Fluviu "de aur" pentru România

Summit-ul de la Bucureşti privind cooperarea pentru punerea în practică a uneia dintre cele mai importante strategii regionale şi comunitare, Strategia UE pentru Regiunea Dunării, a fost etapa finală a dezbaterilor pe această temă între părţile implicate.

Sfârşitul dezbaterilor a însemnat şi adoptarea unei declaraţii politice prin care s-au consfinţit promisiunea şi angajamentul comun al ţărilor riverane în susţinerea acestui amplu proiect european. Declaraţia deschide calea aplicării a tot ceea ce s-a discutat şi s-a decis până acum în această strategie - idei, proiecte, demersuri - urmând ca din 2011 să se treacă la aplicarea proiectului.

Ce înseamnă toate acestea pentru România? În primul rând, o serie de oportunităţi de dezvoltare şi economice, dar şi de strategie şi coeziune regională. Depinde doar de România cum va şti să folosească mâna întinsă de Uniunea Europeană, într-un proiect comunitar al întregii zone danubiene, estimat în total la 95 de miliarde de euro, la care se pot adăuga şi alţi bani - "granturi", aşa cum le-a numit preşedintele Comisiei Europene (CE), Jose Manuel Barroso (foto), în cuvântarea din deschiderea reuniunii de luni, de la Palatul Parlamentului. Însă înaltul reprezentant european a ţinut în primul rând să atragă tuturor atenţia că "Dunărea nu mai este atât de albastră ca în valsurile lui Strauss" şi că are nevoie de "o politică verde", de ecologizare şi exploatare în conformitate cu noile norme de mediu.

Va fi nevoie de revizuirea şi îmbunătăţirea infrastructurii fluviului, de mai multă protecţie, dar şi de cooperare regională între diferitele instituţii ale celor 14 ţări din bazinul Dunării, între care poliţia, justiţia, autorităţile vamale şi altele, pentru siguranţa liberei circulaţii a persoanelor în acest spaţiu. "Succesul proiectului stă în mâinile tuturor ţărilor din regiune", şi-a încheiat Barroso discursul, asigurându-ne că în acest obiectiv modern, extrem de important pentru întreaga Europă, vom fi "susţinuţi din plin" de UE. Realizarea proiectului ar însemna şi crearea de locuri de muncă în multe regiuni de pe malul Dunării, iar strategia însăşi va ajuta la o mai bună folosire a fondurilor europene, precum şi la atragerea de noi fonduri pentru realizarea proiectului.

Iniţiatorii Strategiei UE pentru Regiunea Dunării au fost România şi Austria în 2008. La Bruxelles, în data de 7 octombrie în acel an, preşedintele Traian Băsescu, ca invitat special, a subliniat că "este nevoie ca UE să stimuleze acordarea unei atenţii sporite acestui spaţiu" prin intermediul tuturor instituţiilor comunitare, "atât în plan politic, cât şi în planul susţinerii dezvoltării acestuia". A urmat "Procesul de la Ulm", în 2009, tot sub auspiciile landului german Baden-Wurttenberg, a cărei Reprezentanţă Permanentă pe lângă UE găzduise şi reuniunea de la Bruxelles din 2008, CE iniţiind atunci consultările publice a ceea ce avea să fie Strategia UE pentru Regiunea Dunării.

În perioada 25-26 februarie 2010, Ungaria a găzduit o reuniune la nivel de prim-miniştri ai statelor din bazinul Dunării. Practic, atunci s-a iniţiat proiectul, a cărui ultimă etapă s-a încheiat luni, la Bucureşti, urmând să fie aplicat în 2011, după aprobarea luna viitoare, de CE, a documentelor constitutive. Au fost conveniţi patru "piloni" ai Strategiei Dunării: conectivitatea, ce implică transport durabil şi reţele energetice, protecţia mediului şi a resurselor de apă şi managementul riscurilor, dezvoltarea socio-economică prin cultură, educaţie, cercetare, piaţă internă, dezvoltare rurală şi turism şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare, prin capacitate instituţională şi securitate internă.

La reuniunea de la Bucureşti, România a fost reprezentată de preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi ministrul de Externe Teodor Baconschi. UE a fost reprezentată de preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, iar în calitate de invitat special a venit preşedintele Comitetului Regiunilor, Mercedes Bresso. Au fost, de asemenea, delegaţii reprezentate prin şefi de guverne naţionale din cele 14 ţări riverane, precum şi reprezentanţi din şase landuri riverane din Germania şi Austria, din Primăria din Ulm, iar Polonia a participat în calitate de observator.