Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Un an in plus inseamna pentru mine un pic de⦠asimetrie! De la "rima" aproape perfecta (ca intr-un catren, dintr-o poezie vesela pentru copilasi) - sase, a sasea, patruâsase - din data nasterii mele, la o varsta continuand o cifra⦠cu rotunjimi si ea, e adevarat, dar 8 (ca-ntr-un sonet pentru varstele⦠mature! ). La 25 de ani esti grabit - faci planuri. Dupa 50 esti si mai grabit - faci bilanturi. " - 5 iunie 2004
Cunoscutul om de televiziune Jeana Gheorghiu a incetat ieri-seară din viaţă, răpusă de cancer, la vărsta de 61 de ani.
Rămasă celebră pentru reportajele sale despre "Trenul morţii" de la Timişoara, de la Revoluţie, Jeana Gheorghiu a avut un parcurs sinuos in presa video a ultimilor 15 ani. Din 2002 a condus interimar TVR 2 pănă la data de 30 iunie 2004. A luptat pentru calitatea programelor culturale şi pentru tineret, fiind o susţinătoare a unor campanii sociale pe post. Jeana Gheorghiu a absolvit Facultatea de Filologie şi şi-a inceput cariera jurnalistică la un ziar din Vrancea, iar din 1972 s-a angajat in Televiziunea Romănă. Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după Revoluţie să revină in televiziunea publică.
Pentru activitatea sa de excepţie, Jeana Gheorghiu a fost distinsă cu numeroase premii: Premiul APTR 1991, 2002, Premiul pentru Concept de campanie audiovizuală: Seria de emisiuni Baricada pentru neuitare. Premiul "Condiţia umană" (ex-aequo) - "Tu poţi construi mai departe", Premiile Revistei VIP 2003, Premiul Mass-Media, Marele Premiu acordat la Colocviul "Generaţia Europa - Generaţia Imaginii" (Franţa - Amiens 1992) pentru filmul de montaj "Spre altă flacără". Jeana Gheorghiu s-a născut la 6 iunie 1946.
IN MEMORIAM. Dumitru Moroşanu, realizator tv şi bun prieten al Jeanei Gheorghiu, ne-a declarat: "A mai apus o stea a audiovizualului, un profesionist cum rar există in multe alte genuri radiofonice din ţară şi nu numai... Jeana a fost o luptătoare, o temerară, o incrăncenată in a face meseria in toată dramatica sa existenţă. Eu aş aşeza-o lăngă un alt mare profesionist cu care am fost in relaţii foarte apropiate şi mă refer la regretatul Iosif Sava".
Jeana a fost nu numai un formator de opinie, ci şi de cultură de televiziune...
"Să ne amintim de TVR 2, in faţa căruia Jeana Gheorghiu şi-a suflecat mănecile şi a ţinut să-l rebranduiască... o muncă temerară... şi a izbăndit. De unde o fi acum Jeana, Dumnezeu s-o odihnească! Poate privi impăcată că a reuşit... A fost şi un pedagog foarte bun şi şi-a găsit timp pe acest pămănt să crească şi un copil căruia i-a lăsat o păine in mănă, pentru că este un reporter de televiziune foarte bun. O ştiam din 1970, deci de 37 de ani, am lucrat impreună şi in televiziune, şi in radio, pentru că Jeana a trebuit să se refugieze o perioadă in radio, pentru că a fost considerată prea incomodă", a incheiat Dumitru Moroşanu.
"La 18, 19 ani cei de 30, 40 par de-a dreptul matusalemici, iar la o varsta ca a mea va intrebati "ce-o mai vrea?, a trait destul !" Nu e asa! O veche vorba din batrani spune ca nici un lucru serios nu e bine sa-ti propui sa-l incepi de lunea. Ca atare, as "parafraza" si as spune ca nu e sigur ca daca iti propui sa faci un lucru important si chiar vrei sa-ti reuseasca trebuie sa ti-l propui intr-un moment aniversar! De pilda, cel mai important lucru pe care mi l-am propus de vreo 30 de ani incoace - si nu doar in momente aniversare ori in zile de luni - dar care nu mi-a reusit a fost⦠sa renunt la fumat! Un exemplu rau, desigur! Din fericire, insa, la noi in familie⦠lucrurile stau "in medie" bine - fiul meu nu doar ca nu fumeaza, dar uraste fumatul! Ma amuz si spun adesea - acum, n-ar fi decat s-o repet - ca nu stiu exact cum stau lucrurile - ori m-am nascut prea devreme, ori - din contra - prea tarziu! Prea devreme ca sa mai am destula vreme sa traiesc tot ce va sa vina - sunt atatea lucruri noi si mereu apar lucruri noi pe care mi-ar fi drag sa le invat (enorm imi place sa invat!), dar si⦠prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva in fibra mea de iubitor de limba romana, ca sa nu sufar enorm cand sunt contemporana cu⦠"mecdonaldizarea" (sper sa-mi acceptati "licenta") limbii romane si⦠"holiudizarea" vietii de zi cu zi!
Ce mi-as dori? Sa-mi placa la fel de mult meseria mea, ca-n prima zi si-n zilele ce au urmat, pentru ca - poate va pare paradoxal - mie imi place la serviciu; iubesc oamenii si imi place ce facem impreuna! Asa am trait, asa traiesc si ma bucur de fiecare zi - luati-mi stresul zilnic al televiziunii si varsta mi se va parea o povara, un an in plus mi se va parea un cosmar! Ce-mi doresc? Sa-mi vad fiul facand din succesul inceputurilor sale de student la imagine si cameraman de azi garantia unui profesionist de televiziune; si atunci voi spune: da, n-am trait degeaba, sunt cu atat mai fericita azi! Am fost fericita in fiecare zi!"
|
