
Într-un demers de informare a opiniei publice, lăudabil şi tipărit, Primăria Sectorului 2 informează potenţialul votant că e musai ca pentru indeplinirea obligaţiilor cetăţeneşti să se execute pe cele trei buletine de vot comuna procedură a "ştampilitului".
Cum anunţul poate stârni mai mult decât o nedumerire gramaticală, cei doritori pot apela la ajutorul aceloraşi organe locale pentru explicitarea acestui proces electoral, pentru ca nu cumva, din neglijenţă, "neştampilirea" să nu inducă cumva şi prejudicii de drept.
Şi, e de precizat că verbul "a ştampili" nu are nicio legătură cu mult mai omenescul "a pili". Precizarea se impune pentru amatorii de tării, pe degeaba.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.


Bucuresti
















penibil