O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost în­re­gis­trate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul de­mo­lă­ri­lor, incendierea monumentelor se produ­ce ade­sea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e ne­voie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd feno­me­nul de flă­cări, iar din raportul pom­pie­rilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veş­ni­cii vinovaţi. În timp ce in­do­lenţa au­to­rităţilor distruge valorile, case vechi de pe Ca­lea Moşilor, Vasile Las­căr sau Pache Proto­po­pescu au dis­părut în incendii cu au­tori ne­cu­nos­cuţi. A apă­rut astfel o nouă specie periculoasă – piro­ma­nul imobiliar.

Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?