SALVAREA DIN STRĂINĂTATE
Timpul a trecut greu pentru părinţi. Matei creştea, mânca, dormea, se juca, dar nu scotea nici un sunet şi nici nu dădea semne că vorbele celor din jurul său aveau vreun înţeles pentru el. Părinţii s-au hotărât să meargă la doctor.
"Am ajuns pe la cei mai renumiţi medici de la noi. Şi pe ei a reuşit să-i inducă în eroare. L-a întrebat doctorul: «Ce vrei, Matei?», iar el a arătat către mine şi parcă a şi zis un fel de «ma-ma» foarte slab, sau poate a fost doar respiraţia care i s-a auzit, nici noi nu am ştiut ce să credem atunci. Cert e că medicul ne-a spus să stăm liniştiţi şi să mai aşteptăm un pic pentru a vedea cum evoluează situaţia", povesteşte mama copilului. Gândurile negre cum că Matei ar avea o problemă cu auzul nu i-au mai dat pace femeii. A luat drumul spitalelor. Într-un final, analizele şi audiogramele au arătat că fiul ei, de numai 1 an şi 4 luni, suferă de hipoacuzie neurosenzorială sever profundă.
"Am fost disperaţi. Nu ştiam încotro să o luăm. Pe moment, am simţit că este sfârşitul pământului. A trebuit să treacă timp, să ne întâlnim şi cu alţi părinţi ai căror copii sufereau, pe lângă hipoacuzie, şi de alte afecţiuni foarte grave, cum ar fi semipareze etc." Atunci, femeia şi-a întărit inima şi, cu forţa de care credea că nu poate da dovadă, a început să caute pe internet detalii despre boală, oameni care o pot ajuta, medici care ar putea să le salveze copilul. "Am aflat de existenţa profesorului Laszig din Germania, renumit pentru reuşita implanturilor efectuate la copiii hipoacuzici. Am avut bucuria să ne întâlnim cu unii dintre aceşti copii. După nenumărate şedinţe de logopedie, au început să vorbească din ce în ce mai bine. Nici nu ai zice că au suferit de hipoacuzie. Acest lucru ne dorim şi noi pentru Matei. Să fie un copil normal, să audă şi să înveţe să vorbească", spune mama cu vocea tremurândă.
Proteze inutile
În vacanţă, băiatul a fost la bunici, la ţară. Atunci a început să spună "ham-ham" când vedea căţelul, să arate prin mimică cum rumegă oaia, de-ndată ce o zărea. "Are la ambele urechi proteze. Doar sunetele foarte puternice le aude, dar un reuşeşte să distingă ce i s-a spus.
Dispozitivul care i se va implanta în urechea dreaptă este foarte performant. Este mult mai subţire, de la 6,5 mm la 3,9, este rezistent la apă. Cu ajutorul lui poate auzi cele mai fine sunete, mai ales că Matei este la o vârstă fragedă, care îi permite o mai bună şi mai rapidă acomodare şi acceptare a acestui dispozitiv." Până acum, cu ajutorul prietenilor, al rudelor, părinţii lui Matei au reuşit să strângă o parte din suma de bani necesară achiziţionării implantului Nucleus N5. Costul lui total este de 22.350 de euro. Pentru a completa întreaga sumă, părinţii copilului mai au nevoie de 5.000 de euro. În februarie, dispozitivul ar trebui cumpărat. În martie, aşteaptă vizita profesorului din Germania. Mădălina ştie că Dumnezeu veghează la căpătâiul lor. Şi are încrederea că, în cel mai scurt timp, copilul lor le va auzi cuvintele de dragoste, şoptite la ureche.
Ajutaţi-l să audă!
Matei nu a auzit niciodată vocea mamei sau a tatălui său. Reacţionează doar la zgomotele extrem de puternice, pe care, în mod normal, o ureche sănătoasă nu ar putea să le suporte. Pentru cei care vor să-l ajute pe Matei Ştefan, un copil de nici 2 ani, să poată auzi şi apoi, cu ajutorul nenumăratelor exerciţii de logopedie, să înveţe să vorbească, la BCR Sucursala Secuilor, Bucureşti, pe numele Mortu Mădălina s-au deschis următoarele conturi:
- în lei: RO 40RNCB 066 706 504 671 0001;
- în euro: RO 90RNCB 074 606 504 671 0001.
Pentru mai multe detalii, mama lui Matei poate fi contactată la numărul de telefon: 0742-21.74.05

Au trecut patru luni de când Stelian Caşcaval a fost omorât pe trecerea de pietoni de un şofer grăbit. De atunci, familia sa încearcă să lupte cu un sistem birocratic, croit pe modelul pânzei de paianjen, pentru a i se face dreptate. Timp de patru luni ancheta a stagnat, deoarece nu a fost finalizat raportul de necropsie.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]


Bucuresti















