La sfârşitul anului 2007, instituţiile statului se grăbeau să autorizeze o nouă sală de sport pentru Şcoala Centrală din Strada Icoanei. La 31 decembrie, noua construcţie primea girul fostului arhitect-şef al Capitalei, Adrian Bold. Zona rezidenţială, marcată de case boiereşti, în care va fi ridicată construcţia impune reglementări stricte.
Imobilul, amplasat în Zona Protejată nr. 40, a fost aprobat prin PUZ-ul validat prin HCGMB nr. 2979/2000. Prevederile pentru astfel de construcţii sunt clare: "Intervenţiile se vor face fără afectarea structurilor de rezistenţă şi fără schimbarea aspectului arhitectural, cu menţinerea culorilor iniţiale". Din păcate însă, riveranii Şcolii Centrale susţin că sala avangardistă nu are nimic în comun cu casele boiereşti de secol al XIX-lea. "Între gardurile caselor şi sala de sport se păstrează o distanţă foarte mică.
Din articolele de lege ale zonelor protejate pe care le-am studiat reiese faptul că, în aceste condiţii, ar trebui să se respecte o limită de 25 de metri între vechile construcţii şi cele noi. Ne întrebăm de ce nu s-a ales a doua variantă. Undeva, în mijlocul curţii există o veche clădire care ar putea fi dărâmătă, iar terenul ar putea fi folosit pentru noua sală de sport. Nu înţeleg de ce trebuie să o înghesuie în casele boiereşti, să ia lumina şi să strice imaginea unui cartier boem", a precizat unul dintre riveranii din Strada Icoanei în memoriul adresat redacţiei noastre.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.


Bucuresti















