Presa scrisă: avancronica unei morţi anunţate

Doar ce e valoros va supravieţui în presa scrisă în 2010. Vor rămâne pe piaţă doar gazetele cu un conţinut de calitate şi tabloidele, dar rolul printului în formarea opiniei publice va scădea dramatic. Trecerea exclusiv pe net a unor publicaţii nu este o soluţie pentru a le scoate din criză. În România, conturul meseriei de jurnalist e din ce în ce mai difuz, reguli nu mai există, iar deontologia e un fel de înjurătură. Presa scrisă nu mai are viitor. Sunt cîteva dintre concluziile la care au ajuns Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu şi Cătălin Tolontan, în ceea ce priveşte viitorul presei scrise din România.

2009 a fost extrem de dificil pentru presa scrisă. S-au închis publicaţii, s-au făcut concedieri masive şi s-au redus salariile angajaţilor în majoritatea trusturilor de presă. 2010 nu se arată, la începutul său, mai prietenos cu ziarele şi revistele din România. Gardianul şi Ziua au stins deja lumina. Li se vor alătura noi titluri. "Eu nu sunt pesimist. Mi se pare absolut normal ce se întâmplă. Acest proces de reducere a numărului de publicaţii trebuia să înceapă de mai de mult. Au rămas foarte multe publicaţii pe piaţă din cauza celor două campanii electorale, din 2008 şi 2009. În mod normal, gazetele cumpărate şi înfiinţate în scopuri electorale îşi vor închide porţile. Vor rămâne cele care rezistă economiei de piaţă, cele care vor înţelege că se adresează publicului consumator. Avem foarte multe publicaţii, televiziuni, radiouri. Suntem ţara cu patru televiziuni de ştiri. Franţa are doar una!", spune Ion Cristoiu.

Vor avea probleme şi publicaţiile al căror patron are o singură gazetă, "pe care a deschis-o nu pentru a face o afacere cu presă, ci a investit în ea fie pentru că voia să aibă pe lângă amantă un ziar sau o televiziune, fie pentru că avea mulţi bani şi voia să-i cheltuiască", continuă dl. Cristoiu. Din punctul său de vedere, Cotidianul, Gardianul şi Ziua au fost foi de luptă politică, "trompete", cum le numea I.L. Caragiale. "Nu pot să mă pronunţ în ceea ce priveşte Business Standard, una dintre experienţele megalomanice ale lui Vântu în materie de presă. Dar celelalte trei, dacă vedem ce au făcut în campania electorală, s-au concentrat pe dezvăluiri antibăsescu. Nu de asta s-au închis, ci pentru că nu au făcut faţă unor nevoi mai mari ale cititorilor, ci ale patronilor. Dezvăluirile din Gardianul au fost la un moment dat la nivel de foaie de propagandă electorală. A fost unul dintre ziarele folosite de către un concurent împotriva celuilalt, în cadrul unor scenarii".

Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre două componente care determină aceste dispariţii de pe piaţa media: "Prima este mai veche şi fundamentală: presa scrisă este în regres, pierde teren, nu mai are viitor. În 15 ani, va deveni echivalentul filateliei. Acesta este trendul fundamental al presei, pe care s-a suprapus faptul că unele ziare au făcut această campanie electorală ca organ de propagandă. Prin încheierea campaniei electorale au devenit nule. Presa scrisă nu poate avea perspective roze. Mai ales ziarele cu variante print. Cu excepţia Adevărului, unde se fac investiţii cel puţin bizare... Vor mai exista tabloidele. Astea vor fi modalităţile: fie varianta Adevărul, cu bani pompaţi de cineva, fie varianta tabloidelor".

Piaţa de publicitate a presei scrise, care cuprinde ziarele şi revistele, a pierdut 40 de milioane de euro în 2009, susţine Cătălin Tolontan, şi va continua să piardă în 2010. Vor rămâne pe piaţă doar acele publicaţii cu un conţinut de calitate. Iar migrarea pe net nu este o soluţie de supravieţuire pentru gazetele cu probleme. "Piaţa de publicitate a presei scrise va pierde încă 10 milioane în 2010 ajungând la aproximativ 30 de milioane, ceea ce este foarte puţin. Cine nu îşi schimbă modelul de business va avea mari probleme, dar a schimba modelul de business nu înseamnă să migrezi pur şi simplu pe net. Acesta este un lucru despre care se vorbeşte puţin la noi, pentru că e inconfortabil: extrem de puţini publisheri de net fac profit în România, aşadar trecerea acum exclusiv pe net nu e în nici un caz o soluţie pentru ziare sau reviste. Se vor mai închide ziare. Şi care e soluţia? După opinia Gazetei (n.n. Gazeta Sporturilor), soluţia e să produci conţinut de calitate, sub o marcă de prestigiu, şi să-l distribui pe print, net, tv şi telefonie mobilă. Nu suntem omniscienţi, putem greşi, dar suntem optimişti că presa cu ce are mai valoros are viitor", e de părere Tolontan. Financiar, nu este o soluţie salvatoare trecerea unor publicaţii exclusiv online, e de acord cu el Cristian Tudor Popescu: "E însă posibil ca să se renunţe la print, în timp, pentru că e uzat moral".

În 2009, pe lista care prezicea dispariţia câtorva titluri din presa scrisă se regăsea şi Gândul. Previziunea în ceea ce priveşte publicaţia nu s-a adeverit. "Ziarul Gândul rămâne pe print, cel puţin deocamdată. Nu s-a transformat în ziar de propagandă, a fost considerat obiectiv şi imparţial pe perioada electorală şi nu a făcut concesii tabloidului. Are nişa lui de public, care nu e mare, dar e o nişă sănătoasă", explică Popescu.

Jurnalistul crede că va urma un nou val de restructurări în toată presa. Şi de reduceri salariale. "Presa scrisă e cu cuţitul la os. Vor supravieţui doar câteva ziare, dar rolul printului în formarea opiniei publice va scădea dramatic. Ziariştii care vor rămâne fără loc de muncă se vor reprofila, pentru că nu au unde să se ducă. Vor trece în echipe politice, în firme de consultanţă, în P.R. Meseria de ziarist nu va mai fi printre cele mai atractive. În România, conturul meseriei de jurnalist e din ce în ce mai difuz, reguli nu mai există, iar deontologia a ajuns înjurătură: "băi, deontologule!"",  spune Cristian Tudor Popescu. S-au reprofilat, deja, din primele zile ale lui 2010, Andrei Gheorghe, care şi-a găsit locul la Ministerul de Finanţe, pe post de consilier, şi Melania Mandas Vergu, care a "a dat" Gândul pe Ministerul Educaţiei.

Există o mare problemă, în opinia dlui Cristoiu: toate gazetele se concentrează pe politică sau pe social-economic. Dar, optimist, atrage atenţia că există domenii care ar putea cuceri presa print: "<> din perioada interbelică avea o pagină dedicată învăţătorilor, de exemplu. La noi există doar opinii legate de învăţământ. Domeniul nu se reduce doar la ştiri despre ce face Ministerul Învăţământului. Se poate realiza o extindere a domeniilor. Lumea armatei, de exemplu. Nici un militar nu se regăseşte în ziare. Lumea bisericii, a mănăstirilor, cum se dau concursurile pentru ocuparea unor posturi în aceste lumi... De exemplu, noi nu avem tabloide hard, doar uşurele, care să facă dezvăluiri despre politicieni şi care să ducă la demiterea lor. Nu avem ziaristul-spion, care să ofere informaţii aproape top-secret, care să spună cu o săptămână înainte ce mutări vor fi făcute!"

În tot acest timp, facultăţile de Jurnalism, acreditate sau nu, produc ziarişti pe bandă rulantă. Cei mai răsăriţi dintre ei şi dornici de afirmare la un ziar îşi vor găsi un loc temporar într-o redacţie, probabil în regim de colaborare, plătiţi la articol. Avantajul lor, pe gustul angajatorului, este că se mulţumesc cu bani puţini. Dezavantajele sunt două. Şi mari. Lipsa de experienţă şi lipsa surselor, indispensabile unui bun ziarist. Cei mai mulţi dintre tinerii jurnalişti se vor orienta însă, după absolvire, spre alte domenii ale comunicării, aşa cum fac de ani de zile.