x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Fashion Stil made în România - puţin, dar bun!

Stil made în România - puţin, dar bun!

de Oana Vasiloiu    |    14 Feb 2010   •   00:00
Stil made în România - puţin, dar bun!
Sursa foto: Victor Stroe/JURNALUL NAŢIONAL

Cea mai stilată femeie din România. Cel mai bun designer român. Cel mai pasionant spectacol al sezonului. Da, toate la superlativ. Au fost trei experienţe care m-au pus pe gânduri şi mi-au îmbogăţit săptămâna trecută.



Pe principiul puţin, dar bun, am descoperit că avem, în România, câteva repere în materie de imagine, cultură şi fashion - pe care, recunosc, tindeam să le ignor sau să nu le aprofundez, mai bine zis.

Datorită împrejurărilor în care m-am aflat, am făcut o selecţie în materie de exemple vestimentare şi artistice şi am tras linie: există oameni în România care mai ştiu să se îmbrace, avem teatru bun şi avem designeri buni, cu "B" mare, şi mă bucur să povestesc despre toate astea.

Spectacol

Am găsit antidotul zilelor încărcate şi al presiunii legate de problemele inerente ale job-ului. Cel puţin pentru mine, filmul sau teatrul funcţionează perfect. Oricât de obosită aş fi, îmi propun să fug la teatru măcar o dată pe săptămână sau îmi iau câte un film seara şi uit de toată agitaţia zilnică. E incredibil de relaxant şi deconectant. Înainte, nu credeam în fenomenul ăsta, dar se pare că funcţionează acum. La teatru este emoţionant pentru că mă transpun cu totul şi mă umplu de energie de fiecare dată. Este o vibraţie acolo pe care nu ştiu să o descriu, dar o simt de fiecare dată, şi prefer teatrul, filmului. E o stare actuală care s-ar putea să se transforme într-o dependenţă, dar mă bucură faptul că, în România, chiar se fac spectacole bune de teatru şi există o generaţie nouă de actori chiar talentaţi. Mă bucură şi faptul că am văzut străini în sală şi mă gândesc că acesta este un domeniu (singurul, probabil) în care ţara asta excelează şi despre care putem vorbi cu fruntea (şi chiar cu nasul) pe sus.

Săptămâna asta, într-o zi crunt de obositoare şi în care avusesem o stare psihică extrem de proastă, îmi luasem bilet la Teatrul Naţional, la spectacolul "Lecţia" a lui Eugen Ionescu. M-am bucurat teribil să merg să-l văd. A fost mai mult decât orice pastilă sau soluţie miraculoasă de binefacere. A fost ca un miracol. M-am dus cu mari aşteptări şi am văzut o punere în scenă impecabilă şi o interpretare fantastic de bună a lui Horaţiu Mălăele, personajul perfect pentru piesa lui Ionesco. Comic irezistibil împletit cu tragic şi absurd, suspans, uimire, haos, derută - profesorul supărat de ignoranţă, dezinteres şi de neantul condiţiei umane. Sensul suprarealist exact al operei lui Ionesco, pentru care comedia se transformă mereu în dramă profundă, inevitabilă datorită condiţiei umane tragice şi absurde, splendide, dar inutile. După prima reprezentaţie a "Lecţiei", la Paris, în 1951, criticii l-au numit pe Ionesco - autorul "teatrului absurdului" şi toate spectacolele sale au fascinat pentru "jocul" neconvenţional, un "teatru joc" genial. Mergeţi să vedeţi "Lecţia", în Sala Atelier a Teatrului Naţional! Veţi găsi un joc liber, sincer şi provocator, un farmec irezistibil al profesorului şi al personajului perfect întruchipat de Horaţiu Mălăele. Nişte costume superbe. O scenografie minunată. Pasionant! Felicitări!   

Imagine de sine perfect exprimată

Cineva m-a întrebat într-o seară care cred că este persoana publică cea mai stilată din România. Am rămas pe gânduri vreo câteva minute bune pentru că nu-mi venea în minte nici o reprezentare a nici unei persoane. Stilate. Mă gândeam... Adică cineva care să se îmbrace corect conform proporţiilor, atributelor fizice, personalităţii şi statutului său. Cineva care să se cunoască şi să se aprecieze atât de bine, încât să ştie cum să apară în public, cum să se mişte, cum să vorbească natural şi sigur pe calităţile lui. Cineva care să ştie ce haine i se potrivesc şi ce accesorii şi cum să le poarte astfel încât să transmită exact mesajul pe care îl doreşte. După un lung timp de gândire, mi-am adus aminte de cineva. Mi-au venit în minte două apariţii televizate în care m-a surprins atât de plăcut şi am spus: "Ştiu! Cum să nu? Există cineva... Mihaela Geoană!". În ultimii doi ani, am remarcat definitivarea stilului, nu doar vestimentar (exista şi înainte), dar mai ales o schimbare excelentă a hair-styling-ului şi a sprâncenelor şi a machiajului - perfect alese pentru forma feţei şi pentru vârsta şi atitudinea doamnei Geoană. Deşi adeptă a stilului Jackie Kennedy, doamna Geoană nu copiază, nu se identifică cu o altă persoană decât cea care este. Esenţa stilului constă în exact acest lucru. De la Jackie Kennedy a preluat doar conceptul vestimentar extrem de simplu şi frumos, şi-a însuşit foarte corect principiile unei linii clasice şi curate. Toate ţinutele doamnei Geoană sunt ireproşabile şi i se potrivesc. Felicitări! La ora actuală, mi se pare cea mai naturală şi mai stilată femeie din România. Nu ştiu dacă are un consilier personal de imagine sau dacă a făcut ceea ce a simţit şi învăţat, dar mi se pare un exemplu pentru toate doamnele şi domnişoarele din ţărişoara noastră (chiar şi din politică), care nu se mai satură de operaţii este-tice, machiaje exagerate, păr blond, tocuri şi platforme ziua în amiaza mare, haine şi accesorii de firme ostentative şi încărcate până la refuz. Am obosit. Mi-e greaţă şi m-am plictisit.

Minunat

L-am cunoscut pe Adrian Oianu. Ne ştiam aşa, din vedere, dar zilele trecute am avut onoarea să îmi accepte invitaţia de a veni la mine în showroom şi de a sta de vorbă vreo câteva ore bune. Îi ştiam povestea, nebunia şi frenezia pe care le-a avut când s-a dus să cucerească America. Nu ştiam detaliile şi nu-i cunoşteam bucuria de a se întoarce în România pentru a învăţa femeile să se îmbrace nu doar de dragul de a se îmbrăca, ci de dragul de a purta haine frumoase, bine lucrate, de a transmite ceva din personalitatea lor, de a se simţi frumoase şi, mai ales, de fi libere. Pentru Oianu, hainele înseamnă independenţă şi stil. Prima impresie o dau ţinutele şi accesoriile, oricât de mult ne place sau nu. Dacă vrei să fii apreciat şi înţeles, primele mesaje nonverbale le transmitem vestimentar şi stilistic. Adrian este neobosit şi superentuziasmat să facă fashion de calitate şi îşi învaţă clientele să poarte ceea ce li se potriveşte. Nu face modă de dragul de a avea o preocupare sau de a vinde! Asta apreciez cel mai mult la el. Şi faptul că îşi iubeşte fiecare rochie, fiecare material, fiecare accesoriu. Prezentările lui sunt atât de reale şi atât de naturale, încât nu ai cum să nu îţi doreşti să porţi hainele lui. Pentru că sunt vii, purtabile, frumoase, fashionable şi funcţionale, în acelaşi timp. El însuşi este extrem de natural şi de spontan şi de modest. Şi de stilat. Mă bucur enorm că s-a întors în România, plin de speranţe şi de idei, şi sper să nu ajungă să facă nici un compromis profesional pentru a ajunge să se împlinească. Doamne, nu pot să mă abţin, dar vă spun, doamnelor, de ce să îmbrăcaţi marketing? De ce vă încorsetaţi? De ce vă chinuiţi să vă faceţi "pe comandă" nişte rochii care sunt făcute doar pentru a vă lua banii? De ce creaţii neautentice, nejustificat şi nepermis de scumpe? De ce Răzvan Ciobanu sau Cătălin Botezatu, când există Adrian Oianu? Doamne, câtă diferenţă! Mulţumesc, Adrian Oianu, pentru vizită şi pentru minunata conversaţie.

Pe curând!

×
Subiecte în articol: jurnal de stil