Bucuresti
Folosesc acest prilej, indiferent ce partid te-a propulsat in scaunul de piele fina pe care ti-ai pus comod, intru cimentare, curu' tau mare de libarca soioasa, ca sa-ti urez calduros sa te arza focu' pe maţe si sa te zvarcolesti in chinuri feroce. Bai, umflatule, sa le spui neamurilor tale la fel de prospere si puhave ca tine ca nu ai scos pe strazile din metropola lu' Peste decat juma' din masinile de deszapezire fiindca ar incurca traficul.
In primul rand, n-ai scos aproape nimic, fiindca trei sferturi din satu' cu ministri n-a vazut lama pe strada si, pe cale de consecinta, traficul nu exista. Totul e un haos, bai, filosof al lui "ar fi bine sa fie bine"!
In al doilea rand, trebuia sa scoateti nu 200 de masini din cele peste 400 disponibile, cum va laudati aiurea, ci 4000 sau 40000. Adica exact cate masini e nevoie si care sa are-n lung si-n lat, noaptea, umflatule, capitala de cacat pe care nu faceti altceva, voi, o gasca de afaceristi transpartinici, decat s-o spoliati.
In al treilea rand, bai, gusatule, eu, ca parte a pulimii care plateste impozite si taxe ca sa aveti voi de unde sa ciorditi gros, sa va duceti amantele la shopping si sa va spargeti in ceasuri de colectie si case cat scolile, te anunt ca nu ma intereseaza justificarile si lamentarile tale televizate de doi lei.
Muncesc ca un bou si va platesc voua constiincios toate birurile fara sa ma scuz in vreun fel ca v-as putea pericilita periodicitatea manglei. Motivatie care ma face, animalule, sa vreau infrastructura decenta, sa am strazi circulabile si trotuare pe care sa pot pune pasul. Deci eu nu vreau sa-ti mai aud vocea baritonala care ma roaga sa stau acasa, ci doresc actiune, adica sa vad naibii multimea de gunoieri si, la nevoie, functionarimea din primarii, la un loc, impingand in cozile lopetilor...
blogul lui Victor CiutacuÂ
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
siktir