Bucuresti
13/11/2009
Multe speranţe s-au năruit. Dar, în cele din urmă, Petruţa a reuşit să pornească cu Sebi pe lungul drum al recuperării. Băieţelul a fost primit în programul de terapie ABA al Fundaţiei "Cristi's Outreach Program" din Bârlad. Petruţa a fost nevoită să se mute cu el acolo pentru a putea merge zilnic la recuperare. Acum stau cu chirie, împărţind un apartament cu altă mămică şi băieţelul ei autist. De aproape doi ani de când merge la "şcoala lui Cristi", cum îi spun părinţii fundaţiei, Sebi s-a schimbat complet. Acum are 6 ani şi "zici că nu mai e acelaşi băiat. Pot ieşi cu el în oraş, la magazin, ascultă, vorbeşte şi, cel mai important, nu mai este violent. Mi se umple inima de bucurie când îl văd şi când avem momentele noastre de «conversaţie». Ştie acum că, atunci când plecăm din Bârlad, mergem la mamaie la Racova, ştie atâtea lucruri că nici nu-mi vine să cred", spune cu emoţie mama, iar lacrimile îi inundă ochii. Tot progresul lui Sebi este însă pus în pericol. Petruţa nu-şi mai poate permite din salariul de asistent personal al băieţelului să plătească chiria şi toate cele necesare traiului, plus materialele de care are nevoie pentru a continua terapia ABA acasă.
"Terapia trebuie continuată. Ar fi păcat, când văd că miracolul există, să ne oprim aici numai pentru că suntem prea săraci ca să putem spera...", spune cu amărăciune Petruţa.
Cei care vor să-l ajute pe Eusebiu să continue programul de terapie pot face donaţii în contul deschis la Banca Transilvania, sucursala Buhuşi, pe numele Bejan Petruţa: Cont RON: R047BTRL00401201G57811XX.
Mama lui Sebi poate fi contactată la numărul de telefon 0743.77.29.94.
Au trecut patru luni de când Stelian Caşcaval a fost omorât pe trecerea de pietoni de un şofer grăbit. De atunci, familia sa încearcă să lupte cu un sistem birocratic, croit pe modelul pânzei de paianjen, pentru a i se face dreptate. Timp de patru luni ancheta a stagnat, deoarece nu a fost finalizat raportul de necropsie.
Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
