Bucuresti
Mă-ntreb de ce nu fac aşa şi cu alte boli. Cu SIDA, de exemplu. Oare ce-o mai face SIDA? De SIDA nu mai zice nimeni nimic şi nu te mai învaţă nimeni cum să te fereşti de ea. Oare mai omoară cum omora ea în zilele ei de glorie? Sau, când se priveşte în oglindă, vede un virus ridat şi obosit, cu ficatul mărit şi cu ADN-ul galben? O-nţeleg pe SIDA că se simte nedreptăţită. Nu se mai teme nimeni de ea, n-o mai bagă nimeni în seamă, ba mai rău, ea, vorba aia, ditamai boala incurabilă, să fie ignorată în favoarea unui amărât de virus care te face să-ţi curgă nasul.
SIDA e o doamnă ieşită prea devreme (dar prea devreme!) la pensie! E o actriţă ratată şi frumoasă. Incurabilă în tinereţe, groaznică şi de temut, acum îi place să se amăgească, spunându-şi că mai sunt doi-trei ameţiţi care încă se tem de ea. În orice caz, să piardă atâta avans în favoarea unui amărât de virus cu denumire oribilă e într-adevăr insuportabil.
Mi se pare că viruşii ăştia sunt ca nişte cântăreţe care au şi ele momentul lor de glorie, cu o piesă de sezon. Ca "Macarena" aia sau cum îi zice. Luaţi tonul isteric al prezentatorilor de ştiri şi un reporter frenetic, dornic să stoarcă şi ultima informaţie de la "autorităţile abilitate" şi avem o masă frumos aranjată, în jurul căreia stă o naţie întreagă de ipohondri. Unii mai ipohondri ca alţii. În zilele noastre, foarte multă lume vorbeşte, pe un ton fatalist şi doct, despre boli.
Apariţia câte vreunui virus nou întreţine focul mocnit al morbidităţii din noi înşine şi se joacă subtil cu creierele fricoase. Cu cât mai mult îţi doreşti să supravieţuieşti, cu atât mai mult te laşi speriat de jurnalele care-ţi anunţă naşterea unui primejdios virus. Oare ce s-ar întâmpla dacă nu ţi-ar păsa? Posibil să fii trimis la colţul... sau stâlpul... sau ce-o fi ăla al infamiei, pe motiv că eşti ignorant şi iresponsabil.
Dar e mai posibil să nu te bage nimeni în seamă, pe motiv că oricum sterila ta existenţă poate să treacă liniştită în non-existenţă; că nu eşti tu soarele Universului. Şi pe bună dreptate. Prea ne imaginăm că suntem importanţi. Încheiere apoteotică şi existenţialistă: ăăă... deci asta.
E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Cadrele didactice vor face grevă generală de o zi în 22 aprilie, începând de luni nu vor mai trece în catalog notele şi calificativele elevilor, iar în 25 martie, în toate şcolile nu vor ţinute orele, pentru a se dezbate proiectul Legii educaţiei, a spus, [...]
România va acorda, la 31 martie, primele "permisuri" de trecere a graniţei pentru cetăţenii moldoveni, a declarat premierul Emil Boc, prezent la punctul de frontieră Ungheni.
