Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ingrată mai este şi soarta viitorilor absolvenţi de şcoală generală din această primăvară! Pe când erau "boboci", în clasa a V-a , ştiau că îi aşteaptă, la finele clasei a VIII-a, o testare naţională, care le-ar permite să aleagă, în funcţie de rezultatele obţinute, un anumit profil şi un anumit liceu... în anul şcolar următor, însă, s-a "modificat schimbarea", întrucât s-a trecut la o evaluare prin tezele unice, susţinute în clasa a VII-a (4 probe, la limba şi literatura română şi matematică) şi în clasa a VIII-a (6 probe, deoarece se adaugă istoria sau geografia, la alegere), media finală rezultând din media acestor teze şi media şcolară a celor patru ani de gimnaziu. Probele se bazau pe cunoştinţe iar foştii "boboci", deveniţi cobai educaţionali, cu mult sârg şi cu mari emoţii, în anul 2008-2009, "au biruit" respectivele probe (Pe alocuri şi cu ajutorul unei substanţiale subiectivităţi "în sus", dat fiind faptul că primul corector, neremunerat, a fost profesorul de la clasă).
În toamna trecută s-a "schimbat modificarea", pentru că în prima jumătate a lunii mai 2010 urmează să susţină o evaluare naţională. Dar nu după vechea structură, ci una bazată pe competenţe. Iar precizarea a venit de-abia la începutul lunii decembrie 2009...
Mutarea accentului de pe cunoştiinţe pe competenţe este, în sine, o falsă problemă: în lipsa competenţelor lingvistice, cunoştinţele trebuie aplicate asupra unor cunoştinţe solide, clare, pentru că altfel mesajul elevului devine o elegantă "învârtire în jurul cozii", un discurs umflat, sărac sau chiar lipsit de idei.
Care este raţiunea acestor veşnice schimbări, de la un an şcolar la altul sau chiar pe parcursul aceluiaşi an şcolar? Vreuna pedagocică în nici un caz, pentru că stabilitatea sistemului educaţional este un principiu de bază al domeniului. Veşnicele schimbări ale conţinuturilor şi ale metodologiilor de examinare nu au dus la o ameliorare a acesteia ba - am spune - dimpotrivă! Un lucru este însă sigur: an de an proliferează culegerile de teste rezolvate, o profitabilă industrie, alcătuite de cei sau de cele care se găsesc în preajma celor care vor formula, în final, subiectele de evaluare! De, suntem în economia de piaţă, iar acest lucru este firesc, deoarece şi învăţământul poate fi, la o adică, o bună văcuţă de muls, pentru unii. Şi de unde ar mai ieşi "geşeftul", dacă programele de examen ar rămâne aceleaţi timp de câţiva ani, iar elevii şi-ar trece de la o generaţie la alta culegerile şi n-ar mai cumpăra altele noi?!
*
O nedorită şi bulversantă modificare a suferit şi examenul de bacalaureat. Evaluarea, la sfârşit de ciclu liceal, tinde să intre în afara derizoriului. Pentru eşalonarea acestui examen pe parcursul a cinci luni din anul şcolar terminal se invocă - s-ar putea altfel? - modele europene, uitându-se faptul că cei mai mulţi absolvenţi ai noştri pleacă la universităţi de prestigiu occidentale, "dau clasă" studenţilor autohtoni şi sunt foarte bine apreciaţi. Însă noi, se pare, nu putem trăi fără să maimuţărim pe străini şi facem cu sârg acest lucru încă de pe vremea fanarioţilor, întorcându-ne ca o giruetă în bătaia vântului înspre toate punctele cardinale şi preluând - de regulă - ceea ce nu ni se potriveşte sau chiar este daunător dezvoltării organice a neamului nostru. Din această perspectivă, pot spune că în cariera didactică am prins vreo cinsprezece "reforme", care s-au răsfrânt negativ şi asupra evaluării...
În sine, ideea de a decongestiona calendarul probelor de bacalaureaut prin mutarea celor orale/practice în timpul anului şcolar nu ar fi rea, dacă nu s-ar ajunge la nota de formalism frapant care poate fi evidentă, şocantă chiar, şi pentru un nespecialist în domeniu. Faptul acesta rezultă din mai multe aspecte; ne vom opri doar la câteva, pe care le considerăm principale, extrem de semnificative:
1. La aceste probe dispare stress-ul benefic, până la urmă, al oricărui examen, întrucât orice "habarnist" care intră în sala de examen şi trage o înjurătură americănească sau se uită ca proverbialul patruped la calculator, de parcă ar fi o poartă nouă sau nou vopsită, acumulând 0 (zero) puncte, este declarat " învingător", cu calificativ "MEDIU"!
2. Se naşte un îndreptăţit sentiment de frustrare pentru elevii conştiincioşi, bine pregătiţi, pentru care învăţarea zilnică pe parcursul anilor de şcoală nu a fost o vorbă goală. Subiectele, cele de la limba şi literatura română, bunăoară, prin accesibilitatea şi caracterul de-a dreptul pueril al cerinţelor şi în virtutea faptului că se verifică (doar) competenţele dau posibilitatea de afirmare, de a ieşi în faţă, unor mici şi găunoşi caţavenci. A vorbi cu aplomb, cu siguranţă, cu nonşalanţă despre un subiect şi despre un domeniu care - în fond - ţi-e străin sau despre care ai vagi idei, nu mi se pare a fi o virtute... Ba viceversa, coane Iancule! Se pare, însă, că noi dorim să formăm papagali, al căror cor parcă îl şi aud parafrazând celebra lozincă a minerilor din anii '90: "Noi vorbim, nu gândim!"
3. Notele de la probele orale, din anii anteriori, cu tot gradul lor de subiectivitate, ajutau la stabilirea unei mai drepte ierarhii între cei care învaţă şi cei care lungesc coada mâţei prin licee. Elevii buni rămân cu satisfacţia de a fi lăudaţi de membrii comisiei şi gustul amar că sunt puşi în aceeaşi oală a calificativelor cu chiulangiii şi cu incompetenţii. Îmi veţi spune, dragi cititori, că dreptatea se va realiza la probele scrise. Slabă speranţă, şi cam ştim fiecare dintre noi de ce!
4. Examinarea este efectuată de profesorul de la clasă de la respectiva disciplină şi de un coleg din aceeaşi instituţie şcolară sau dintr-un alt liceu. Rezultă, de aici, o obiectivitate garantată cento per cento . Bunăoară, dacă mie, profesorul Stan Păpuşă, în ăşti patru ani de liceu "mi s-a pus pata" pe elevul Manelescu, apoi acum "a venit şi vremea mea": poa' să dea răspunsuri complete, erudite, convingătoare, sublime, competente, mai mult decât calificativul "AVANSAT" n-o să primească. Şi invers: dacă tăticul domnişoarei Rockerescu îmi face săptămânal plinul la rezervorul maşinii, chiar dacă drăgălaşă lui fetiţă a fost cuprinsă la examen subit de muţenie, tot se va căţăra cumva până la calificativul "EXPERIMENTAT". Şi asta pentru că domnul PĂPUŞĂ STAN, colegul meu, care "mi-e prieten şi nu-mi poate refuza nimic" va fi de acord cu mine atunci când îl voi coti discret, taman la momentul oportun...
5. Cum e şi firesc, absolvenţii ar dori să ştie dacă certificatele pe care le vor primi în urma susţinerii probelor orale le vor folosi undeva/cândva/cumva în continuarea studiilor, în carieră, în viaţă sau vor rămâne nişte duioase amintiri din ultimul an de liceu, numai bune de pus în ramă şi de agăţat pe vreun perete al locuinţei. Or, în această privinţă toţi cei responsabili de viitorul lor ridică dezarmaţi din umeri. Şi aceasta, întrucât nimeni nu a făcut vreo precizare în această privinţă... Aşadar, chestiunea a fost "cujetată" adânc şi în perspectivă!
6. Am lăsat la urmă câteva aspecte care îi au în vedere mai ales pe educatori. Guvernanţii scapă, prin această măsură, în mare parte, de ameninţările sindicatelor că îi vor îndemna pe profesori să boicoteze examenul de bacalaureat, în primăvară. Devenită sarcină de serviciu, examinarea orală nu mai este remunerată, iar astfel se fac nişte economii la bugetul ministerului. Examinatorii rămân cu gustul amar al unei munci stresante, epuizante (chiar dacă îşi iau rolul în serios) şi pentru care nu văd un ban. Iar pentru a fi îmboldiţi să se arate corecţi şi conştiincioşi, de "sus" vin atenţionări cu posibile sancţiuni. Dintre acestea, una este de-a dreptul hilară: cea/cel care încalcă metodologia riscă să nu mai fie numit în vreo comisie de bacalaureat între 1 şi 5 ani! Există destui dascăli devotaţi profesiei lor, dar parcă nu toţi se înghesuie la o muncă istovitoare şi neplătită, aşa că o astfel de măsură poate fi văzută mai repede ca o eliberare!
Sunt numai câteva din deficienţele noii structuri a examenelor de la sfârşitul şi de pe parcursul acestul an şcolar. Am scris aceste rânduri în speranţa că ele vor da de gândit celor care au în mâini destinele actualei tinere generaţii şi că aceştia vor căuta căi de eliminare a unor astfel de carenţe.
Prof. Alexandru CIUBÎCĂ,
Colegiul Naţional " Alexandru Papiu-Ilarian"
Târgu-Mureş
