Ultimele 24 de ore ale lui Marin Preda

Moartea unui om poate să spună foarte multe sau nimic. Dar ultima sa zi poate să dezvăluie detalii care să lumineze ceva din tragedia neaşteptată. Sau, dim­po­­trivă, să adâncească misterul. În suflul acestor ultime 24 de ore se pot con­centra câteva adevăruri, care în durerea generală trec neobservate, rămân nes­­puse, detalii ignorate capătă culoare. Cu puţin înaintea morţii, o sumedenie de semne, de vorbe pot căpăta un alt înţeles. Mici întâmplări se do­vedesc dintr-o dată importante pentru existenţa personajului. Într-un ritm de naraţiune poliţistă, adaptând pentru ziar o idee tip Discovery, Jurnalul Na­ţional reconstituie începând de azi ultimele ore din sfârşitul tragic al unor per­sonaje care au marcat epoca sau din desfăşurarea unor întâmplări ce au intrat în istorie.

Conform anchetei procurori­lor, Marin Preda a ajuns la sediul Edi­turii "Cartea Românească", la orele pânzului.
Îşi face de lucru cu câteva lucrări şi, po­trivit martorilor care au trecut fu­gitiv prin biroul lui, acesta ar fi lu­crat la o carte. Femeia de serviciu de la editură, Gherghina Pena, este prima persoană care l-a văzut în acea zi intrând în editură. Ea este şi prima persoană care oferă con­cret, dacă e să vorbim cronolo­gic, primele date referitoare la acea zi.  


15:00
Gherghina Pena: "Părea bine dispus, cu o stare fizică şi psihică normală. A lucrat tot timpul în biroul său şi a primit mai multe vizite pe care eu nu le cunosc. După ora 16:00 nu a mai intrat nimeni la dânsul şi l-am văzut scriind. În acest timp, mi-a cerut de două sau de trei ori apă şi i-am dus".

Redactorul-şef al Editurii "Car­tea Românească", Cornel Popes­cu, este al doilea personaj, aşa cum apare în actele din dosar, care s-a întâlnit cu Preda la editură, în jurul orelor prânzului.

Cornel Popescu: "Înainte de a ple­ca, am aranjat să venim mâine în ju­rul orei 11:30-12:00 cu maşinile (Dan Claudiu Tănăsescu şi Petre An­ghel) la Mogoşoaia şi de aici să ple­căm la Focşani, unde aveam întâlnire cu cititorii".

Nimeni nu a relatat an­chetatori­lor cu exactitate ceea ce se în­tâm­pla în biroul lui Marin Preda. Nu există mărturii despre vizitatori sau despre simplul fapt că Marin Pre­da ar fi părăsit pentru chiar şi scurte perioade de timp biroul în care lucra.


17:30
Aurel Bătrâneanu (casier la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor): "În jurul orei 17:30 eu am plecat de la serviciu, iar Marin Preda a rămas în biroul lui, spunându-mi că are o piesă de teatru pe care vrea să o termine".

Nimeni nu ştie exact ceea ce s-a în­tâmplat în orele după-amiezii pâ­nă seara târziu. N-ar mai fi intrat nimeni, iar Marin Preda nu şi-a mai părăsit biroul de la editu­ră.

Târziu, femeia de serviciu îl găseşte cu capul pe masă şi palid. Scriitorul îi spune că nu se simte bine. Pe birou erau două sticle: una de un litru şi jumătate pentru apă minerală şi alta de un litru de coniac străin, goală.

Gherghina Pena: "Pe la ora 21:00 am fost chemată de Marin Preda şi rugată să anunţ un Getax pentru a-l duce la Mogoşoaia, lucru pe care l-am făcut şi în circa 5-10 minute a venit maşina. L-am luat pe Marin Preda de braţ şi l-am condus până la maşină şi în acest timp mi-am dat seama că nu are suficient echilibru, deducând că a băut ceva în biroul dânsului, deoarece avea obiceiul să mai consume băuturi alcoolice la birou. Când a urcat în maşină, şoferul de pe Getax îl cunoştea, spunând că l-a mai dus şi altă dată la Mogoşoaia".

Şoferul de taxi, Marius Bercea, spune, însă, în faţa procurorilor că nu-l cunoştea pe Marin Preda, şti­ind doar că femeia care l-a adus la taxi i se adresa cu "tov. director".
Marius Bercea: "Mi s-a spus să-l duc la Mogoşoaia. Menţionez că bărbatul respectiv se afla în stare avansată de ebrietate, din această cauză neputând să se urce în maşină. (...) Pasagerul meu avea sub braţ în partea stângă un cartuş de ţigări Kent desfăcut la un capăt (...), încă de la urcare avea o ţigară aprinsă în mână şi în dreptul Cimitirului Sf. Vineri mi s-a părut că miroase a cârpă arsă în autoturism şi am oprit maşina, crezând că a luat ceva foc pe la maşină. Uitându-mă la pasagerul meu, am văzut că ieşea fum din partea dreaptă din interior de la haină, dându-mi seama că i-a căzut acolo ţigara".

Pentru că nu ştia pe cine transportă în maşină, şoferul de taxi opreşte la circa de Miliţie din Mogoşoaia, unde l-a întrebat pe un miliţian de acolo dacă îl cunoaşte pe cel care îi este pasager în maşină. Potrivit declaraţiilor şofe­rului de taxi, acesta nu ştia exact unde trebuie să ajungă pentru că, de câte ori l-a întrebat unde exact vrea să coboare, a fost înjurat. Subofiţerul l-a recunoscut pe Marin Preda şi i-a indicat ca destinaţie Palatul Mogoşoaia, unde a ajuns în câteva minute.

Marius Bercea: "M-am dat jos din maşină şi m-am dus la portar, spunându-i «veniţi, dom'le, să-l luaţi pe Marin Preda că este beat mort, nici nu ştie ce vorbeşte». (...) Au venit 2-3 persoane şi l-au luat pe braţe din maşină şi l-au dus sus".


22:00-22:30
În jurul orelor 22:00-22:30, Preda ajunge cu taxiul la Palatul Mogoşoaia. Despre sosirea acestuia şi starea în care se afla relatează mai mulţi martori.

Tudor Nicolae (portar la Casa de Creaţie Mogoşoaia): "Pe la ora 22:00 a venit un taxi care a adus pe scriitorul Marin Preda, care era într-o stare avansată de ebrietate (...), împreună cu scriitorul Gheor­ghe Buzoianu, l-am scos din maşină pe Marin Preda şi pe braţe l-am dus în camera lui de la etajul 1. (...) Am avut grijă până la ora 24:00 să nu intre nimeni".

Scriitorul Gheorghe Buzoianu, prieten cu Marin Preda de aproape 20 de ani, era şi el prezent în acea seară la Palatul Mogoşoaia. Îm­preu­nă cu mai mulţi scriitori şi artişti plastici stăteau la un pahar de vorbă în sufrageria casei. Ca­me­ra de lucru a lui Gheorghe Buzoianu era la etajul 2 şi înnopta aproape mereu la casa de creaţie, la fel ca şi Marin Preda.

Gheorghe Buzoianu: "De când a apărut romanul «Cel mai iubit dintre pământeni», Marin Preda obiş­nu­ia să consume alcool în cantităţi mari, văzându-l aproape zilnic într-o stare avansată de ebrietate. De re­gulă, venea din oraş sub influenţa al­­coolului, iar la Casa de creaţie con­­tinua să consume, după care se cul­ca. (...). Îl vedeam mereu luând me­di­camente, dar nu ştiu ce anume".

În noaptea de 15 mai, Gheor­ghe Buzoianu se afla în sufrageria Casei de creaţie, luând masa cu sculptorul Aurel Bolea şi poetul Virgil Mazilescu. Portarul i-a anun­­ţat că Preda a fost adus de un taxi, dar că este atât de beat, încât nu poate să coboare din maşină. "Împreună cu Aurel Bolea, declara Buzoianu, l-am scos din Getax şi l-am dus în camera sa. Acolo, am vrut să-l culcăm pe pat, însă a refuzat, cerându-ne să-l aşezăm pe scaun. Ne-a spus că îi este foarte foame şi doreşte să mănânce ceva."


22:30-22:45
Buzoianu coboară în sala de mese, unde ospătăriţa este rugată să pregătească o omletă pe care să i-o ducă lui Preda în cameră. Peste 10 minute, Vica Dincă, ospătăriţa, intră în camera lui Preda şi-l găseşte pe scriitor căzut lângă pat.

Vica Minca: "L-am găsit singur, căzut lângă pat, rezemat de partea laterală a patului. Nu era lovit, nu am observat sânge pe faţa sa şi mi-am dat seama că este în stare de ebrietate. (...). Am vrut să-l descalţ, însă, nu mi-a permis".

Gheorghe Buzoianu: "(...) Peste circa 5-10 minute am urcat la Marin Preda însoţit de Lucian Raicu (critic literar), pentru a vedea ce face. L-am găsit tot pe scaun, în stare de somnolenţă, l-am întrebat unde anume băuse, dar nu putea să ne dea un răspuns coerent. (...) Când a venit după circa 5 minute, ospătăriţa mi-a spus să merg sus la Marin Preda, întrucât m-a chemat. Mi-a mai spus că l-a găsit căzut de pe scaun şi l-a aşezat înapoi. Am urcat imediat în camera sa şi l-am găsit în faţa chiuvetei, spălându-se pe faţă de sânge. Sângele îi curgea de la un neg de pe faţă, rupt. (...) L-am întrebat ce a păţit, unde s-a lovit, însă n-a putut să-mi răs­pundă".


1:30-2:00
După câteva ore, Marin Preda, purtând un palton peste pijama, probabil neputând să-şi găsească somnul, coboară în livingul unde se mai aflau Sonia Larian, soţul ei, criticul Lucian Raicu, poetul Virgil Mazilescu şi pictoriţa Viorica Prodanoff şi cere de băut. Virgil Mazilescu l-a cunoscut pe Marin Preda cu un an în urmă, în luna septembrie. El povesteşte că atunci când a coborât în living, autorul "Celui mai iubit dintre pămân­teni" era într-o stare destul de proastă din cauza băuturii.

Virgil Mazilescu: "După ce acesta s-a aşezat la masa noastră, a intrat în discuţiile noastre şi vorbea destul de coerent şi logic. La 5-10 minute de la venire a cerut votcă".
Potrivit lui Mazilescu, sticla de vot­că a fost adusă de Viorica Pro­da­noff din camera sa, sticlă în care mai erau aproape 200 de grame, din care jumătate şi-a turnat Marin Preda.

Pictoriţa Prodanoff îl cunos­cuse pe Preda cu 30 de ani în urmă la Castelul Peleş. După ce şi-a pier­dut casa în cutremurul din martie 1977, Prodanoff se mutase definitiv la Casa de creaţie de la Mogoşoaia. Chiar de la începutul declaraţiei date în faţa anchetatorilor, Viorica Prodanoff a insistat asu­pra faptului că Marin Preda consuma foarte mult alcool.
Dar pictoriţa nu-şi aminteşte ca Preda să fi băut ceva cât a stat cu ei la masă.
Viorica Prodanoff: "Când Marin Preda a venit la masa noastră, era îmbrăcat într-o pijama de culoare gri-deschis cu floricele, în papuci şi avea pe umeri un pardesiu gri-pepit. La masă s-a prăbuşit pe scaun şi mi-am dat seama că era în stare avansată de ebrietate. I-am spus să fumeze o ţigară, nici nu putea să o bage în gură, dar l-am ajutat eu. (...) N-am observat dacă Marin Preda a consumat vreo bău­tură cât timp a stat la masă cu noi".


3:00
Se făcuse târziu şi toţi cei prezenţi, mai puţin Marin Preda, ar fi vrut să meargă la culcare. Scriitorul se lasă cu greu convins să meargă în camera sa.

Virgil Mazilescu: "La câteva minute după aceasta (n.r. - adică după ce ar fi consumat cele 100 de grame de votcă), Marin Preda a intrat într-o stare de somnolenţă. (...) îi spuneam cu toţii să mergem să ne cul­căm, dar el refuza. Noi toţi voiam să plecăm să ne culcăm. (...) Ajunsese într-o stare de semisomn. (...) Am încercat să-l duc în cameră, dar nu am reuşit deoarece Marin Pre­da se opunea, spunând din când în când că vrea să mai rămână. To­tuşi, până la urmă l-am convins să accepte să meargă la culcare. (...)
Eugen Simion: Avea presentimentul morţii
Nu ştiu prea multe lucruri despre ce s-a petrecut în ziua de 15 mai şi în noaptea aceea. Dar ştiu atât, că în ultimele zile Preda a trăit poate perioada cea mai frumoasă din viaţa lui ca scriitor.

CEVA S-A RUPT ÎN SEARA ACEEA
Nu cred că în estul Europei s-a scris vreodată o carte mai dură şi mai ade­vărată despre ceea ce Preda nu­meşte "era ticăloşilor". De aceea avea nenumărate întâlniri cu cititorii, era căutat, era "vânat", invitat peste tot. Avem multe date despre această perioadă. Dar mai departe, în ziua aceea, în după-amiaza aceea, în noaptea aceea, am stat şi m-am gândit, am vorbit cu prietenii mei, am încercat să reconstituim. Nu ne ies socotelile bine, nu ştim. Preda avea ritmurile lui, avea scenariul lui. Ei bine, ceva s-a rupt atunci în seara aceea, până a ajuns el la Mogoşoaia, iar după aceea nu mai ştim mare lucru, încât nu vreau să încurajez toate scenariile catastrofale, pe de altă parte nici nu spun că totul a fost firesc şi curat ce s-a întâmplat acolo.  

N-AM FOST LA MOGOŞOAIA
Preda avea şi latura asta... nu ştiu dacă să spun chiar superstiţii. Era foarte atent la latura asta legată de semne. Eu mi-amintesc de discuţiile pe care le aveam cu el în perioada aia şi era înspăimântat de perspectiva că i s-ar putea întâmpla ceva, l-am auzit de zeci de ori şi îi spu­neam: "Dl Preda, aveţi 57 de ani, vă gândiţi acuma la moarte...".
Moartea brutală a unei mari personalităţi creează o legendă. Încep fanteziile. În cazul de faţă, mă abţin să trag o concluzie. Nu vreau să iau uşor aceste ipoteze, nu vreau nici să le accept, că m-aş îngrozi prea tare, spun doar că în scenariul ultimelor ore din viaţa lui ceva iese în afară de normă. El avea drumurile lui, avea atitudinile lui, paharul de vin, foaia dinainte de a-şi termina ziua de lu­cru. Ei, lucrurile astea au fost răs­tur­nate. Nu ştiu de pildă între orele cu­tare şi cutare ce s-a întâmplat cu el, de când a plecat de la editură şi pâ­nă când a ajuns la Mogoşoaia, nu se ştie precis ce s-a întâmplat atunci. După aia am citit şi eu multe documente, au venit oameni la mine, scrii­­tori care au încercat să reconstituie... aduc şi nu aduc dovezile lă­mu­­ritoare care se cam bat cap în cap.
Nu m-am întâlnit cu el în ziua dinaintea morţii, nici n-am fost acolo la Mogoşoaia, unde era un grup de scriitori. Am aflat a doua zi de dimineaţă şi am fost oripilat.

PREDA NU ERA BOLNAV
Nu, e fals, Preda nu era bolnav.
Fals total. Ştiu de la medicul lui de familie, care mi-e prieten. Avea proble­me obişnuite. Iar când i-au făcut autopsia, au găsit inima lui normală. Nici vorbă de aşa ceva.
Asta e o in­for­maţie greşită. Orice ar fi fost, lu­crul cel mai tragic a fost moartea lui, la nici 58 de ani. (Monica Andronescu)


CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI
S-a născut la 5 august 1922, în comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. Este unul dintre cei mai mari prozatori români, romanele sale, "Moromeţii", "Marele singuratic", "Viaţa ca o pradă", "Delirul", "Cel mai iubit dintre pământeni" etc. s-au vândut ca pâinea caldă şi au fost citite pe nerăsuflate de generaţii întregi de adolescenţi şi maturi. "Cum a murit Marin Preda?", este o întrebare căreia, probabil, nu-i vom afla niciodată răspunsul, un răspuns ferm care să nu lase loc îndoielilor. Marin Preda a luat taina cu el acum 30 de ani, în dimineaţa zilei de 16 mai 1980, când a murit în camera 6 de la Palatul Mogoşoaia. Refacerea împrejurărilor acelor ultime zile este extrem de complicată. Majoritatea celor care ar fi putut povesti amănunte importante din ultimele 24 de ore ale "marelui singuratic" nu mai sunt printre noi. Alţii, care i-au fost alături în acele ultime ore, nu vor să vorbească. Extrase din dosarul instrumentat de Parchet (nr. 1595/II/1980), din Cartea albă a Securităţii şi foarte puţinele confesiuni ale martorilor direcţi şi ale unor prieteni, pe care i-a interesat să ştie cum şi-a trăit scriitorul clipele de pe urmă, sunt singurele dovezi pe care ne bazăm. Dar misterul morţii sale e întregit de semne bizare. De pildă, stiloul său, care a refuzat să mai scrie după ce "stăpânul" său s-a săvârşit, miros de tămâie la 3:00 noaptea în camera sa cu nr. 6 de la Mogoşoaia... un vis premonitoriu, o hartă astrală ce prevestea un sfârşit brusc, neaşteptat... Un alt horoscop, care-l obseda pe scriitor, îi prezicea o mare nenorocire o dată cu publicarea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni".
Cartea a apărut în martie 1980, Marin Preda a murit în mai. (Claudia Dăboveanu)