O ipostază imposibilă, s-ar putea spune, pentru o doctoriţă care a mai făcut încă trei facultăţi - şi nu oricum, ci într-o manieră fulminantă: în mai puţin de patru ani, la Oxford şi Cambridge, unde a lucrat şi cu legendarul Stephen Hawking, savant pus în rând cu Newton şi Einstein... şi totuşi avea nevoie urgent de slujba aceea măruntă de bonă, dacă nu ceva într-una din numeroasele şi înaltele ei specializări. Când s-a hotărât să se întoarcă în România, lăsând şi un job de sute de lire pe oră, nu se gândea că va ajunge vreodată la o cumpănă atât de grea.

Era în 2004: încă se mai auzeau tobele cu care Guvernul Năstase chema acasă, din autoexil, inteligenţele româneşti, iar bidinelele propagandistice le colorau un orizont însorit.

ÎN UMBRA VEDETELOR DE HÂRTIE
Deziluzii una după alta, nici un contract sigur, o zi de mâine perpetuu incertă; dar şi aşa, Gabriela Moruşanu se încăpăţânează să rămână în România, mergând pe sârmă deasupra prăpastiei, când ar putea trăi fără griji în Occident, având şi recunoaşterea capacităţilor ei excepţionale. În Parcul Herăstrău, la o cafenea cu preţuri scandaloase, povestea ei, dar şi povestea altor români geniali ignoraţi în ţară, se topeşte neauzită în bubuitul difuzoarelor, iar doctoriţa, firavă, aproape transparentă, nici nu se observă printre vedetele care se fâţâie de la o masă la alta ca să fie fotografiate de fotografii gazetelor mondene.

La Cambridge, ea ar fi fost vedeta.
Acolo era românca aceea care i-a propus lui Stephen Hawking un proiect de cercetare, savantul a acceptat-o în echipa lui, iar acum lucrau împreună în laboratorul construit special pentru genialul astrofizician, cu tehnologie de avangardă, ceva ce nu se mai găseşte în altă parte în lume.Nu mulţi au avut privilegiul de a lucra direct cu Hawking. Ea l-a cucerit cu o idee despre care contractul nu îi permite să vorbească.

Poate spune doar că e vorba de o cercetare asupra luminii şi că rezultatele cercetării vor fi aplicate în medicină peste câţiva ani, poate doi ani. Atunci va şti toată lumea. Atunci ideea va începe să producă şi bani. Totuşi, nimic nu egalează onoarea de a fi fost doi ani în preajma savantului... nimic, nici o diplomă, nici o Medalie nu se compară cu acel "Thank you" rece, englezesc, spus de Maestru prin sintetizatorul sofisticat care îi transformă gândurile în sunet.

"Oameni din România mi-au cerut să intervin la domnul Hawkins ca ei să ajungă la domnia sa... I-am refuzat, explicându-le că acest lucru nu se potriveşte cu mentalitatea domniei sale. În România, un lucru onorabil din CV îţi poate aduce uneori mai multe lovituri decât recompense", spune Gabriela Moruşanu cu dezamăgire.

A BEAUTIFUL MIND
La 3 ani citea, compunea şi cânta la pian, picta, vorbea franţuzeşte. La 5 ani îl citea pe Shakespeare în original şi scria ea însăşi piese de teatru. Învăţase engleza fără nici un efort, fără profesor, cum avea să înveţe apoi încă trei limbi. Mama era casnică, trebuia să stea clipă de clipă lângă ea, aproape că nu mai făcea faţă acelei minţi flămânde care parcă înghiţea totul din jur. De multe ori un copil genial are nevoie de mai multă atenţie decât unul cu handicap.

Tatăl era tehnician constructor. I-a cumpărat un acordeon ca să exerseze digitaţia pentru pian. Când a crescut, i-a cumpărat un acordeon mai mare, fiindcă bani de pian nu avea.

Şi 30 de ani a tot strâns bani să contruiască o casă a lor pe pământ. Când casa a fost gata, comuniştii au demolat-o, iar familia s-a mutat la bloc, în Giuleşti, în trei camere în care nici cărţile nu încăpeau. Acolo trăiesc şi azi părinţii, octogenari. Din pensia lor o ajută şi pe Gabriela, fiica lor prea înalt calificată, să poată trăi decent în România.

MAREA RUPTURĂ
Ca medic oncolog ar fi putut avea un trai fără griji. Nu din salariu, ci lăsând să i se îndese bacşişuri în buzunar, cum se întâmplă în România. Însă a ales cercetarea, domeniu în care inteligenţa ei prodigioasă se putea dezlănţui. Institutul Oncologic din Philadelphia a invitat-o să-şi încheie acolo teza de doctorat, "Receptori hormonali în cancere nonendocrine". A preferat să rămână la Institutul Naţional de Cancer din Bucureşti. Fusese inaugurat în 1989 şi era dotat cu tot ce era mai bun la acea oră la nivel mondial. Însă numai în doi ani dispăruse toată aparatura, din 1991 nu se mai putea face cercetare.

Gabriela Moruşanu, medic specialist în oncologie şi cercetător ştiinţific gr II, cu lucrări premiate de Academie şi publicate în reviste de specialitate din Occident, avea un salariu de 20-25 de dolari şi era întreţinută în continuare de părinţii ei, de la care moştenise idealismul aproape nociv în acele condiţii.

Aceasta a fost prima mare ruptură în viaţa ei: a trebuit să abandoneze cercetarea. Atunci a început exodul minţilor strălucite şi declinul cercetării în România. Ea a rămas. I s-a oferit postul de director în România la o firmă farmaceutică multinaţională. Din primul salariu le-a cumpărat părinţilor un televizor color. În 9 ani şi-a cumpărat un apartament la bloc şi o maşină şi, cu felul ei ascetic de a trăi, nu-şi mai putea dori nimic. Însă era prea puţin pentru una dintre cele mai strălucite minţi ale unei generaţii.

TREI FACULTĂŢI ÎN PATRU ANI
A absolvit trei facultăţi în patru ani, în Anglia. A plecat în 2000, tot pe banii părinţilor, care de data asta şi-au vândut via de la Nicoreşti, recăpătată cu greu. S-a înscris la The Academy of Business Strategy din Londra. Urma şi cursurile, tot acolo şi muncea - consultanţă în afaceri. Câştiga 150-200 de euro pe oră.

Dar nu pentru avere venise. Voia să se perfecţioneze în management şi în toate domeniile conexe şi să se întoarcă în ţară, unde economia părea să se aşeze şi cerea tot mai multă multă competenţă. Aşa că banii din consultanţă i-a cheltuit pentru studii. Absolvise deja un curs postuniversitar al Şcolii Superioare de Afaceri din Paris. Între 2000 şi 2004 a muncit într-un ritm infernal. A lucrat în consultanţă, timp de doi ani a făcut şi cercetări alături de Stephen Hawking, a studiat management la Londra, marketing la Cambridge, psihologie la Oxford, absolvind cu cele mai înalte laude.

În România, legile şi nişte profesori pedanţi i-ar fi cerut să studieze câte patru ani ceea ce ea putea învăţa în câteva luni. "De ce m-am întors în ţară?", se întreabă Gabriela Moruşanu. "Fiindcă aici e locul unde sunt datoare să împlinesc darurile primate de la Dumnezeu", răspunde tot ea. "E datoria mea. E datoria faţă de extraordinarii mei profesori care mă salutau pe stradă scoţându-şi pălăria. Datoria faţă de copiii supradotaţi din ţara asta, pe care încerc să îi ajut să-şi găsească în societate locul potrivit înzestrărilor lor deosebite. Datoria faţă de părinţii mei, care şi-au dedicat viaţa devenirii mele şi alături de care vreau să fiu până în ultima lor clipă de viaţă."

În 2004 Gabriela Moruşanu s-a întors în ţară. Şi-a făcut actele de PFA (persoană fizică autorizată), urmând să acorde consultanţă în management strategic, marketing, coaching, career advisor, medicină integrativă, gifted education. Ştie de toate. Un singur lucru nu a învăţat din cărţi: cum se poate trăi cu această ştiinţă de carte în România. Primul client, un patron de hotel, n-a plătit-o 5 luni de zile. Nici ea n-a cerut, nu era nici o grabă, mai avea economii din Anglia. În loc de 50 de euro pe oră, a primit 8 milioane de lei vechi pe 5 luni.

N-a cerut explicaţii. Mârlănia nu era o ecuaţie sofisticată pe care s-o rezolve din ochi. "Trebuie să concurez cu o mafie a consultanţilor formată din foştii directori care au falimentat fabricile şi acum le acordă consultanţă", spune Gabriela Moruşanu. "Iar cu marile firme nu te poţi pune de una singură. Dar tot nu plec din ţară. Până la urmă voi răzbi." Momentele ei de izbândă, când au fost, le-a avut tot în străinătate, unde a prins contracte de consultanţă şi coaching.

 

Urmaşul lui Newton
Stephen Hawking s-a născut în 1942, la Oxford. La 22 de ani şi-a dat doctoratul cu o teorie despre originea universului, precum si despre existenţa găurilor negre. Deţine 12 titluri de doctor în ştiinţă, este profesor "Lucasian" în matematică, la Cambridge, titlu pe care nu l-a mai deţinut decât Isaac Newton, cu care este şi comparat adesea. Cartea sa "O scurtă istorie a timpului" a fost tradusă în 33 de limbi şi s-a vândut în 9 milioane de exemplare. Hawking suferă de o boală care îi slăbeşte progresiv controlul asupra muşchilor. De la 21 de ani este ţintuit într-un cărucior cu rotile. Din 1985 nu-şi mai poate folosi corzile vocale şi comunică prin intermediul unui computer.

 

Debut printre străini
Patru cărţi scrise de Gabriela Moruşanu aşteaptă un editor îndrăzneţ. Sunt rodul unei inteligenţe spectaculoase, care integrează cu o profundă vibraţie umană literatură, filosofie, medicină, psihologie, mitologie, fizică etc. În scurt timp va apărea la editura Passini Press, din Australia, "Morning Star", o carte despre medicina holistică, despre sănătatea individuală în directă relaţie cu sistemul valoric personal şi social. "Cartea apare în Australia, explică autoarea, pentru că acolo am găsit o editoră care realizează atât forma printată, on-line, dar şi MP3 şi Braille. În România sunt preferate traducerile autorilor deja consacraţi, iar pentru prima carte sumele pretinse sunt astronomice."