Bucuresti
Matei are doi ani şi o boală necruţătoare ameninţă să-l ia de lângă părinţii săi. Trupul lui firav a fost invadat de cancer. În lupta pentru viaţă are nevoie de noi toţi.
Matei are doi ani şi o boală necruţătoare ameninţă să-l ia de lângă părinţii săi. Trupul lui firav a fost invadat de cancer. În lupta pentru viaţă are nevoie de noi toţi.
La 13 iunie 2005 a fost sărbătoare în familia Nicorici. Luminiţa şi Cristi au primit răspunsul la rugăciunile lor – un băieţel frumos şi sănătos. L-au botezat Matei, care înseamnă "darul divin". Nimic nu putea prevesti întorsătura tragică pe care avea să o ia destinul micuţului.
PRIMUL SEMN. Până acum, Matei a avut o copilărie normală. Începuse să silabisească primele cuvinte şi se juca fericit cu frăţiorul său de 9 ani. În urmă cu o lună însă, părinţii au ajuns cu el la Urgenţa Spitalului Judeţean Constanţa. I se făcuse rău şi nimeni nu ştia din ce cauză. Medicii constănţeni le-au spus că e posibil ca starea băieţelului să se fi înrăutăţit din cauza medicamentelor contra paraziţilor intestinali, care îi fuseseră administrate de curând. O săptămână a stat Luminiţa internată cu Matei fără să i se confirme vreun diagnostic concret. Pentru că starea micuţului nu se ameliora, părinţii s-au sfătuit şi au decis să plece cu el la Bucureşti.
UN ZÂMBET CURMAT. La Spitalul "Marie Currie" din capitală, Luminiţa şi Cristi au primit o veste cruntă. Diagnosticul lui Matei era clar şi necruţător – neuroblastom toracic cu metastaze osoase. În termeni profani, asta înseamnă că micuţul de nici 2 ani are o tumoare localizată în zona plămânilor, iar cancerul s-a răspândit şi la oase. Medicii le-au explicat părinţilor că această formă de cancer se întâlneşte din ce în ce mai des la copii şi că, din nefericire, de cele mai multe ori este depistată prea târziu.
N-au vrut să creadă. De la o banală complicaţie cauzată de medicamentele pentru paraziţi instestinali şi până la cancer era o distanţă ca de la cer la pământ. Specialiştii bucureşteni i-au asigurat însă că diagnosticul nemilos era cât se poate de real.
O A DOUA OPINIE. După starea de negare a venit cea de panică. Nu le venea să creadă că minunea dăruită de Sus ar putea să plece, să se reîntoarcă printre îngeri. Şi au început să caute cu înfrigurare o soluţie. Au aflat că în Franţa, la Villejuif lângă Paris, este unul dintre cele mai vechi institute oncologice din Europa – Institutul Goustave Roussy – şi au decis să ceară o a doua opinie. Specialiştii francezi au analizat cazul lui Matei şi au confirmat diagnosticul, dar au decis că îl pot ajuta. Soluţia oferită de ei este un dublu transplant de măduvă osoasă, cu mari şanse de reuşită şi recuperare. Costul lui însă este unul exorbitant – 135.000 de euro. Lumniţa şi Cristi au simţit că le fuge pământul de sub picioare. Au crezut că nu-l vor mai auzi niciodată pe Matei spunând "mami" şi "tati".
SOLIDARITATE. Cu ajutorul prietenilor şi al cunoscuţilor, povestea lui Matei a ajuns pe internet. Forumurile dedicate copiilor şi blogurile au publicat anunţul umanitar într-o acţiune generalizată, pe sistemul "Dă mai departe!". Şi au şi dăruit. Până acum, în conturile băieţelului s-a strâns jumătate din suma cu care acesta trebuie să-şi cumpere şansa la restul de viaţă. Din spitalul francez, tatăl lui Matei vrea să le mulţumească tuturor celor care s-au implicat în această acţiune umanitară, deşi nu cunoşteau familia Nicorici. "Am fost uimit să văd cum oameni cu care n-am relaţionat în viaţa mea ne-au sunat, ne-au încurajat, ne-au întins o mână de ajutor", spune emoţionat Cristi. Acum, Matei mai are nevoie de 65.000 de euro. Să nu rămânem indiferenţi. Să dăruim puţin din puţinul nostru şi să dăm mai departe.
Cum poţi ajuta
Dacă vrei să-l ajuţi pe Matei să îşi trăiască copilăria, poţi face o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD Bucureşti, Agenţia Gorjului, pe numele tatălui băieţelului – Nicorici Cezar Cristian:- Cont EURO: RO36 BRDE 410SV 0657 569 4100
- Cont RON: RO62 BRDE 410SV 0657 614 4100
Au trecut patru luni de când Stelian Caşcaval a fost omorât pe trecerea de pietoni de un şofer grăbit. De atunci, familia sa încearcă să lupte cu un sistem birocratic, croit pe modelul pânzei de paianjen, pentru a i se face dreptate. Timp de patru luni ancheta a stagnat, deoarece nu a fost finalizat raportul de necropsie.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
