Bucuresti
6/02/2010 (Actualizat 15:08)
Potrivit ministrului Sănătăţii, lucrurile sunt mai grave în ceea ce priveşte copiii, întrucât ei nu pot decide ce este bun sau rău pentru sănătatea lor.
"La adulţi e mai uşor, ei pot înţelege şi pot decide ce trebuie să facă, dar la copii lucrurile sunt mai grave. Cu ei e mai greu, ei nu pot decide ce e bun sau rău, sănătos sau nesănătos", a afirmat Cseke.
Acesta a spus că, date fiind statisticile îngrijorătoare, este de datoria şi responsabilitatea ministrului Sănătăţii să atragă atenţia populaţiei în privinţa tendinţei nesănătoase de a lua în greutate, chiar dacă el nu este de profesie medic.
Adrian Streinu Cercel a declarat, joi, că lista produselor alimentare nerecomandate care ar putea fi taxate ar putea include produsele cu o cantitate foarte mare de grăsimi, dulciurile hiperconcentrate şi băuturile carbogazoase, fiind exceptate lactatele, carnea, pizza, shaorma şi apa minerală.
Reprezentanţii patronatelor au anunţat, luni, că introducerea taxei fast-food ar putea duce la creşterea, în medie, cu peste 20% a preţului la alimente, dar şi la disponibilizarea a peste 36.000 de salariaţi, respectiv 20% din personalul din industria alimentară.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
