Bucuresti
Eroii revolutiei (13)
19/12/2004 (Actualizat 7:00)
1355 vizite
|
ROMANIA DIN CERURI
|
.
.
Magureanu Emil (579)
Manea Constantin (578)
Marghidan Elena (266)
Marin Liviu Iulian (267)
Mircea Ion (20)
.
.
Marinescu Mircea (269)
Marinescu Octavian (270)
Mateescu Nicolae (273)
Mateescu Torino Nicolae (274)
Macsetian Vasile (277)
Margutoiu Mircea (1.027)
Micu Eugen (281)
Mirea Mariana (288)
Iancu (Mirea) Mioara Luiza (289)
Miu Valeriu (296)
Mladinovici Dragos (297)
Monoreanu Neculai (299)
Moraras Constantin (300)
Moraru Valentin (301)
Motorga Tudor Maria (305)
Muicaru Ion (306)
Marinescu Petre (667)
Mustafa Petre (627)
Moldovanu Ioan (0)
Moldoveanu Mihai (298)
Mierla Nicolae (2.034)
Matei Alexandru (2.038)
Minca Silviu-Stefan (569)
Mitroiu Ionel (1.136)
Mateescu Victor (1.116)
Mustea Constantin (1.117)
Murariu Toader Florica (1.091)
|
|
MUSTATI LA POZE DE EROIDecembrie 2004. 15 ani de la Revolutie. Intri in cladirea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor dupa ce un nene cu mustata te lasa sa dardai la poarta vreo 30 de minute. Ajungi intr-o camera unde trei domni intre doua varste stau in tacere, aplecati deasupra unei mese, si decupeaza poze cu revolutionari. O tanti rujata si coafata se uita la poze ranjind. Apuca un creion: Ia sa-i facem mustati. Uuuite-asa: pac-pac. Oamenii se amuza. Telefonul suna, dar nu raspunde nimeni la el. Femeia isi gaseste intre timp ceva de facut. Telefonul suna chiar sub nasul ei. Zece minute ii ia cucoanei sa ridice receptorul. La capatul firului era un nefericit, urmas de erou martir. Astepta omul sa intre in audienta la secretarul de stat.PRAF SI PULBEREAtmosfera intr-una din asociatiile de revolutionari din Bucuresti: o mana de oameni stau adunati intr-o camera spatioasa. S-a schimbat legea, e mult de munca cu urmasii, cu ranitii. Dar urmasii si ranitii intarzie sa apara, asa ca oamenii s-au incins la discutii. Ca de unde are ala vile?, alalalt barci? Pe perete, zac in uitare cateva zeci de poze cu tineri impuscati in decembrie. S-a asezat praful pe ele de zici ca sunt innamolite. N-ar trebui sa stergem si noi praful asta?, propune unul din membri. Eiii! Era sa zic io ceva acuma!, zice altul si-si continua discutia despre imbogatitii din ziua de astazi.STRIGATUL NEAUZITEste drept ca am fost oprimati, tinuti in ignoranta, uneori cale de-o viata, dar nu e o scuza. Si uite ca unii au gasit timp, printre treburile zilnice, sa evadeze, sa vada mai departe, mai adevarat. Pacat ca acesti oameni curajosi, demni, constienti nu mai sunt, au cazut jertfa pe altarul sfant al libertatii. Iti vine sa strigi: Cum se poate sfarsi intr-o singura zi atata viata?! (Ana Badoi, sotia eroului martir Vinerian Badoi) (*) |
|
ROMANIA DIN CERURI
|
ACUM IN JURNALUL.RO
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
