Bucuresti
Cristian Tabără: Sunt un "moşneag" care nu mai doreşte presiunea comercialului
Imagine 1
După ce a spus "adio, PRO TV", Cristi Tabără a devenit director al departamentului de Film al TV. Am vorbit despre neaşteptata sa plecare din Pro, despre pasiunea sa pentru filme şi tentaţia de a face o peliculă despre Apostolul Andrei.
● Jurnalul Naţional: Ce s-a întâmplat de ai plecat aşa de brusc de la Pro TV?
● Cristi Tabără: Nimic. E o schimbare care s-a întâmplat fără vreun pretext anume. La 42 de ani, câţi voi împlini în curând, am nevoie de un climat mai aşezat. Iar televiziunile comerciale sunt diferite puţin de ceea ce-mi doresc eu să fac în momentul ăsta. Şi nu o spun ca o remarcă peiorativă la adresa lor, înţelegându-le foarte bine opţiunile de programe şi filosofia de grilă. N-am avut nici un soi de supărare cu absolut nimeni. Rămânem în relaţii amiabile şi de afecţiune. Nu m-am certat cu nimeni.
● Nu se mai regăseau în grilă "Parte de carte" şi "Te vezi la Ştirile PRO TV"?
●Probabil că s-ar mai fi regăsit... Dar ştii bine ce e într-o televiziune privată. În momentul ăsta am nevoie de un spaţiu mai liniştit şi mai larg de exprimare.
● Cum au reacţionat colegii din PRO?
● Surprinderea a fost şi acolo destul de mare. Mai ales colegii de la "Te vezi la Ştirile PRO TV" au rămas miraţi foarte de întâmplare.
● În ce relaţii te-ai despărţit de Adrian Sârbu?
● Nu ştiu de ce m-aş fi despărţit de Adrian Sârbu, noi am rămas într-o relaţie absolut normală.
● Am citit undeva că semnaseşi, la Pro, un contract prin care n-aveai voie să slăbeşti sub 100 de kilograme.
● Cu mine însumi era semnat contractul ăla, cu propria-mi conştiinţă! Eu mă chinui să-mi conving conştiinţa să slăbesc şi ea zice nu, nu.
● Spuneai că PRO TV ţi-a adus o nouă identitate şi doar aşa ai putut să-ţi construieşti o alternativă pentru haina de preot. Ce crezi că o să-ţi aducă TVR?
● Haina de episcop!
● Aici eşti director al departamentului de Film. Practic nu vei mai face jurnalism.
● Deocamdată. Căile Domnului sunt multe şi nebănuite.
● Vorbeşte-mi despre pasiunea ta pentru film. Când ai crezut că trebuie să-ţi urmezi pasiunea?
● Cred că un realizator onest de reportaje, cum m-am străduit să fiu eu la PRO TV, trebuie la un moment dat să cunoască mult despre film ca să pună, în contextul mic al unui documentar sau reportaj, cinematografia. De la modul cum e filmat, până la felul în care e scris, montat, un documentar trebuie să fie bine făcut. Şi aşa ajungem în limbajul cinematografiei. Cinematografia în sine e deja unul din vârfuri, e un soi de Himalaya a profesiei. Nu ai cum să nu te ataşezi de cinematografie. În afară de asta cred că e cel mai eficient vis pus în practică al umanităţii, în ultima sută de ani. Aici poţi exprima tot ce doreşti.
● Deci asta te-a atras în primul rând.
● Practic în toată cariera am găsit un mijloc de exprimare mai aproape de ceea ce numeam eu plenitudine, începând cu presa scrisă, ajungând la radio, la televiziune, în documentar. Până la urmă, cinematografia cred că le uneşte pe toate şi face arta să fie artă.
● Ce fel de filme ţi-ai propus să aduci aici?
● Nu mi-am propus ceva anume, pentru că asta ar însemna să pornesc de la ideea că ce a fost până acum n-ar fi în regulă. Cred însă că există lucruri pe care într-un fel sau altul ar trebui să le scoatem dintr-o zonă poate uşor lipsită de eficienţă, cum ar fi promovarea anumitor filme care există, chiar se difuzează, şi uneori fără un tam-tam suficient în jurul lor. Pe de altă parte, poate că o mică reorientare pe tematică n-ar strica. Numai că televiziunile publice funcţionează altfel decât cele private. În ceea ce priveşte achiziţiile de filme, se aplică alte reguli şi alte condiţii. O televiziune privată îşi poate permite să cumpere 500 de filme şi să difuzeze doar 20, ca să le ţină blocate pentru piaţă, pentru că aşa doreşte, face parte dintr-o politică pe care şi-o poate asuma inclusiv ca pierdere financiară, pe când în televiziunea publică aşa ceva nu se poate, pentru că orice achiziţie trebuie să fie difuzată. Atunci, într-un pachet de filme, evident că nu intră numai filme de top, te trezeşti şi cu alte lucruri pe care te străduieşti să le aranjezi cumva. Şi aici intervine disputata selecţie şi marea artă a negocierii cu furnizorii şi distribuitorii.
● Ţi-ai dori vreun gen anume de filme?
● Am o aplecare către o anumită categorie de filme, dar nu se va impune sau nu se va regăsi pregnant în selecţie, în primul rând pentru că nu are cum, nu dictez eu selecţia, ci contribui doar la ea, şi în al doilea rând, pentru că nu-i corect. Nu pun filmele pe post ca să le văd eu. Da, am o înclinare către filmul istoric... Arta e alta, ca pentru fiecare categorie să găseşti produsul atrăgător. Am avut surprize cu celebrul "Amadeus", al lui Milos Forman. În momentul în care le-am povestit puştilor despre "Amadeus" n-au vrut să audă despre el, dar când le-am lăsat primele 30 de secunde, situaţia a fost altfel. "Amadeus" râde într-un fel în film şi atunci toată istoria asta, pentru că cinematografia este o artă solidă, a spart deja un prim clişeu, că, uite, un film despre Mozart nu e neapărat un film boring. Sau în momentul în care începi cu un enunţ de tipul "iată un film despre soldatul Zaitsev, eroul sovietic care a salvat Stalingradul şi care, lunetist fiind şi descoperit, a ajuns erou al Uniunii Sovietice", zici, Doamne, ce grozăvie o mai fi şi asta? În realitate, "Enemy at the Gates" este un film nemaipomenit, unde cel puţin Fiennes şi cu Ed Harris fac roluri senzaţionale. Şi e un film american despre un erou sovietic. Pe de altă parte, când zici film american, iar vei spune "boring, ne-am săturat de filme americane, şi atunci să fugim să vedem ce mai fac independenţii". În felul ăsta ai o paletă largă de căutare, nu există riscul să ajungi într-o fundătură, de unde să nu mai ştii ce să mai oferi publicului.
● Cristi Tabără: Nimic. E o schimbare care s-a întâmplat fără vreun pretext anume. La 42 de ani, câţi voi împlini în curând, am nevoie de un climat mai aşezat. Iar televiziunile comerciale sunt diferite puţin de ceea ce-mi doresc eu să fac în momentul ăsta. Şi nu o spun ca o remarcă peiorativă la adresa lor, înţelegându-le foarte bine opţiunile de programe şi filosofia de grilă. N-am avut nici un soi de supărare cu absolut nimeni. Rămânem în relaţii amiabile şi de afecţiune. Nu m-am certat cu nimeni.
● Nu se mai regăseau în grilă "Parte de carte" şi "Te vezi la Ştirile PRO TV"?
●Probabil că s-ar mai fi regăsit... Dar ştii bine ce e într-o televiziune privată. În momentul ăsta am nevoie de un spaţiu mai liniştit şi mai larg de exprimare.
● Cum au reacţionat colegii din PRO?
● Surprinderea a fost şi acolo destul de mare. Mai ales colegii de la "Te vezi la Ştirile PRO TV" au rămas miraţi foarte de întâmplare.
● În ce relaţii te-ai despărţit de Adrian Sârbu?
● Nu ştiu de ce m-aş fi despărţit de Adrian Sârbu, noi am rămas într-o relaţie absolut normală.
● Am citit undeva că semnaseşi, la Pro, un contract prin care n-aveai voie să slăbeşti sub 100 de kilograme.
● Cu mine însumi era semnat contractul ăla, cu propria-mi conştiinţă! Eu mă chinui să-mi conving conştiinţa să slăbesc şi ea zice nu, nu.
● Spuneai că PRO TV ţi-a adus o nouă identitate şi doar aşa ai putut să-ţi construieşti o alternativă pentru haina de preot. Ce crezi că o să-ţi aducă TVR?
● Haina de episcop!
● Aici eşti director al departamentului de Film. Practic nu vei mai face jurnalism.
● Deocamdată. Căile Domnului sunt multe şi nebănuite.
● Vorbeşte-mi despre pasiunea ta pentru film. Când ai crezut că trebuie să-ţi urmezi pasiunea?
● Cred că un realizator onest de reportaje, cum m-am străduit să fiu eu la PRO TV, trebuie la un moment dat să cunoască mult despre film ca să pună, în contextul mic al unui documentar sau reportaj, cinematografia. De la modul cum e filmat, până la felul în care e scris, montat, un documentar trebuie să fie bine făcut. Şi aşa ajungem în limbajul cinematografiei. Cinematografia în sine e deja unul din vârfuri, e un soi de Himalaya a profesiei. Nu ai cum să nu te ataşezi de cinematografie. În afară de asta cred că e cel mai eficient vis pus în practică al umanităţii, în ultima sută de ani. Aici poţi exprima tot ce doreşti.
● Deci asta te-a atras în primul rând.
● Practic în toată cariera am găsit un mijloc de exprimare mai aproape de ceea ce numeam eu plenitudine, începând cu presa scrisă, ajungând la radio, la televiziune, în documentar. Până la urmă, cinematografia cred că le uneşte pe toate şi face arta să fie artă.
● Ce fel de filme ţi-ai propus să aduci aici?
● Nu mi-am propus ceva anume, pentru că asta ar însemna să pornesc de la ideea că ce a fost până acum n-ar fi în regulă. Cred însă că există lucruri pe care într-un fel sau altul ar trebui să le scoatem dintr-o zonă poate uşor lipsită de eficienţă, cum ar fi promovarea anumitor filme care există, chiar se difuzează, şi uneori fără un tam-tam suficient în jurul lor. Pe de altă parte, poate că o mică reorientare pe tematică n-ar strica. Numai că televiziunile publice funcţionează altfel decât cele private. În ceea ce priveşte achiziţiile de filme, se aplică alte reguli şi alte condiţii. O televiziune privată îşi poate permite să cumpere 500 de filme şi să difuzeze doar 20, ca să le ţină blocate pentru piaţă, pentru că aşa doreşte, face parte dintr-o politică pe care şi-o poate asuma inclusiv ca pierdere financiară, pe când în televiziunea publică aşa ceva nu se poate, pentru că orice achiziţie trebuie să fie difuzată. Atunci, într-un pachet de filme, evident că nu intră numai filme de top, te trezeşti şi cu alte lucruri pe care te străduieşti să le aranjezi cumva. Şi aici intervine disputata selecţie şi marea artă a negocierii cu furnizorii şi distribuitorii.
● Ţi-ai dori vreun gen anume de filme?
● Am o aplecare către o anumită categorie de filme, dar nu se va impune sau nu se va regăsi pregnant în selecţie, în primul rând pentru că nu are cum, nu dictez eu selecţia, ci contribui doar la ea, şi în al doilea rând, pentru că nu-i corect. Nu pun filmele pe post ca să le văd eu. Da, am o înclinare către filmul istoric... Arta e alta, ca pentru fiecare categorie să găseşti produsul atrăgător. Am avut surprize cu celebrul "Amadeus", al lui Milos Forman. În momentul în care le-am povestit puştilor despre "Amadeus" n-au vrut să audă despre el, dar când le-am lăsat primele 30 de secunde, situaţia a fost altfel. "Amadeus" râde într-un fel în film şi atunci toată istoria asta, pentru că cinematografia este o artă solidă, a spart deja un prim clişeu, că, uite, un film despre Mozart nu e neapărat un film boring. Sau în momentul în care începi cu un enunţ de tipul "iată un film despre soldatul Zaitsev, eroul sovietic care a salvat Stalingradul şi care, lunetist fiind şi descoperit, a ajuns erou al Uniunii Sovietice", zici, Doamne, ce grozăvie o mai fi şi asta? În realitate, "Enemy at the Gates" este un film nemaipomenit, unde cel puţin Fiennes şi cu Ed Harris fac roluri senzaţionale. Şi e un film american despre un erou sovietic. Pe de altă parte, când zici film american, iar vei spune "boring, ne-am săturat de filme americane, şi atunci să fugim să vedem ce mai fac independenţii". În felul ăsta ai o paletă largă de căutare, nu există riscul să ajungi într-o fundătură, de unde să nu mai ştii ce să mai oferi publicului.
3. Speram
de pet | 13/10/2009 20:54:22
Sa dea Dumnezeu sa realizati ce v-ati propus. Succes !
2. Nu mai doreste presiunea comercialului.....
de hutanu teresa | 13/10/2009 08:28:07
Stimate d-le 'MOSNEAG'pina te hotarasti **** ce film vrei s-a faci,te rog frumos si respectos,schimba programul de pe Tvr1, ca tare mai sunt chinuiti cei de la tara,si cei care nu au posibilitatea sa-si puna o antena.Copii cel putin ,nu prea au desene animate,simbata,duminica sunt batrini care ar dori 1/2 de ora de transmisii trinitas,un film bun,mai ales educativ{golania e in floare]ar prinde bine decit politica mai ales acuzatiile dintre partide.Informatii precise o grila cu totul schimbata.Si numai da-ti filmele la o ora asa de inaintata ca la tara,acum,se intra devreme in casa.Si muzica populara!Totul cu un program fix.Ca taranul sa stie ca la ora cutare incepe cutare program!Multumesc si succes,daca n-0 interveni si aici PRESIUNEA.
1. Chiar asa ?
de mihai tanase | 12/10/2009 21:10:00
"...tentaţia de a face o peliculă..." Kodak sau Fuji fac pelicule. Cul Azomures a închis, tind sa cred ca dl. Tabara vrea sa faca un film.
ACUM IN JURNALUL.RO
La început, totul era roz, lapte şi miere, ciocolată cu dragoste. Pacea şi liniştea din familia cu trandafiri la fereşti (!) au fost tulburate de miscarearezistenta.jpgvizitele nocturne pe la casele altora, lucru pentru care, în ceasul al 12-lea, tata Geoană şi-a pus cenuşă în cap şi şi-a cerut scuze.
Fosta vedetă tv Andrei Gheorghe, recent cooptată în echipa de consilieri a ministrului Sebasrian Vlădescu, a lovit o maşină în Bucureşti, pe Şoseaua Kiseleff, chiar la semaforul din dreptul Oficiului de Cadastru. Impactul a fost destul de brutal pentru cealaltă maşină [...]
Meteorologii au emis, astăzi, o atenţionare Cod galben de precipitaţii însemnate cantitativ, polei şi intensificări de vânt. Aceasta este valabilă în intervalul 10 februarie, ora 15:00 - 11 februarie, ora 20:00 şi vizează jumătatea de sud a ţării.
Directorul Administratiei Naţionale de Meteorologie, Ion Sandu, a avertizat că până în data de 16 februarie în România se vor menţine condiţiile meteorologice dificile, în care ninsorile vor alterna cu ploaia, favorizând apariţia poleiului.
Într-o ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene se întâmplă lucruri de-a dreptul bizare, halucinante. Vă prezentăm povestea unei familii din Maramureş, care în anul 2007 şi-a cumpărat o maşina nou-nouţă în leasing. Clienţii şi-au plătit integral maşina, numai că, nici după un an şi jumătate de la achitarea autoturismului, nu au intrat în posesia cărţii de identitate a acestuia. Ba mai mult, compania "mamă" de leasing face presiuni pentru a ridica autoturismul.
