Pentru un confort deplin, Enel a montat stâlpi de curent, iar Aquatim-ul, altă companie la care Primăria are acţiuni, a pus în funcţiune hidranţii. Prin comparaţie, în aceeaşi Timişoară a anului 2010 există încă străzi întregi cu iluminat public pe stâlpi de lemn şi fără hidranţi, cartiere cu drumuri înfundate şi fără canalizare, unde oamenii sunt inundaţi de patru-cinci ori pe an, cum ar fi uliţele din cartierele Kunz sau Plopi.
EXTREMĂ URGENŢĂ!
În general, pentru a obţine o autorizaţie de construcţie, un timişorean de rând care are toată documentaţia completă poate aştepta chiar mai mult de trei luni, asta dacă nu intervine la buzunarele unor funcţionari specializaţi în eliberarea rapidă a actelor. În acest circuit al eliberării de autorizaţii, PUZ-uri şi PUD-uri, sunt implicaţi şi câţiva consilieri municipali care mai fac şi ei un comision tot pentru a grăbi procesul de eliberare a avizelor din primărie. Dacă un timişorean simplu aşteaptă până la 120 de zile pentru o astfel de hârtie, soţii Mîrza Călin şi Mihaela au depus cererea de autorizaţie de construire la 3 februarie 2009 şi au primit autorizaţia semnată şi parafată în... 24 de ore, adică la 4 februarie 2009. Un record de viteză în procesarea actelor invidiat şi de funcţionarii Primăriei înfrăţite din oraşul Mulhouse, Franţa. Astfel, avizele şi aprobările pentru construirea casei şi implicit pentru drum şi utilităţi au primit avizele şi s-au executat cu viteza sunetului, dovadă fiind datele de pe documentele eliberate de Primărie, dar şi chitanţele plătite la Inspectoratul în Construcţii. Marile necunoscute care încă aşteaptă un răspuns din partea primarului Gheorghe Ciuhandu şi subalternilor săi de la Urbanism sunt data la care s-a făcut licitaţia pentru introducerea reţelelor de apă şi canal între Bulevardul Grigore Alexandrescu şi strada cu o singură casă, Cincinat Pavelescu. Aceleaşi întrebări se pun şi pentru iluminatul public al străzii pe stâlpi de beton, precum şi cine au fost executanţii şi care au fost valorile contractelor pentru aceste lucrări.
MISTERUL AUTORIZAŢIILOR
Misterul este unul total, din moment ce angajaţii Primăriei nu au găsit numerele autorizaţiilor pentru apă, canal, iluminat stradal şi drumul construit, pentru că aceste autorizaţii fie nu au fost eliberate niciodată, fie sunt bine dosite într-un sertar cu cheie in cabinetul primarului. În lipsa documentaţiei legale privind licitaţiile şi contractele cu executanţii, un inginer specialist în dezvoltare urbană a făcut un calcul estimativ pentru racordurile şi pentru drumul de peste jumătate de kilometru: minimum 300.000 de euro, bani despre care nu se ştie dacă au fost plătiţi şi de către cine. Toate acestea pentru o vilă cu parter, mansardă şi car port, în suprafaţă totală de 693 de metri pătraţi, cu o valoare declarată de numai 160.000 de lei. Rămâne de văzut cine o va controla pe şefa Corpului de control al Primăriei, dar şi cine vor fi purtătorii de epoleţi care îl vor întreba despre aceste lucruri pe soţul acesteia şi coproprietar al casei, adjunctul şefului IJP Timiş.

Pentru procurorul Vasile Pavel, de la Parchetul Tribunalului Bacău, arestarea şi trimiterea lui Nicolae Ţigaret în judecată, pentru omor calificat şi tentativă la omor deosebit de grav, au marcat un salt consistent în carieră. A sărit pe scara ierarhică până pe treapta de sus: procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Acum, dosarul instrumentat cu patimă de procurorul Vasile Pavel a devenit un... rebut al justiţiei. Inculpatul lui a fost achitat, succesiv, de trei instanţe de judecată, inclusiv Curtea Supremă. Iar ambiţiosul acuzator îi datorează unui nevinovat fix: un an, o lună, o săptămână şi o zi din viaţă. Adică perioada în care l-a lipsit de libertate. Pentru asta, Nicolae Ţigaret va cere acum, în instanţă, socoteală statului român. Dar pentru faptul că a construit un dosar din probe măsluite, exercitându-şi profesia cu rea credinţă, îi cerem noi socoteală procurorului Vasile Pavel. Exemplul pe care vi-l relatăm este o pildă despre cum nu trebuie făcută o anchetă şi despre ce nu ar trebui să facă niciodată un procuror.
Dumnezeu prin puterea Lui a pus în "raniţa" fiecăruia dintre noi "bastonul" idealului de perfecţiune. Pentru a desăvârşi această poruncă nescrisă, noi trebuie doar să alegem cele bune şi drepte şi să adoptăm principiile de viaţă care să ţină viu în trupul şi sufletul nostru chipul Lui.
În "Marele singuratic", Marin Preda revine la biografia personajului Niculae Moromete, pe care-l conturase deja de la primul volum al "Moromeţilor", înfăţişându-i tinereţea şi iubirea târzie. Este, până la un punct, un roman recuperativ şi sintetic.


Bucuresti



















