Bucuresti
Se ia o mireasă şi se aruncă într-o râpă. Mireasa neapărat să fie vie! Se ia un fotograf creativ şi cu suflet de artist şi fotograful creativ cu suflet de artist s-o pună p-aia să se mozolească prin râpă cu miresul ei. Ar fi foarte bine dacă, înainte de şedinţa foto, ar da o ploaie d-aia mişto, cu bolboroci, să iasă viermii din pământ şi să se urce pe mireasă. Lasă, fată, că scapi! Te salvează eroul inimii tale. Fie că vrei, fie că nu. Ultima tendinţă în materie de nunţi a trecut vama şi la noi în ţară. Chestia se numeşte "trash the dress", adică, româneşte spiching, ceva de genul "aruncă-ţi-rochia-de-mireasă-la-gunoi-că-oricum-nu-mai-ai-nevoie-de-ea". Pe principiul, of cors, că o dată ce i-ai dat un inel "mare cât inima ta" lu' ăla, nu i-l mai iei înapoi evăr şi atunci nu mai ai nevoie de rochie. Şi, oricum, dacă, Doamne fereşte, n-oi fi nebună s-o iei tot p-aia. Dăăăhh.
"Trash the dress" e, aşadar, atunci când, la câteva zile după momentul legământului, cei doi protagonişti împreună cu alţi câţiva ameţiţi de la nuntă îi însoţesc pe cei doi unde vor ei, ca să-şi bată joc de rochia de mireasă. A se citi: ca să facă o şedinţă foto ieşită din veşnicele tipare: el cu ea în biserică, el cu ea în faţa bisericii, el cu ea având cununiile pe cap, el cu ea în jurul mesei, el cu ea împărtăşindu-se, el cu ea pe scările din faţa bisericii, mama, tata, fratele, sora lângă el şi ea pe scări în faţa bisericii, prietenii apropiaţi, mama, tata, fratele, sora, el şi ea pe scări în faţa bisericii, naşii cu mama şi cu tata pe scări în faţa bisericii, naşii cu mama şi cu tata, el şi ea, pe scări în faţa bisericii, tunelul ăla de flori pe care-l fac prietenii pe scări în faţa bisericii, atunci când el şi ea coboară şi se aruncă în ei cu petale (oh!), ea cu prietena ei cea mai bună pe scări în faţa bisericii, el cu prietenul lui cel mai bun pe scări în faţa bisericii, el, ea, domnişoara şi domnişorul de onoare pe scări în faţa bisericii, prietena din copilărie cu ea pe scări în faţa bisericii, prietena din şcoala generală cu ea pe scări în faţa bisericii, prietena din liceu cu ea pe scări în faţa bisericii, prietena din facultate cu ea pe scări în faţa bisericii, prietenul lui din toate timpurile cu el pe scări în faţa bisericii, apoi eternele poze din parc: el cu ea cu spatele la copac (n-am ştiut niciodată ce sugerează asta), el cu ea pe malul lacului, el cu ea pe bancă, el cu ea pupându-se dramatic şi-n spate soarele apunând, el cu ea fiind fericiţi, el cu ea, ea având sclipici în păru-i, el cu ea, el având pantofi albi şi duhnind a parfum bun, dar care oricum nu se simte-n poză, el cu ea şi cu toată lumea, apoi: la restaurant: el cu ea dansând valsul ăla de început, el cu ea dansând, el cu ea dansând pe altă melodie (deşi nu se vede-n poză), el cu ea dansând pe altă melodie, ea dansând cu diferiţi, el dansând cu diferite, diferiţi la masă, diferiţi cu diferiţi, alţi diferiţi cu alţi diferiţi împreună cu el sau cu ea fiind fericiţi, alţi diferiţi pupându-se cu el sau cu ea, într-o armonie... ăăă... deci într-o armonie.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
si ...sper sa afisati si mesajul meu ..ca asta e al 3 mesaj ..am trimis unul mai devreme ceva mai dur..si cred ca a durut rau :)))
Ne mai scoate din banalitate...Oricum, nimic nu trebuie luat prea in serios, ca devenim caraghiosi.
Luiza are condei si umor, doar ca trateaza superficial si intr-adevar doar in bascalie, cum spunea Carmen pe aici...
Pentru comparatie si intelegerea subiectului, eu va propun sa aruncam o privire pe rezultatele primului concurs "Trash the Dress"- WPJA
******wpja.com/email/111308-ttd-trash-the-dress-photos/trash-the-dress-contest-results.htm
Enjoy
pe langa faptul ca articolul e bazat numai pe gogomanii si minciuni cu marele fotograf hs (a se citi hasis)necunoscut si trist se face apologia unui subiect cunoscut de peste 2 ani in care si pe care marele fotograf cred ca nici nu l percepea acum doi ani , mi se pare o reclama gratuita in obscuritate a cuiva care nu exista alaturi de marii corifei ai fotografiei de nunta nu i mai enumar aici pentru ca sunt prea modesti sa se preteze la acest circ.
bafta hs in continuare la mers ttd cu mesenii dupa tine.
O zi buna dragii mei si spor la dat şniţălul prin făină.
Ca sa lamurim: in Romania, TTD se face de doi ani deja. Nu are nici o o legatura nici cu alaiuri ametite de bautura si nici cu "Arunca-mi-as rochia la iscusit", cu atat mai putin cu clasicele (in opinia cui?) fotografii de acum 100 de ani descrise de Dumneavoastra in articol.
Conceptul in sine a venit ca o dezvoltare fireasca a sedintelor foto profi, cand dupa nunta mireasa nu mai era ingradita de nici un fel de constrangeri. Daca in ziua nuntii nu poate risca sa stea pe jos de exemplu cu rochia sau pe un zid, nu voi explica aici de ce, dupa nunta nu mai are nici o retinere. Este ocazia oricarei mirese de a fi vedeta oda in viata, majoritatea nemaiajungand vreodata in fata unui profesionist.
Intrebarea mea catre cei care au acceptat sa publice un astfel de articol (reclama mascata de fapt) ar fi: era greu sa incercati totusi sa scrieti ceva care sa lamureasca lucrurile? Probabil ca da, cand scri despre lucruri despre care nu ai habar...
Ca sa fie remarcata, fabuleaza si ea pe orice tema.
Eu cred ca e marcata de sedinta asta foto "Trash the Dress":
- ori s-a maritat mai demult si a rata asa ceva, iar vre-un coleg i-a *** amintirile cu pozel pe care i le-a facut (da' s-a scos cu banii);
- ori a ramas nemaritata, iar perspectivele nu-s stralucitoare, mai ales ca a schimbat prefixu' anu' asta.
Eu ma bucur ca cei cativa fotografi de elita din Romania incep sa faca si la noi aceasta sedinta foto!
Pai daca ne miscam spre occident, pai hai sa ne urnim cu totul...
Cu autostrazile si asa suntem de rasul Europei, barem sa avem amintiri superbe de la nuntile noastre.
Ganduri bune va doresc.
P.S. De acord cu Mirela, ca la Trash the Dress nu se merge cu alaiul de nunta, ci doar cei doi miri! (ba chiar am vazut sedinte Trash the Dress doar cu mireasa.. ca doar sedinta este dedicata rochiei de mireasa)