Bucuresti
Inteligenţă sufocată
SIMPLITATE ● "Alexandra nu deosebeŞte animalele, dar Îi place sĂ le asculte"
Au fost suficiente cîteva secunde să facă diferenţa între fericire şi durere, între împlinire şi îndoială. Era o zi frumoasă de vară. Daniela avea atunci 24 de ani şi se aştepta ca bebeluşul care făcea gimnastică în burta ei să dea semn că ar vrea să vină pe lume.
Au fost suficiente cîteva secunde să facă diferenţa între fericire şi durere, între împlinire şi îndoială. Era o zi frumoasă de vară. Daniela avea atunci 24 de ani şi se aştepta ca bebeluşul care făcea gimnastică în burta ei să dea semn că ar vrea să vină pe lume.
SIMPLITATE ● "Alexandra nu deosebeŞte animalele, dar Îi place sĂ le asculte"
Au fost suficiente cîteva secunde să facă diferenţa între fericire şi durere, între împlinire şi îndoială. Era o zi frumoasă de vară. Daniela avea atunci 24 de ani şi se aştepta ca bebeluşul care făcea gimnastică în burta ei să dea semn că ar vrea să vină pe lume.
În acea zi, Alexandra Cătălina a pornit să-şi cunoască părinţii, lumea, viaţa. Dar la naştere a fost privată tocmai de această capacitate – de a cunoaşte. Cînd şi-a văzut pruncul, faţa mamei, desfigurată de efort, s-a luminat într-un zîmbet larg, dar imediat colţurile gurii s-au lăsat, iar bărbia a început să-i tremure. Nu a auzit nici un scîncet. Doar comentariile: "E strangulată cu cordonul. Nu respiră!". După cîteva secunde, micuţa s-a făcut auzită, iar mamei i-a revenit zîmbetul.
TREI LUNI. Atît a durat fericirea Danielei şi a soţului ei. Primele trei luni, Alexandra a fost un bebeluş ca toţi ceilalţi. În cea de-a patra lună însă, micuţa a făcut o pareză, iar la 6 luni au început convulsiile. "Paralizie cerebrală infantilă – diplegie spastică forma tetraplegică" a fost primul diagnostic pus la Spitalul Gomoiu. Motivul? Lipsa aerului, preţ de cîteva secunde, la naştere.
După luni de tratament fără progrese au ajuns la Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului din Bucureşti. "Acolo fetiţa a intrat în convulsie, a făcut şi un stop respirator. Şi-a revenit, dar convulsia a continuat aproape o oră. A fost cumplit. Guriţa i se strîmbase, ochişorii fixau tavanul, se zbătea... Am stat la căpşorul ei şi m-am rugat la Dumnezeu să nu se mai chinuiască", retrăieşte Daniela acele momente. A doua zi au fost trimişi cu copilul la Spitalul Obregia, unde i s-a pus un nou diagnostic: "epilepsie focală stînga simptomatică. Paralizie cerebrală forma ataxică. Retard psihomotor sever cu note autiste". Tratamentul prescris atunci a dat rezultate, convulsiile s-au redus simţitor. De la una pe zi la două-trei pe an. A urmat recuperarea.
"AIDA PA!". Deşi are 10 ani, Alexandra vorbeşte şi acţionează ca un copil de 1 an şi jumătate. Poate spune doar "mama", "tata", "aida", "pa". "Îi vorbim încontinuu, explicăm orice mişcare. Nu putea să ţină un pahar în mînă şi, după luni de explicaţii, a reuşit să ia paharul de pe masă, să-l ţină cu ambele mîini, să bea, dar tot nu reuşeşte să-l pună la loc."
Alexandrei îi place să se plimbe, să se dea în leagăn şi să se joace cu copiii. Însă copiii... Doar cei care o cunosc bine mai bat palmele cu ea. Ceilalţi o ocolesc. "Contează foarte mult cînd un copil este învăţat de acasă să se joace cu toţi copiii, indiferent de handicap.
Deşi sînt şi persoane mature, care se feresc de ea pe stradă, de parcă ar avea o boală contagioasă", ne povesteşte Daniela oftînd. Cînd fetiţa era încă mititică, familiei Surdu i s-a dat o speranţă: "La 7 ani, problema fetei se va rezolva". Acum, în România, nu li se mai dă nici una. Şi totuşi se pare că ceva şanse mai sînt, dar costă.
ŞANSA LA ÎNŢELEGERE. "Am cunoscut o doamnă cu suflet mare, care a fost cu fiul ei la o clinică din China şi ne-a îndrumat şi pe noi către aceasta", ne-a povestit Daniela. "Am trimis analizele fetiţei şi am primit confirmarea. Doctorul Huang consideră ca ea poate fi candidată pentru transplant OEC. Ne-au spus să nu sperăm la o recuperare de 100%, dar că au mai avut astfel de cazuri, iar pacienţii au evoluat în urma intervenţiei. Au stabilit data de 26 aprilie 2008, iar costul este de 20.650 de dolari. Toate acestea s-au întîmplat anul trecut, în martie. De atunci şi pînă acum am reuşit să strîngem doar 3.000 de euro. Mai avem promisiuni... Trebuie să merg împreună cu soţul meu, pentru că nu mă pot descurca singură cu fetiţa. Iar la această sumă se adaugă biletele de avion, vizele, plus şederea în China. Este o sumă extraordinar de mare, ne depăşeşte fără ajutorul celor din jurul nostru. Le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat pînă acum, precum şi celor care ne vor ajuta să facem acest uriaş pas!"
Au fost suficiente cîteva secunde să facă diferenţa între fericire şi durere, între împlinire şi îndoială. Era o zi frumoasă de vară. Daniela avea atunci 24 de ani şi se aştepta ca bebeluşul care făcea gimnastică în burta ei să dea semn că ar vrea să vină pe lume.
În acea zi, Alexandra Cătălina a pornit să-şi cunoască părinţii, lumea, viaţa. Dar la naştere a fost privată tocmai de această capacitate – de a cunoaşte. Cînd şi-a văzut pruncul, faţa mamei, desfigurată de efort, s-a luminat într-un zîmbet larg, dar imediat colţurile gurii s-au lăsat, iar bărbia a început să-i tremure. Nu a auzit nici un scîncet. Doar comentariile: "E strangulată cu cordonul. Nu respiră!". După cîteva secunde, micuţa s-a făcut auzită, iar mamei i-a revenit zîmbetul.
TREI LUNI. Atît a durat fericirea Danielei şi a soţului ei. Primele trei luni, Alexandra a fost un bebeluş ca toţi ceilalţi. În cea de-a patra lună însă, micuţa a făcut o pareză, iar la 6 luni au început convulsiile. "Paralizie cerebrală infantilă – diplegie spastică forma tetraplegică" a fost primul diagnostic pus la Spitalul Gomoiu. Motivul? Lipsa aerului, preţ de cîteva secunde, la naştere.
După luni de tratament fără progrese au ajuns la Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului din Bucureşti. "Acolo fetiţa a intrat în convulsie, a făcut şi un stop respirator. Şi-a revenit, dar convulsia a continuat aproape o oră. A fost cumplit. Guriţa i se strîmbase, ochişorii fixau tavanul, se zbătea... Am stat la căpşorul ei şi m-am rugat la Dumnezeu să nu se mai chinuiască", retrăieşte Daniela acele momente. A doua zi au fost trimişi cu copilul la Spitalul Obregia, unde i s-a pus un nou diagnostic: "epilepsie focală stînga simptomatică. Paralizie cerebrală forma ataxică. Retard psihomotor sever cu note autiste". Tratamentul prescris atunci a dat rezultate, convulsiile s-au redus simţitor. De la una pe zi la două-trei pe an. A urmat recuperarea.
"AIDA PA!". Deşi are 10 ani, Alexandra vorbeşte şi acţionează ca un copil de 1 an şi jumătate. Poate spune doar "mama", "tata", "aida", "pa". "Îi vorbim încontinuu, explicăm orice mişcare. Nu putea să ţină un pahar în mînă şi, după luni de explicaţii, a reuşit să ia paharul de pe masă, să-l ţină cu ambele mîini, să bea, dar tot nu reuşeşte să-l pună la loc."
Alexandrei îi place să se plimbe, să se dea în leagăn şi să se joace cu copiii. Însă copiii... Doar cei care o cunosc bine mai bat palmele cu ea. Ceilalţi o ocolesc. "Contează foarte mult cînd un copil este învăţat de acasă să se joace cu toţi copiii, indiferent de handicap.
Deşi sînt şi persoane mature, care se feresc de ea pe stradă, de parcă ar avea o boală contagioasă", ne povesteşte Daniela oftînd. Cînd fetiţa era încă mititică, familiei Surdu i s-a dat o speranţă: "La 7 ani, problema fetei se va rezolva". Acum, în România, nu li se mai dă nici una. Şi totuşi se pare că ceva şanse mai sînt, dar costă.
ŞANSA LA ÎNŢELEGERE. "Am cunoscut o doamnă cu suflet mare, care a fost cu fiul ei la o clinică din China şi ne-a îndrumat şi pe noi către aceasta", ne-a povestit Daniela. "Am trimis analizele fetiţei şi am primit confirmarea. Doctorul Huang consideră ca ea poate fi candidată pentru transplant OEC. Ne-au spus să nu sperăm la o recuperare de 100%, dar că au mai avut astfel de cazuri, iar pacienţii au evoluat în urma intervenţiei. Au stabilit data de 26 aprilie 2008, iar costul este de 20.650 de dolari. Toate acestea s-au întîmplat anul trecut, în martie. De atunci şi pînă acum am reuşit să strîngem doar 3.000 de euro. Mai avem promisiuni... Trebuie să merg împreună cu soţul meu, pentru că nu mă pot descurca singură cu fetiţa. Iar la această sumă se adaugă biletele de avion, vizele, plus şederea în China. Este o sumă extraordinar de mare, ne depăşeşte fără ajutorul celor din jurul nostru. Le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat pînă acum, precum şi celor care ne vor ajuta să facem acest uriaş pas!"
Ajutor
Alexandra poate avea şansa de a vedea lumea mai clar. Cei care doresc să o ajute o pot face donînd bani în următoarele conturi deschise la BCR, Sucursala Zimnicea, pe numele Surdu Daniela Mariana:
- Cont RON: RO21RNCB0294072196880002
- Cont EUR: RO91RNCB0294072196880003
- Cont USD: RO91RNCB0294072196880004
ACUM IN JURNALUL.RO
Foto: 29 imagini/ 0.94 Mb
După ce au moşmondit trei zile pregătirea unei confruntări electorale, celor trei candidaţi la Preşedinţie le-a ieşit o dezbatere cu puţine idei de fond şi cu multe momente de stand-up comedy.
La 20 de ani după schimbarea din decembrie '89, românii sunt chemaţi să aleagă pentru a şasea oară un preşedinte. Pentru prima oară însă, votul pentru prezidenţiale de mâine va fi dublat de unul pentru referendum, ale cărui întrebări vizează reformarea Parlamentului.
Datele de identitate, codul numeric personal, adresele şi locul de muncă a peste 6.000 de dascăli din Gorj au fost date publicităţii după ce un pedelist nemulţumit a turnat partidul lui Emil Boc că le va folosi în campania electorală.
La Sibiu în 1989 a fost baie de sânge. Armata a tras din toate poziţiile, a jucat toate rolurile posibile, înainte şi după 22 decembrie. Cei care au semănat însă teroarea în oraş sunt "oamenii în negru", ascunşi printre demonstranţi şi în podurile caselor. Câţiva au fost prinşi şi rapid eliberaţi, după ce au prezentat legitimaţii de grăniceri.
