Aproximativ 15 spectacole vor fi prezentate miercuri noaptea în sălile din oraş. Uşile teatrelor vor fi deschise publicului, care va avea acces gratuit. Cu siguranţă, este un sacrificiu să programezi reprezentaţii la miezul nopţii. Dacă actorii joacă seara, dar în montări diferite, maşiniştii teatrelor nu se schimbă. Sunt aceiaşi care se "îngrijesc" de toate spectacolele zilnic şi atunci sacrificiul e chiar mare. Din devotament pentru public, în noaptea cu pricina vor fi toţi prezenţi. De accea, spectatorii trebuie să-şi manifeste şi ei abnegaţia şi să vină să vadă creaţiile scenice pregătite special pentru ei. Cu atât mai mult cu cât intrarea este liberă.
Apoi, există diferite categorii de public, care ar putea merge şi de această dată la teatru. Există şi "publicul de noapte", care stă ore în şir în baruri şi cafenele. Ce bine s-ar simţi dacă ar consuma şi actul artistic, într-o sală de teatru. Ar vedea şi ar simţi credinţa actorului pentru arta care există de peste două mii de ani. Ar observa că această artă îi este dedicată, că artistul trăieşte pentru public, că publicul îl inspiră. Ar crede în ziua de mâine cu mai mult optimism. Un spectacol de teatru poate înlocui viaţa "dezordonată" din timpul nopţii a multora. Când ieşi dintr-o sală de spectacol ţi se iveşte încă o şansă: şansa de a fi util, chiar dacă ai fost pasiv în timpul reprezentaţiei, căci eşti simplu spectator. Teatrul fără public însă nu există.
Când mergi la teatru într-o seară te detaşezi parcă de restul oamenilor. Sunt persoane care afişează "o ţinută" de spectator de teatru. Au un fel de nobleţe.
Publicul "de noapte" are şi el ocazia, acum, să vadă cum e cu această "nobleţe". I s-au pregătit producţii bune. Sunt creaţii diverse, realizate de regizori a căror stilistică este apreciată de critici de specialitate. Sunt şi spectacole din repertoriul teatrelor la care în zilele obişnuite nu prea găseşti bilete. Acum, chiar dacă este târziu, e totuşi gratis. În plus, spectatorul se alege cu ceva, ceva foarte bun pentru cultura sa generală.
Actorul Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara, ne spunea că astfel de evenimente nocturne trebuie să implice creaţii speciale pentru un public special. Cred că avem şi public special; el trebuie doar învăţat să meargă la teatru. Aşa cum există, bunăoară, publicul Teatrului "Luni", unde "se întâmplă teatru în club", după cum îi place să spună lui Voicu Rădescu, cel care a demarat această întreprindere cu peste zece ani în urmă. Mai sunt şi alte spaţii în care arta teatrală este îmbinată în puterea nopţii cu sintagma "timp liber".
În Bucureşti, lumea vine tot mai des la teatru. Sunt unele spectacole care se joacă numai cu casa închisă. La coadă stau foarte mulţi tineri, ceea ce înseamnă că teatrul are "efect liniştitor" asupra publicului tânăr. Totul este să nu îl aţâţi, ci să poţi să-l cucereşti.
Îi aţâţăm doar ideea de a merge la teatru. Să înceapă chiar din noaptea de miercuri spre joi.
O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti
























Nu era mai bine sa fie aleasa o zi din week-end?