Bucuresti
ŞI-AR DA PROPRIUL SÂNGE
Iubirea fără margini a unei mame
Miruna face regulat transfuzii de sânge şi injecţii în burtă, mâini sau picioare
Amalia Enache a visat la o viaţă aşezată. Pentru a-şi desăvârşi iubirea, ea şi soţul ei au decis ca la sfârşitul facultăţii să aibă un copil. Au urmat controale, analize şi o grijă nespusă pentru darul preţios ce urma să le facă viaţa perfectă. Toate analizele au ieşit cum trebuie. Toate controalele şi recomandările medicale au fost respectate cu stricteţe de către mamă.
O singură analiză nu le-a fost recomandată tinerilor de medici, cea prin care se putea descoperi că ambii viitori părinţi au talasemie minoră, iar copilul ar putea suferi de talasemie majoră, boala transfuziilor pe viaţă.
COPILĂRIE ÎN SPITALE
În anul 2001, când avea 8 luni, fetiţa a răcit şi mama a dus-o la medic. Femeia a fost asigurată că nu e nimic grav, numai că apariţia unor pete roşiatice în scutece a pus părinţii din nou pe drumuri.
"La Băicoi mi s-a spus că mai bine merg la Ploieşti. De la Ploieşti m-au trimis la Bucureşti, unde am aflat şi diagnosticul: talasemie majoră. Nu ne venea să credem, plângeam şi nu ştiam ce să facem. Miruna era vioaie, se dezvolta normal. Ce însemna boala aceasta?", se întreba disperată mama.
I s-a răspuns că Miruna va face toată viaţa transfuzii. Adică o dată la 3 săptămâni fetiţa stă nemişcată timp de trei ore ca să i se schimbe sângele. Şi, ca şi cum n-ar fi fost suficient de rău, în urma transfuziilor repetate rezultă depuneri de fier pe diferite organe, iar pentru a evita astfel de depuneri fatale copilul a început de la 2 ani să facă injecţii în burtică, în mâini şi în picioare.
"Nu conta că era sărbătoare, că trebuia să facem diverse alte lucruri, tratamentul trebuia făcut. Spitalul e a doua ei casă. Au fost dăţi în care, când venea ora injecţiilor, Miruna se ascundea şi plângea că nu mai suportă atâta durere", spune mama.
LOVITURĂ DUPĂ LOVITURĂ
O rază de speranţă a venit în anul 2005. Şi o dată cu ea cea mai cruntă dezamăgire. Amalia Enache a cunoscut în acel an o româncă asistentă la Crucea Roşie în Italia. Aceasta a reuşit să obţină o programare la o clinică, iar tatăl, compatibil în proporţie de 70% cu copila, urma să-i doneze măduva salvatoare, care ar fi salvat-o de suplicii.
"Eu şi soţul meu în acel an ne-am despărţit. De fapt, el ne-a părăsit, spunând că nu mai poate. I-am explicat că trebuie să meargă în Italia pentru transplant şi să stea câteva luni. După ce am ajuns acolo, mi-a zis într-o zi că el nu poate sta atât în Italia, că are o relaţie în ţară. Şi a plecat", povesteşte fără mânie femeia.
La puţin timp, mama, care nu avea bani decât de o singură transfuzie pentru copil în străinătate, şi-a luat fetiţa şi s-a întors în ţară, sperând la o altă minune. "Era 20 septembrie 2005. În ţară era foarte cald, dar noi eram îmbrăcate cu hainele de iarnă, pentru că ne luasem bagaje pentru 6 luni, şi ne-am îmbrăcat cu ele ca să nu plătim în plus la aeroport", derulează mama amintirile dureroase.
COPILĂRIE ÎN SPITALE
În anul 2001, când avea 8 luni, fetiţa a răcit şi mama a dus-o la medic. Femeia a fost asigurată că nu e nimic grav, numai că apariţia unor pete roşiatice în scutece a pus părinţii din nou pe drumuri.
"La Băicoi mi s-a spus că mai bine merg la Ploieşti. De la Ploieşti m-au trimis la Bucureşti, unde am aflat şi diagnosticul: talasemie majoră. Nu ne venea să credem, plângeam şi nu ştiam ce să facem. Miruna era vioaie, se dezvolta normal. Ce însemna boala aceasta?", se întreba disperată mama.
I s-a răspuns că Miruna va face toată viaţa transfuzii. Adică o dată la 3 săptămâni fetiţa stă nemişcată timp de trei ore ca să i se schimbe sângele. Şi, ca şi cum n-ar fi fost suficient de rău, în urma transfuziilor repetate rezultă depuneri de fier pe diferite organe, iar pentru a evita astfel de depuneri fatale copilul a început de la 2 ani să facă injecţii în burtică, în mâini şi în picioare.
"Nu conta că era sărbătoare, că trebuia să facem diverse alte lucruri, tratamentul trebuia făcut. Spitalul e a doua ei casă. Au fost dăţi în care, când venea ora injecţiilor, Miruna se ascundea şi plângea că nu mai suportă atâta durere", spune mama.
LOVITURĂ DUPĂ LOVITURĂ
O rază de speranţă a venit în anul 2005. Şi o dată cu ea cea mai cruntă dezamăgire. Amalia Enache a cunoscut în acel an o româncă asistentă la Crucea Roşie în Italia. Aceasta a reuşit să obţină o programare la o clinică, iar tatăl, compatibil în proporţie de 70% cu copila, urma să-i doneze măduva salvatoare, care ar fi salvat-o de suplicii.
"Eu şi soţul meu în acel an ne-am despărţit. De fapt, el ne-a părăsit, spunând că nu mai poate. I-am explicat că trebuie să meargă în Italia pentru transplant şi să stea câteva luni. După ce am ajuns acolo, mi-a zis într-o zi că el nu poate sta atât în Italia, că are o relaţie în ţară. Şi a plecat", povesteşte fără mânie femeia.
La puţin timp, mama, care nu avea bani decât de o singură transfuzie pentru copil în străinătate, şi-a luat fetiţa şi s-a întors în ţară, sperând la o altă minune. "Era 20 septembrie 2005. În ţară era foarte cald, dar noi eram îmbrăcate cu hainele de iarnă, pentru că ne luasem bagaje pentru 6 luni, şi ne-am îmbrăcat cu ele ca să nu plătim în plus la aeroport", derulează mama amintirile dureroase.
2. cum?
de mariana | 7/08/2009 11:02:08
Cum o fi sa stii ca ai putut sa iti salvezi copilul si nu ai vrut?Cum dormi linistit seara,mananci de trei ori pe zi si iesi la plimbare cu iubita sau nevasta cea noua?sa dai viata altor copii sanatosi si sa uiti de copilul dintai,bolnav?cand toti ceilalti vin spre tine cu mana intinsa,tu sa fugi,sa te sustragi ,sa stergi si sa uiti?Cum alegi intre neputinta ta si viata ei?Cine ti-a dat termen de garantie pentru copilul tau?dar pentru viata ta?Imi pare rau,dar nu reusesc sa inteleg.Haideti sa incercam,pentru ca cine ar fi putut cu certitudine,a refuzat.Multa sanatate Miruna si succes!
1. speranta unui copil
de uca | 20/07/2009 17:26:34
mult noroc Miruna! Eu te-am ajutat si sper sa o faca si alti oameni! Poti sa ai o noua sansa
ACUM IN JURNALUL.RO
Foto: 29 imagini/ 0.94 Mb
După ce au moşmondit trei zile pregătirea unei confruntări electorale, celor trei candidaţi la Preşedinţie le-a ieşit o dezbatere cu puţine idei de fond şi cu multe momente de stand-up comedy.
La 20 de ani după schimbarea din decembrie '89, românii sunt chemaţi să aleagă pentru a şasea oară un preşedinte. Pentru prima oară însă, votul pentru prezidenţiale de mâine va fi dublat de unul pentru referendum, ale cărui întrebări vizează reformarea Parlamentului.
Datele de identitate, codul numeric personal, adresele şi locul de muncă a peste 6.000 de dascăli din Gorj au fost date publicităţii după ce un pedelist nemulţumit a turnat partidul lui Emil Boc că le va folosi în campania electorală.
La Sibiu în 1989 a fost baie de sânge. Armata a tras din toate poziţiile, a jucat toate rolurile posibile, înainte şi după 22 decembrie. Cei care au semănat însă teroarea în oraş sunt "oamenii în negru", ascunşi printre demonstranţi şi în podurile caselor. Câţiva au fost prinşi şi rapid eliberaţi, după ce au prezentat legitimaţii de grăniceri.
