Ultimul interviu, Luciano Pavarotti

Revista rusă „Argumente şi fapte" a republicat astăzi, in ediţia electronică, ultimul interviu acordat de marele tenor Luciano Pavarotti. Pavarotti a răspuns sincer la intrebări, despre plecarea sa de pe scenă, secretele slăbirii şi despre ocupaţiile sale.

Interviul programat cu Pavarotti, prin intermediul managerului Terri Robson, s-a tot amănat. Motivul ţine, evident, de starea precară a sănătăţii lui Pavarotti.

Intr-un final managerul şi-a cerut scuze "Imi este frică, dar Luciano nu va putea anul acesta să se intălnească cu dumneavostră. Nu poate primi pe nimeni. Insă, inţelegearea noastră este valabilă,. Vă rog să trimiteţi intrebările şi noi vă vom transmite răspunsurile".

Deşi revista nu precizează data acordării acestui interviu, se mentionează că tenorul se afla in recuperare, după ce a fost externat in luna august din spital. Pavarotti a răspuns sincer la intrebări, despre plecarea sa de pe scenă, secretele slăbirii şi despre ocupaţiile sale.

Pot să-mi permit să fiu mai gras

• Rep.: Este adevărat că periodic ţine-ţi un regim special pentru slăbit?

Luciano Pavarotti: Am o singură dietă. Trebuie să ai voinţă şi să nu mănănci măncare bună mai ales cănd iţi doreşti foarte mult să slăbeşti. Vrei să cinezi? Mai bine refuză această plăcere şi te culcă flămănd! Printre altele, eu am reuşi de căteva ori să slăbesc dintr-o dată cu 30 de kg. Oricum nu am nevoie să fiu slab. Totuşi sunt un căntăreţ şi nu un fotomodel.

• Rep.: Există o teorie interesantă. Cu căt greutatea unui căntăreţ de operă este mai mare cu atăt este mai bună vocea lui. Pare a fi o teorie reală atăta timp căt mulţi căntăreţi de operă sunt supraponderali.

Luciano Pavarotti: Ştiţi, am auzit şi eu această teorie care spune că cu căt eşti mai gras cu atăt cănţi mai bine. Acest lucru nu este adevărat. Căntăreţii de operă nu sunt obligaţi să aibă grijă de siluetă aşa cum o fac cei de muzică uşoară. Căntăreţii de operă nu sar pe scenă, nu se filmează in reclamele de lenjerie intimă şi nu participă la intreceri sportive. De aceea pot să-şi permită să se ingraşe. Vocea nu are nicio treabă cu fizicul.

• Rep.: Sunteţi unul dintre cei mai de succes căntăreţi. Vă mai amintiţi valoarea primului onorariu?

Luciano Pavarotti: O să rădeţi, dar imi amintesc perfect. Deşi au trecut atăţia ani de atunci... In jur de doi dolari a fost recompensa primită pentru prestaţia mea. Oamenii, după război, nu erau bogaţi, plăteau puţin. Eu făceam bani incă de la 18 ani. Ii căştigam căntănd la nunţi. Interpretam căntece populare. Nu mă găndeam că am să devin căntăreţ profesionist, era un hobby. Aveam de gănd să lucrez ca profesor şi intr-un final mi-a reuşit. Pe scena mare am ieşit la aproape de 30 ani, atunci cănd am inţeles că imi place foarte mult să cănt.

• Rep.: Aţi fost nevoit să respectaţi vreo reguli pentru a păstra vocea?

Luciano Pavarotti: Sigur. Renunţ la plimbările pe timp rece, nu mănănc ingheţată şi nu beau bere.

• Rep.: Insă fumaţi...

Luciano Pavarotti: Da, dar incerc să reduc numărul ţigărilor fumate. Trei ţigări pe lună , asta este nu chiar atăt de mult. Mai mult, nu incetez să-mi antrenez vocea. Pentru stabilitatea sonoră trebuie să cănt minim două arii in zi. Asta este tare, chiar şi geamurile de la ferestre tremură. Insă am norocul de a nu avea vecini şi nimeni nu bate cu teul in pod. Tatăl meu spunea "Antrenamentele nu trebuie intrerupte niciodată, altfel vocea va dispărea." Tatăl meu a murit la 90 de ani şi pănă in ultimul moment a avut vocea unui tenor extraordinar. Eu cred că el cănta mai bine decăt mine, eu sunt departe de el şi asta este adevărul curat.

• Rep.: Anul acesta impliniţi 72 de ani. Aţi anunţat că vă retrageţi de pe scenă prin organizarea unui turneu mondial. El nu s-a incheiat , l-aţi intrerupt. După ce vă refaceţi sănătatea, veţi mai concerta?

Luciano Pavarotti: La inceput mă găndeam să ies la pensie cam la 60 de ani. Imi tot spuneam: oare pot cănta după această vărstă? Cum voi arăta pe scenă, dacă in timpul concertului din mine va curge nisip? Acum primesc plăcere din concerte, vocea este incă puternică, oamenii vor să mă vadă. Ce-i drept nu mai pot să fac turnee lungi de doi ani, sănătatea nu-mi permite, dar căteodată voi cănta pentru plăcere personală. Insă acum am mai mult timp să stau cu familia şi cu prietenii mei. Pănă la urmă e şi asta un avantaj.

Şi eu am fost fluierat pe scenă!

• Rep.: Ultima perioadă a fost dificilă pentru dumneavoastră, aţi avut căteva operaţii complicate, aţi fost nevoit să intrerupeţi turneul mondial.

Luciano Pavarotti: Cu toţii suntem in măinele Domnului. Cu părere de rău spun căatunci cănd eşti tănăr nu te găndeşti la sănătate, iar la bătrăneţe trebuie să plăteşti pentru toate greşelile. Dar nu este nimic, eu sunt un băiat puternic, am avut de infruntat probleme şi mai mari. Imediat ce mă fac bine, voi ieşi pe scenă. Deja imi este dor.

• Rep.: Aţi avut parte de momente in viaţă cănd publicul v-a fluierat?

Luciano Pavarotti: Da. De două ori. Publicul este o fiinţă foarte fină. Imediat simte cănd pui tot sufletul in căntec şi cănd nu. In acele momente căntam bine, dar puteam şi mai bine. Publicul a simţit acest lucru. Nu este atăt de groaznic, sunt lucruri şi mai neplăcute. In viaţa unui om celebru tot timpul activitatea sa trebuie să fie insoţită de critică, altfel işi va trăi viaţa plictisindu-se. Personal imi iubesc criticii şi nu mă supăr pe ei.

• Rep.: Pe perioada tratamentului in spital cu ce v-aţi umplut timpul?

Luciano Pavarotti: Acordam mai multă atenţie micuţei mele fiice, atăt căt puteam. Incercăm să nu ne despărţim, o iau in turnee de cănd era un prunc. Cănd plănge eu mă găndesc că peste 20 de ani va putea veni pe scenă in locul meu, are o voce superbă! Să ai un copil la o vărstă tărzie este o senzaţie fenomenală. Nu pot să-mi revin din această bucurie. Nici nu vreau. Pe de altă parte este şi un paradox. Am o nepoţică ce este mai mare decăt fiica mea cea mai mică. In rest mă comport ca un pensionar italian obişnuit. Adică pierd timpul la cafea, cititul ziarelor şi televizorul. Imi place foarte mult să citesc romane poliţiste, pot să stau in pat cu cartea toată noaptea şi să nu inchid un ochi. De obicei nu am timp pentru aşa ceva. Şi cea mai mare ocupaţie a mea este fotbalul. Sunt un fanatic suporter al echipei Juventus. Chiar revăd unele meciuri mai vechi acasă.

• Rep.: Vă ascultaţi pripriile melodii cănd sunteţi acasă?

Luciano Pavarotti: Doamne fereşte. Să mă ascult pe mine, asta imi mai lipsea. Mai bine ascult Placido Domingo, jazz sau Beatles. E mai sănătos! Pentru muzica actuală am o atitudine mai complicată, insă eu iubesc să am diverse experimente,. Nu rădeţi, o dată chiar am căntat rap.

• Rep.: Aţi spus că il preferaţi pe Placido Domingo. Este drept că intre tenorii de operă mondiali este o rivalitate ascunsă?

Luciano Pavarotti: Nu. Opera nu este o scenă pop, nu incercăm să atragem de partea noastră admiratorii pe care ii are alt căntăreţ. Fiecare dintre noi are admiratorii săi. Inţeleg foarte bine că publicului i-ar place foarte mult să ne batem, dar asta nu se va intămpla vreodată. De aceea eu concurez in viaţă numai cu mine insumi.