemulţumiri şi proteste în Cameră, deoarece ea dovedeşte că cuvântarea va fi de ordin general, pentru uzul maselor, şi nu va conţine nici măcar minimul de confidenţe obişnuit în şedinţele parlamentare secrete... Pe când englezii se ceartă în Parlamentul lor, japonezii pun în linişte la cale, în Parlamentul din Tokio, soarta lumii orientale. Discursurile generalului Tojo şi ale amiralului Togo, care cad de sus, nu ţin însă seamă de faptul că războiul din Extremul Orient e de-abia la începutul lui şi că adversarul e puternic...

Japonezii şi americanii se ceartă pe numărul va­se­lor scufundate. Americanii nu recunosc decât jumătate din cifrele date de japonezi, care sunt, ce e drept, impresionante... Mi se spune că Preşedinţia Consiliului de Miniştri a cumpărat cu bani luaţi de la "Ordinea Publică" casa lui Nae Ionescu de la Băneasa (de lângă grajdurile lui Malaxa), pentru a servi de locuinţă Mareşalului Antonescu şi dlui Ică. Mareşalul ar avea nevoie de aer curat şi de linişte... Nimic de zis, dar cum rămâne cu noi, ăştia care am fost daţi în judecată "pentru că am întrebuinţat fondurile secrete în afară de strictele nevoi ale menţinerii ordinii publice"? Puţină logică şi puţină ruşine, domnilor Dictatori!

Un comunicat ne aduce la cunoştinţă că s-au luat măsuri de stimulare a administraţiilor comunale rurale şi a gospodăriilor săteşti. În fiecare judeţ, comuna cea mai bine administrată va fi publicată pe un ordin de zi, iar conducătorii ei vor primi laude, încurajări şi chiar decoraţii. Pentru cele mai bune gospodării, în fiecare sat, s-au instituit premii şi pentru gospodar favoruri de ordin economic şi fiscal... O idee foarte bună - numai să vedem cum se va aplica. La noi, toate se fac numai pe criterii de gaşcă...

Mi se spune că generalul Gherghe, prefectul de Poliţie, a fost numit comandant al Diviziei motorizate şi că, în locul lui, în fruntea Poliţiei Capitalei a fost numit generalul Gheorghieş, până aci comandantul Corpului II Teritorial. Numirea n-a apărut încă în ziare, dar m-ar bucura, căci generalul Gheorghieş este un prieten... Tot "sous le sceau du secret" mi se mai spune că generalul Iacobici a fost scos din fruntea Statului Major şi înlocuit prin generalul Şteflea, un om de încredere al lui Antonescu, care comanda Divizia din Piteşti - divizia comandată pe timpuri de Mareşal şi pe care contează pentru siguranţa lui personală... Înlocuirea ar fi fost făcută brusc.

Generalul Iacobici, pe linie moartă... Despre genera­lul Şteflea se spune mult bine. Mai aflu că generalul Jack Popescu a fost înlocuit la Interne, fiindcă nu ac­ţi­o­na destul de energic împotriva legionarilor. Toţi gardienii de la închisorile Aiud şi Jilava ar fi fost arestaţi, îm­pre­u­nă cu directorii acestor stabilimente penitenciare. O fi? Generalul Jack Popescu n-a murit însă de ini­mă rea, cum s-a spus (!), ci de o boală de cord, probabil angină de piept, de care suferea de mai multă vreme...


Vineri, 23 ianuarie 1942
De miercuri-seară n-a mai nins, dar în schimb ter­mo­metrul era azi-dimineaţă la -15°. Cerul e înnorat şi mă doare foc piciorul, aşa încât mă aştept la zăpadă din nou. Nu ştiu ce o vrea Dumnezeu cu noi. Ieri, trenurile n-au mai pornit nici înspre Sibiu - iar în Bucureşti, pe uli­ţe, circulaţia e aproape oprită. Numai curajoşii în­drăz­nesc să-şi scoată maşinile şi se înzăpezesc cu ele... Mun­ţii de zăpadă sunt aşa de mari pe străzi, încât nu te poţi vedea de pe un trotuar pe celălalt... Şi nici o nă­dej­de de mai bine, căci suntem abia la 10 ianuarie stil vechi!

Japonezii au început o ofensivă violentă împotriva Birmaniei în care au trecut împreună cu trupele thailandeze (siameze). Deşi Thailanda a pus la dis­poziţia Japoniei baze de operaţii încă de la începutul os­ti­lităţilor - deşi acum merge mână în mână cu forţele Mikado-ului -, Anglia nu i-a declarat încă război. Tactică sau dispreţ? Sau simplă neglijenţă? În Birmania, trupele japoneze au ocupat Portul Tavoy şi se în­dreap­tă spre Mulmein, centru important pe Golful Martaban, cam în faţă de Rangoon. La sudul peninsulei ma­la­eze, înaintarea merge repede spre Singapore, în faţa căreia se concentrează acum trupele nipone. La Singapore, panica şi dezordinea continuă să domnească.

În Crimeea, trupele noastre au înregistrat un nou suc­ces la nord-est de Feodosia. Forţele ruseşti sunt tot mai mult împinse spre Kerci sau distruse. Pe restul fron­tului sovietic, nimic de seamă. Atacuri bolşevice sunt toate respinse, cu tot frigul îngrozitor care dom­neşte de la Oceanul Îngheţat la Marea Neagră... În Africa, englezii au fost atacaţi şi respinşi în dezordine spre Agedabia. Reţinem totuşi din această ştire că Agedabia e în mâna britanicilor...

Se anunţă că Molotov va zbura în curând la Londra pentru a continua negocierile cu Anglia. Englezii pu­b­lică prin gazetele suedeze şi pe cale particulară, pentru liniştirea spiritelor în ţările interesate, pre­ten­ţiile so­vi­e­tice în caz de victorie. Aceste pretenţii, al că­ror text nu ni se dă, par, din comentarii, să fie mode­ra­te. Dar ce valoare poate avea un angajament al So­vi­e­telor, chiar contrasemnat de Anglia? La Berlin, comentându-se reacţia Turciei faţă de destăinuirile ger­mane, despre acordurile din Moscova, se observă că această reacţie a fost laconică - dar se adaugă că şi o reacţie laconică poate fi elocventă...

Mareşalul Keitel a părăsit ieri Budapesta, însoţit la gară de acelaşi alai ca la sosire.
Despre scopul şi rezultatele misiunii sale în Ungaria - tăcere generală. E probabil că a discutat cu Statul Major maghiar liniile de dislocare ale trupelor ungureşti...
Deşi nu s-a publicat nimic, ştirea privitoare la nu­mi­rea generalului Şteflea în locul generalului Iaco­bici s-a confirmat. Despre numirea generalului Gheor­­ghieş la Prefectura Poliţiei nu se ştie încă nimic precis...
Va urma

×
Subiecte în articol: istorie politica