x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Cristian Tabără: Sunt un "moşneag" care nu mai doreşte presiunea comercialului

Cristian Tabără: Sunt un "moşneag" care nu mai doreşte presiunea comercialului

de Anca Nicoleanu    |    12 Oct 2009   •   00:00
Cristian Tabără: Sunt un "moşneag" care nu mai doreşte presiunea comercialului

După ce a spus "adio, PRO TV", Cristi Tabără a devenit director al departamentului de Film al TV. Am vorbit despre neaşteptata sa plecare din Pro, despre pasiunea sa pentru filme şi tentaţia de a face o peliculă despre Apostolul Andrei.



● Jurnalul Naţional: Ce s-a întâmplat de ai plecat aşa de brusc de la Pro TV?
● Cristi Tabără:
Nimic. E o schimbare care s-a întâmplat fără vreun pretext anume. La 42 de ani, câţi voi împlini în curând, am nevoie de un climat mai aşezat. Iar televiziunile comerciale sunt diferite puţin de ceea ce-mi doresc eu să fac în momentul ăsta. Şi nu o spun ca o remarcă peiorativă la adresa lor, înţelegându-le foarte bine opţiunile de programe şi filosofia de grilă. N-am avut nici un soi de supărare cu absolut nimeni. Rămânem în relaţii amiabile şi de afecţiune. Nu m-am certat cu nimeni.


● Nu se mai regăseau în grilă "Parte de carte" şi "Te vezi la Ştirile PRO TV"?
●Probabil că s-ar mai fi regăsit... Dar ştii bine ce e într-o televiziune privată. În momentul ăsta am nevoie de un spaţiu mai liniştit şi mai larg de exprimare.


●  Cum au reacţionat colegii din PRO?
● Surprinderea a fost şi acolo destul de mare. Mai ales colegii de la "Te vezi la Ştirile PRO TV" au rămas miraţi foarte de întâmplare.


● În ce relaţii te-ai despărţit de Adrian Sârbu?
● Nu ştiu de ce m-aş fi despărţit de Adrian Sârbu, noi am rămas într-o relaţie absolut normală.


●  Am citit undeva că semnaseşi, la Pro, un contract prin care n-aveai voie să slăbeşti sub 100 de kilograme.
● Cu mine însumi era semnat contractul ăla, cu propria-mi conştiinţă! Eu mă chinui să-mi conving conştiinţa să slăbesc şi ea zice nu, nu.


● Spuneai că PRO TV ţi-a adus o nouă identitate şi doar aşa ai putut să-ţi construieşti o alternativă pentru haina de preot. Ce crezi că o să-ţi aducă TVR?
● Haina de episcop!


● Aici eşti director al departamentului de Film. Practic nu vei mai face jurnalism.
● Deocamdată. Căile Domnului sunt multe şi nebănuite.


● Vorbeşte-mi despre pasiunea ta pentru film. Când ai crezut că trebuie să-ţi urmezi pasiunea?
● Cred că un realizator onest de reportaje, cum m-am străduit să fiu eu la PRO TV, trebuie la un moment dat să cunoască mult despre film ca să pună, în contextul mic al unui documentar sau reportaj, cinematografia. De la modul cum e filmat, până la felul în care e scris, montat, un documentar trebuie să fie bine făcut. Şi aşa ajungem în limbajul cinematografiei. Cinematografia în sine e deja unul din vârfuri, e un soi de Himalaya a profesiei. Nu ai cum să nu te ataşezi de cinematografie. În afară de asta cred că e cel mai eficient vis pus în practică al umanităţii, în ultima sută de ani. Aici poţi exprima tot ce doreşti.


● Deci asta te-a atras în primul rând.
● Practic în toată cariera am găsit un mijloc de exprimare mai aproape de ceea ce numeam eu plenitudine, începând cu presa scrisă, ajungând la radio, la televiziune, în documentar. Până la urmă, cinematografia cred că le uneşte pe toate şi face arta să fie artă.


● Ce fel de filme ţi-ai propus să aduci aici?
● Nu mi-am propus ceva anume, pentru că asta ar însemna să pornesc de la ideea că ce a fost până acum n-ar fi în regulă. Cred însă că există lucruri pe care într-un fel sau altul ar trebui să le scoatem  dintr-o zonă poate uşor lipsită de eficienţă, cum ar fi promovarea anumitor filme care există, chiar se difuzează, şi uneori fără un tam-tam suficient în jurul lor. Pe de altă parte, poate că o mică reorientare pe tematică n-ar strica. Numai că televiziunile publice funcţionează altfel decât cele private. În ceea ce priveşte achiziţiile de filme, se aplică alte reguli şi alte condiţii. O televiziune privată îşi poate permite să cumpere 500 de filme şi să difuzeze doar 20, ca să le ţină blocate pentru piaţă, pentru că aşa doreşte, face parte dintr-o politică pe care şi-o poate asuma inclusiv ca pierdere financiară, pe când în televiziunea publică aşa ceva nu se poate, pentru că orice achiziţie trebuie să fie difuzată. Atunci, într-un pachet de filme, evident că nu intră numai filme de top, te trezeşti şi cu alte lucruri pe care te străduieşti să le aranjezi cumva. Şi aici intervine disputata selecţie şi marea artă a negocierii cu furnizorii şi distribuitorii.


● Ţi-ai dori vreun gen anume de filme?
● Am o aplecare către o anumită categorie de filme, dar nu se va impune sau nu se va regăsi pregnant în selecţie, în primul rând pentru că nu are cum, nu dictez eu selecţia, ci contribui doar la ea, şi în al doilea rând, pentru că nu-i corect. Nu pun filmele pe post ca să le văd eu. Da, am o înclinare către filmul istoric... Arta e alta, ca pentru fiecare categorie să găseşti produsul atrăgător. Am avut surprize cu celebrul "Amadeus", al lui Milos Forman. În momentul în care le-am povestit puştilor despre "Amadeus" n-au vrut să audă despre el, dar când le-am lăsat primele 30 de secunde, situaţia a fost altfel. "Amadeus" râde într-un fel în film şi atunci toată istoria asta, pentru că cinematografia este o artă solidă, a spart deja un prim clişeu, că, uite, un film despre Mozart nu e neapărat un film boring. Sau în momentul în care începi cu un enunţ de tipul "iată un film despre soldatul Zaitsev, eroul sovietic care a salvat Stalingradul şi care, lunetist fiind şi descoperit, a ajuns erou al Uniunii Sovietice", zici, Doamne, ce grozăvie o mai fi şi asta? În realitate, "Enemy at the Gates" este un film nemaipomenit, unde cel puţin Fiennes şi cu Ed Harris fac roluri senzaţionale. Şi e un film american despre un erou sovietic. Pe de altă parte, când zici film american, iar vei spune "boring, ne-am săturat de filme americane, şi atunci să fugim să vedem ce mai fac independenţii". În felul ăsta ai o paletă largă de căutare, nu există riscul să ajungi într-o fundătură, de unde să nu mai ştii ce să mai oferi publicului.
● Cum a fost concursul de la TVR?
● Surprinzător de serios. Aveam senzaţia că pe o anumită zonă vor fi uşor mai formale chestiile, dar când am văzut că până şi examenul psihologic a durat trei ore... Era uşor veselă situaţia, pentru că fiind eu însumi absolvent de master de psihoterapie, cam ştiu ce-i cu chestiile alea. Dar cu toate astea, nu le poţi manipula.


● Aveai şi o alternativă, în cazul în care nu obţineai acest post?
● Nu. Schimbarea s-a dus în primul rând în zona de televiziune publică, orice altă variantă ar fi însemnat zonă privată şi televiziune comercială. A fost o dorinţă ce ţine de mine, de dorinţa de a-mi pune ordine în viaţă. Am funcţionat în zona aceea 14-15 ani, asta e, am obosit, sunt un moşneag care doreşte să contribuie la zona televiziunii publice, unde presiunea comercialului este mult mai mică şi ăsta e un lucru foarte bun! Asta e spaţiul de exprimare în care aveam nevoie în momentul ăsta.


● Ai lăsat de înţeles că te vei întoarce la un moment dat în faţa camerelor. Ce ţi-ar plăcea să faci?
● O emisiune despre cărţi, mai departe, pentru că asta e un pic mai staţionară.


● Ţi-a marcat viaţa vreun film?
● Da, "Ostrov". Am redescoperit cinematografia rusească cu o mare bucurie şi sper să pot pune pe ecrane două filme, cel puţin, "Ostrov" şi "Admiral". Fac parte din cinematografia nouă rusească. "Ostrov" este un film cu o tematică să zicem religioasă ortodoxă. Acţiunea se petrece într-o mănăstire care se află pe un mic ostrov. E departe de a fi un film teologic obositor şi dulceag, e o punere în scenă senzaţională. Povestea pe scurt e cea a unui matelot care în al doilea război mondial e surprins pe un şlep, cu care căra ilegal cărbuni, de o navă germană care voia să controleze echipajul. Îi prinde pe cei doi, pe matelot şi căpitan, iar matelotul dă dovadă de laşitate. I se cere să-l împuşte pe căpitanul lui ca să fie lăsat în viaţă. Îl împuşcă, nemţii aruncă totuşi nava în aer, iar matelotul eşuat e recuperat de nişte călugări, pentru că trupul eşuase lângă ostrovul unde era mănăstirea. Iar el rămâne călugăr în mănăstire şi de aici începe o poveste de o frumuseţe ieşită din comun, filmată cum numai ruşii ştiu să filmeze. Cu un scenariu senzaţional. Dar ceea ce este cu adevărat uluitor este castingul. Actorii aceia joacă de parcă toată viaţa nu ar fi fost altceva decât călugări. Fantastic, cu toate că actorul din rolul principal este un ex-rock star al Rusiei. Despre "Ostrov", până şi Academia americană de film a spus că eun film care schimbă suflete!


● Nu te tentează să faci un film?
● Am fost tentat la un moment dat, mi se păruse că există în zona românească teme pe care ai putea să le propui cinematografic. De exemplu, Apostolul Andrei.


● Ocrotitorul României.
● E cel care a creştinat românii, cel puţin teoretic. Zona are o sumedenie de lucruri care pot face un scenariu foarte bogat şi foarte frumos, o componentă să fie cea legată de creştinare, cealalaltă de zona dacilor, despre care iar se ştie foarte puţin, ei înşişi sunt enigmatici. Iar noi suntem foarte stranii, în raport cu dacii pentru că, deşi zicem că sunt strămoşii noştri, am cercetat 30%, cel mult, din ceea ce ne-au lăsat. Scenariul poate să cuprindă toate ingredientele: ai tema religioasă, ai personajul biblic, ai o zonă relativ necunoscută, mituri, dacul, lupul, relaţia cu Imperiul roman, şi ea foarte controversată.


● Şi de ce nu s-a materializat?
● Pentru că pur şi simplu nu a venit vremea. N-a germinat destul şi nu ştiu dacă se va concretiza vreodată. Eu unul am început să obosesc să văd că tot ce reuşim să arătăm în literatură şi cinematografie sunt ororile comunismului. Silă, scârbă, bale comuniste. Ok, am înţeles, e în regulă, dar totuşi... Sunt 20 de ani de când s-a dus Răscoala asta, chiar nu mai avem nimic de povestit, în afară de asta?


● Ai regretat vreodată că n-ai îmbrăcat haina preoţească?

● O, da!


● Ţi-ai dori să-ţi împlineşti vreodată acest vis sau te-ai resemnat?

● Dat fiind că astea sunt lucruri care ţin mai mult de Dumnezeu, cred că şi posibilităţile tot el le va oferi. Dacă vor fi, cu siguranţă mi se vor arăta, nu le voi putea evita şi mă voi bucura să le primesc.

×
Subiecte în articol: mass-media cristi tabără