Pe Maria Rosetti la numărul 38, o casă cochetă ridicată la începutul secolului a fost parţial demolată în luna mai a acestui an. Pe atunci, avizul de desfiinţare avea doar semnătura arhitectului şef al Sectorului 2, fără aprobarea Direcţiei de Cultură Bucureşti, acţiunea de demolare fiind ilegală. Săptămâna trecută însă, direcţia şi-a dat acordul pentru o construcţie de nouă etaje, aducând practic în legalitate noua clădire.

De altfel, încă de la începutul anilor 2000 pentru Maria Rosetti 38 fusese emis un certificat de urbanism pentru un P+4. Nouă ani mai târziu, dezinteresul statului şi avântul imobiliar aveau să ignore orice lege a urbanismului. Documentul parafat săptămâna trecută care legalizează dezastrul din Maria Rosetti poartă semnătura lui Eugen Pleşca, şeful Direcţiei de Cultură şi fostul primar al Sectorului 3 al Capitalei. Avizul favorabil a fost confirmat ulterior şi de către Agenţia de Mediu. "Este incredibil ce s-a întâmplat. Avizele date de cele două direcţii aduc în legalitate o clădire care nu avea ce să caute într-o zonă protejată", a declarat pentru Jurnalul Naţional Nicolae Rădulescu-Dobrogea, preşedintele Eco-Civica.

Beneficiara demersurilor binevoitoare ale instituţiilor statului este firma Trei Lacuri Invest SRL. Aceasta va ridica într-o zonă protejată un hotel de nouă etaje ­ Hotel Park Inn Rosetti. Firma este deţinută ca unic acţionar de cetăţeanul german Adrian Alexander Smeu, în vârstă de 57 de ani. Acesta mai este acţionar şi în Invest Clădire SRL şi Invest Teren SRL.


ISTORICUL UNEI ILEGALITĂŢI
În 4 noiembrie 2008, Consiliul Local al Sectorului 2 emite prin Hotărârea 126 Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) care prevede un imobil P+9 în str. Maria Rosetti nr. 38. Acest PUD era ilegal întrucât nu avea avizul obligatoriu al Direcţiei de Cultură Bucureşti, terenul aflându-se într-o zonă protejată. PUD-ul modifică de asemenea înălţimea maximă prevăzută de Planul Urbanistic General şi, conform Legii 350/2001, doar Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate modifica înălţimea maximă. La 30 decembrie 2008, Primăria Sectorului 2 emite autorizaţia de desfiinţare nr. 1649/67 "R" pentru imobilul din str. Maria Rosetti nr. 38. Autorizaţia este semnată de arhitectul-şef al Sectorului 2. Pe 29 ianuarie 2009, Primăria cere avizul Direcţiei de Cultură Bucureşti pentru autorizaţia de desfiinţare deja emisă. La acea vreme, Direcţia de Cultură Bucureşti nu îşi dă acordul.
 

CU MĂINILE ÎN SĂN
În momentul în care buldozerele au intrat peste clădirea de patrimoniu, Ministerul Culturii a anunţat ilegalitatea Inspectoratului de Stat pentru Construcţii (ISC). A doua zi, mai multe ONG-uri au făcut aceeaşi sesizare către inspectorat, respectiv către arhitectul-şef al Sectorului 2, destituit între timp. Inspectoratul a reacţionat la două zile de la acţiunea deja ilegală din strada Maria Rosetti. În acel moment, clădirea nu mai avea acoperiş şi se dărâmase o anexă neimportantă. Reprezentantul ISC, Mihaela Buzac, a constatat apariţia unui buldozer, lipsa autorizaţiei de demolare şi dispune verbal oprirea lucrărilor. Firma demolatoare a promis să amâne operaţiunile până în 25 mai. După plecarea Mihaelei Buzac, a fost dărâmat jumătate din imobil. Restul a fost salvat prin intervenţia poliţiei, alertată de Ministerul Culturii.


ANULAREA
La scurt timp, Primăria Sectorului 2 a decis suspendarea autorizaţiei de desfiinţare a imobilului din strada Maria Rosetti nr. 38: "... potrivit articolului 2 al respectivei Dispoziţii de suspendare a Autorizaţiei de desfiinţare nr. 1649/67 «R» din 30.12.2008, Comisia de Urbanism, Amenajarea Teritoriului a Sectorului 2 şi proprietarul imobilului în cauză vor identifica o soluţie urbanistică potrivit «regimului tehnic» menţionat în Certificatul de urbanism nr. 1351/57 «R» din 29.05.2009, emis de Primăria Sectorului 2. Nu în ultimul rând, potrivit articolului 3 al aceluiaşi document, proprietarul imobilului din str. Maria Rosetti nr. 38, Sector 2, va lua măsuri urgente pentru paza, conservarea şi punerea în siguranţă a clădirii", se preciza în comunicatul postat şi pe site-ul Ministerului Culturii. Pasul următor, pe care ministerul anunţa la acea vreme că îl va face, era obligarea proprietarului la reconstruirea clădirii. Din păcate, în acest moment, lucrurile au luat o cu totul altă turnură. Cu recentele avize semnate de Direcţia de Cultură şi de Agenţia de Mediu, clădirea de nouă etaje a fost adusă în legalitate.

LA RĂSCRUCE
La mica intersecţie dintre străzile Armenească şi Maria Rosetti, fostă Sfântul Spridon, la numărul 38, era o clădire deloc modestă, care îşi păstra cu demnitate importanţa de altădată, deşi era adesea neobservată de mulţi dintre trecătorii absenţi. Povestea ei a început la începutul secolului XX, când această proprietate aparţinea lui Kiriac Rădulescu, care locuia din 1865, în imediata apropriere, pe strada Toamnei. Acesta a lăsat proprietatea de la numărul 56, actual 38, ca zestre, uneia dintre fiicele sale, Zoe. Aceasta era "soţie de colonel şi sora vitregă a bunicii noastre, Sofia Raliţa Fianu. (...) Purta întotdeauna un compleu, rochie gri, cu jachetă. Era bună la suflet ca pâinea lui Dumnezeu" spunea doamna Nicolina Fianu în cartea "Doamne şi Domni la Răspântii Bucureştene". Însă Zoe Albescu nu a locuit în această clădire, ci a închiriat-o încă din 1910/1911 familiei Verra.


LA NUMĂRUL 38
Casa cu parter înalt avea faţade nu prea încărcate, ale căror ferestre cu frontoane erau ritmate de pilaştrii bogat decoraţi. Benzi de denticuli marcau cornişa, iar aticul era decorat cu baluştri. Avea ziduri groase, pivniţa boltită, iar podul circulabil. Ambele intrări erau prin curtea alungită. Accesul principal era mărginit de coloane canelate, cu capiteluri neocorintice. Un al doilea corp, mai scund, era alipit clădirii, probabil un fragment din clădirea anterioară. Acareturile erau căsuţe joase cu geamlâc, iar curtea era "dominată de un nuc uriaş, care acoperea tot cerul" spunea doamna Nicolina Fianu.

Încăperile erau bine aşezate şi proporţionate. Uşa mare a intrării era din lemn bogat sculptată şi avea geamurile cu desene florale. Din hol, în dreapta se deschideau biroul şi salonul spre stradă, în stânga, două dormitoare, iar în faţă o cameră mai mică. Sobele de culoarea cafelei cu lapte, brun şi azuriu, erau înalte, de colţ, în partea superioară având elemente decorative. În corpul adosat se intra din holul central printr-un coridor în partea stângă. În fotografiile familiei Verra-Burada se văd sobele, stucaturile discrete ale plafoanelor, tapetul închis la culoare, cu frunze şi flori şi ancadramentele uşilor. Locuinţa era decorată cu mobilier în stil 1900, obiecte de artă şi o splendidă galerie cu tablouri.


CHIRIAŞI ŞI PROPRIETARI
Din actele de căsătorie ale inginerului Barbu Verra cu Florica Gr. Protopopescu, datate 1910, reiese că familia Verra, de origine greacă, venise din Sibiu şi avea o proprietate pe strada Maria Rosetti nr. 54, actual 36. Iacob Verra, pensionar, şi soţia sa, Victoria, vând doamnei Cora M. Manolescu şi se mută cu chirie la numărul 56, actual 38, împreună cu fiul lor, Barbu, şi soţia sa. Fiica inginerului Barbu Verra, Violeta, s-a căsătorit cu avocatul Şerbănescu Burada şi a continuat să locuiască aici, cu chirie, dar cu promisiunea de a cumpăra. Angajamentul făcut familiei Verra nu a fost respectat. Zoe Albescu, neavând descendenţi, a vândut în 1942 nuda proprietate cu două corpuri de clădire şi teren cu o suprafaţă totală de 550 mp, cu condiţia de a păstra dreptul de uzufruct. Aceasta "a murit în 1951, în timpul slujbei de maslu sub patrafir". Cumpărătorul era preotul bisericii, Popa Chiţu, care se pare că achiziţionase şi alte proprietăţi personale în zonă.


RETROCEDARE
În 1952, clădirea a fost naţionalizată, astfel în casă a rămas aceeaşi familie. Totdeauna cu chirie, aici s-au prăpădit străbunicii Verra, bunicii Şerbănescu Burada, s-au născut copii şi au copilărit nepoţii şi strănepoţii. În 1998, urmaşii preotului Nicoreanu au revendicat imobilul în instanţă, deşi familia care locuia de şase generaţii o cumpărase în 1997. Procesul s-a încheiat în toamna lui 2007, descendenţii inginerului Barbu Verra trebuind să părăsească clădirea în primăvară, fără să spere că doamna Haifler şi domnul Radulian, noii proprietari, o vor consolida, astfel ca această bătrână casă să aibă parte de o nouă tinereţe, întrucât exista emis un certificat de urbanism pentru o clădire P+4 pentru Maria Rosetti nr. 38 de la începutul anilor 2000. Clădirea a fost demolată ilegal în luna mai 2009. Au dispărut atunci căsuţa scundă cu geamlâc şi nucul bătrân care acoperea tot cerul, în care patru generaţii şi-au petrecut copilăria.