Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sodiul menţine echilibrul hidric, reglează tensiunea arterială, influenţează transmiterea impulsului nervos şi activitatea musculară. Valoarea normală a natremiei (sodiul din sânge) este de 135-145 mEq/l, iar cantitatea totală a sodiului din organism este de 90 de grame.
În general, consumăm prea multă sare, uneori 10-12 grame pe zi, deşi necesarul zilnic de sodiu este de 2,4 grame pe zi conţinute în 6 grame de sare. Această valoare se referă la cantitatea totală de sodiu din alimentele consumate, uneori insesizabilă, descoperită doar pe etichetele produselor, şi nu strict la sarea pe care o adăugăm când gătim. Sunt însă diverse afecţiuni în care această doză zilnică trebuie redusă, la recomandarea medicului.
Patologii
Există totuşi situaţii în care cantitatea de sodiu plasmatic scade. Acest lucru se întâmplă în afecţiuni gastrointestinale (diaree, vărsături cronice), boli renale cronice (care evoluează fie cu pierdere de sare, fie cu insuficienţă cronică, din cauza scăderii diurezei), boli ale inimii care ajung în stadiul de insuficienţă cardiacă (în care se produce o retenţie de lichide în organism), în ciroză hepatică etc.
Anumite boli endocrine - diabetul zaharat dezechilibrat, insuficienţa suprarenală, hipotiroidismul, hipersecreţia de ADH (hormon antidiuretic hipofizar care, după cum arată şi numele, scade diureza şi produce retenţie de apă) - se însoţesc de acest efect. Patologia pulmonară (pneumonia şi abcesul pulmonar, cancerul pulmonar, tuberculoza, astmul) se poate asocia uneori cu acest sindrom. Cancerele cu diverse localizări (nazofaringian, duodenal, gastric, pancreatic, prostatic, uterin) adaugă câteodată această manifestare în tabloul lor evolutiv.
Exerciţiile fizice extenuante, la temperaturi mari, cu transpiraţii excesive, urmate de consum de apă, fără cantităţile corespunzătoare de sodiu, pot genera o hiponatremie temporară. În fine, hiponatremia se poate instala la bolnavii operaţi, în prima săptămână după intervenţie, şi apare frecvent, la aproximativ 30% dintre pacienţii internaţi în serviciile de terapie intensivă.
De asemenea, sunt şi medicamente ce pot induce această reacţie adversă: diuretice, în special cele tiazidice, antidepresive, barbiturice, antihipertensive, antidiabetice orale de tip sulfoniluree, antiinflamatoare nesteroidiene, antiulceroase, ciclofosfamida, unele chimioterapice etc.
De exemplu, o dietă hiposodată strictă, asociată cu administrarea de diuretice, poate duce în timp la instalarea hiponatremiei.
Simptome
Tabloul clinic variază în funcţie de severitatea hiponatremiei şi de repeziciunea cu care se instalează, în mod acut (24-48 de ore) sau cronic. Cele acute sunt mai grave, din cauza instalării edemului cerebral, cu consecinţele aferente. Simptomele progresează de la cefalee, greaţă, vărsături, confuzie, slăbiciune, crampe musculare până la letargie, convulsii şi comă. Manifestările fiind nespecifice, diagnosticul se pune pe baza determinărilor din sânge şi urină, în contextul unei patologii cronice sugestive.
În formele uşoare, simple ajustări ale dietei, medicaţiei sau ale stilului de viaţă se dovedesc suficiente.
În alte cazuri, este nevoie de administrare intravenoasă de lichide şi electroliţi, care trebuie făcută într-un serviciu de specialitate, deoarece corectarea într-un ritm prea rapid a deficienţei poate cauza uneori grave complicaţii. În orice situaţie, trebuie avută în vedere şi tratarea corectă a afecţiunii cauzale.
HIPONATREMIE. Prinşi între vinovatele tentaţii culinare, reprezentate de alimente gustoase, dar bogate în sare (ce includ atât mâncărurile tradiţionale, cât şi pe cele procesate) şi avertismentele medicilor, care ne sfătuiesc, pe deplin justificat, să limităm consumul acestora, mulţi dintre noi vor fi surprinşi să descopere existenţa unui sindrom cauzat de scăderea concentraţiei de sodiu în sânge, numit hiponatremie. Acest lucru nu se întâmplă, din fericire, în mod curent, deoarece sodiul este un element extrem de răspândit, găsindu-se în cantităţi suficiente în alimentele naturale (fără a mai vorbi de adaosurile suplimentare). Pe de altă parte, ciclul său metabolic este controlat în organism printr-un sofisticat sistem de reglare. Cu toate acestea, hiponatremia este cel mai frecvent dezechilibru electrolitic, existând numeroase maladii ce pot evolua cu pierderi sau diluţii ale sodiului, care pot avea consecinţe grave din cauza importanţei sale fiziologice.
