Bucuresti
TRANSPLANT ÎN STRĂINĂTATE
3 luni de speranţă
1 din 2 imagini
Bogdan Dincă
Medicii români spun că, în lipsa transplantului, Cosmina are zilele numărate
La 15 ani a fost diagnosticată cu leucemie. Dacă în urmă cu câteva luni reuşea să câştige medalii, practicând sportul ei preferat, karate, acum, abia dacă se poate ridica din pat. Ziua de naştere şi-a petrecut-o în spital. Şi-ar fi dorit un tort, cu lumânări colorate înfipte în el. Nu a avut parte. Numai un medicament o costă pe mama sa 300 de euro. Iar transplantul de care are nevoie pentru a se face bine este de 500 de ori mai scump.
Cosmina nu se plânge. Chiar şi atunci când durerile par să-i sfredelească frupul firav, strânge puternic din dinţi şi zâmbeşte încurajator pentru mama sa ce-i stă la căpătâi zi şi noapte. A învăţat de mică să muncească. Să nu întindă mâna, să nu viseze la lucruri pe care nu le poate avea. Reuşea cu talent şi îndârjire să facă la perfecţiune orice întreprindea. Aşa a ajuns să fie premiantă la şcoală şi să facă performaţă în sport, obţinând centura albastră la karate. Ziua de 13 mai a.c. i-a schimbat dintr-o dată viaţa adolescentei de 15 ani. "M-au anunţat de la şcoală că fetei mele i s-a facut rău. Că pur şi simplu a căzut, i s-au înmuiat picioarele. A fost dusă de urgenţă la spital. Diagnosticul, leucemie acută mioblastică M1", îşi aminteşte mama fetei, Steluţa Neagu, clipele cumplite ale unui început marcat de durere şi de chin. De parcă nu era de ajuns trecutul celor două, mamă şi fiică, greu de îndurat chiar şi pentru cel mai credincios şi mai călit om de pe pământ. "Aveam o viaţă obişnuită. Nu cine ştie ce. Muncă multă. De dimineaţă până seara. Dar eram fericiţi că avem ce pune pe masă. Că suntem o familie. Că suntem sănătoşi. Reuşiserăm să ne încropim o mică afacere. Duceam cerealele cultivate de noi în alt judeţ şi ne întorceam cu cartofi pe care îi vindeam în piaţă. Aşa am reuşit să ne ridicăm o căsuţă. ARO-ul, primit moştenire de la tatăl meu ne-a slujit credincios, până într-o noapte, când s-a întâmplat o nenorocire. O fată bolnavă, cu oareşce probleme la cap, din satul vecin, s-a aruncat în faţa maşinii. A murit pe loc. Soţul meu era în dreapta şoferului. Dormea. Când s-a trezit brusc şi a văzut nenorocirea a făcut un şoc şi de-atunci nu mai e de recunoscut", povesteşte femeia printre lacrimile ce-i inundă faţa.
IZGONITE DIN CASĂ
Pe-atunci, niciuna dintre ele nu ar fi crezut că în curând o să ajungă în stradă, doar cu câteva lucruri la ele. Pentru bărbatul său însă, parcă nimic din trecut nu mai conta. Nici munca soţiei lui, dusă până la epuizare, nici chipul blând şi speriat al fiicei lui de 15 ani. Le-a izgonit din casă, a intentat proces de divorţ şi a vândut maşinile cu care reuşeau să ţină afacerea. "Nu ştiam încotro să o luăm. Nu ne susţinea nimeni, nici măcar socrii mei care văzuseră vreme de 17 ani, cât timp am fost căsătorită cu fiul lor, cât făcusem pentru familie. M-am angajat ca vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat pe frig. Fără gaze. Nu ne descurcam deloc. A trebuit să mergem în satul natal, la mama, în casa bătrânească din Boldeşti, Prahova". Vorbele mamei capătă nuanţe triste. De învinovăţire. "Dacă fata mea s-a îmbolnăvit din cauza mea? Din cauza condiţiilor precare în care am trăit?". Tot pentru a putea să-şi ia cu chirie măcar o cameră, mama a hotărât, susţinută de Cosmina, să plece în străinătate. După trei săptămâni, telefonul directoarei şcolii unde învăţa fiica sa o anunţa să se întoarcă acasă de urgenţă.
IZGONITE DIN CASĂ
Pe-atunci, niciuna dintre ele nu ar fi crezut că în curând o să ajungă în stradă, doar cu câteva lucruri la ele. Pentru bărbatul său însă, parcă nimic din trecut nu mai conta. Nici munca soţiei lui, dusă până la epuizare, nici chipul blând şi speriat al fiicei lui de 15 ani. Le-a izgonit din casă, a intentat proces de divorţ şi a vândut maşinile cu care reuşeau să ţină afacerea. "Nu ştiam încotro să o luăm. Nu ne susţinea nimeni, nici măcar socrii mei care văzuseră vreme de 17 ani, cât timp am fost căsătorită cu fiul lor, cât făcusem pentru familie. M-am angajat ca vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat pe frig. Fără gaze. Nu ne descurcam deloc. A trebuit să mergem în satul natal, la mama, în casa bătrânească din Boldeşti, Prahova". Vorbele mamei capătă nuanţe triste. De învinovăţire. "Dacă fata mea s-a îmbolnăvit din cauza mea? Din cauza condiţiilor precare în care am trăit?". Tot pentru a putea să-şi ia cu chirie măcar o cameră, mama a hotărât, susţinută de Cosmina, să plece în străinătate. După trei săptămâni, telefonul directoarei şcolii unde învăţa fiica sa o anunţa să se întoarcă acasă de urgenţă.
ACUM IN JURNALUL.RO
Foto: 29 imagini/ 0.94 Mb
După ce au moşmondit trei zile pregătirea unei confruntări electorale, celor trei candidaţi la Preşedinţie le-a ieşit o dezbatere cu puţine idei de fond şi cu multe momente de stand-up comedy.
La 20 de ani după schimbarea din decembrie '89, românii sunt chemaţi să aleagă pentru a şasea oară un preşedinte. Pentru prima oară însă, votul pentru prezidenţiale de mâine va fi dublat de unul pentru referendum, ale cărui întrebări vizează reformarea Parlamentului.
Datele de identitate, codul numeric personal, adresele şi locul de muncă a peste 6.000 de dascăli din Gorj au fost date publicităţii după ce un pedelist nemulţumit a turnat partidul lui Emil Boc că le va folosi în campania electorală.
La Sibiu în 1989 a fost baie de sânge. Armata a tras din toate poziţiile, a jucat toate rolurile posibile, înainte şi după 22 decembrie. Cei care au semănat însă teroarea în oraş sunt "oamenii în negru", ascunşi printre demonstranţi şi în podurile caselor. Câţiva au fost prinşi şi rapid eliberaţi, după ce au prezentat legitimaţii de grăniceri.
bogatasii astia din top forbes
faceti ceva ca statul e falit
ca stiti voi pe seama cui aveti
averi o sa dea si saracii dar puneti
voi ca n o sa carati banii dupa voi in
groapa...