Doctorii ne-au spus să mergem să ne internăm la o clinică de specialitate din Sibiu, pentru a face kinetoterapie. De atunci, facem gimnastică acasă, iar la trei luni mergem iar la această clinică şi ne internăm pentru trei săptămâni. Am fost la control şi la Bucureşti şi la Timişoara şi mereu ni s-a spus că nu se vede o ameliorare", povesteşte mama.
AJUTOR
De la nişte colegi de-ai soţului din Cluj, familia Negriu a aflat de o clinică din Duseldorf unde Miriam putea fi operată. "Şi colegii soţului au avut aceeaşi problemă cu fetiţa lor. Ea a fost operată pentru prima oară când avea un an şi jumătate; au urmat alte două intervenţii şi acum, la 3 ani, e bine, merge la grădiniţă", zice Ana, cu speranţa că şi fiica ei ar putea să fie într-o zi pe picioare.
Ea a trimis la clinică actele medicale ale lui Miriam, iar echipa de medici de acolo i-au spus că pot să intervină prin endoscopie craniană şi să implanteze celule stem în locul din creier care este atrofiat.
Însă pentru ca intervenţia să aibă loc, familia Negriu trebuie să adune mai întâi banii: 17.800 euro. Salariul Anei de însoţitor este de 800 lei, fetiţa primeşte o alocaţie de 400 lei, iar tatăl are un salariu de 3.000 lei. Din aceşti bani, 1.000 lei se duc pe rata la bancă, făcută pentru cumpărarea apartamentului, iar peste 1.500 lei - pe drumurile la Timişoara şi la Bucureşti şi pe medicamente. "Ne-am fi dorit să facem faţă singuri şi pentru operaţia asta, dar nu s-a putut. Vrem ca Miriam să fie un copil normal. Dar fiecare zi care trece e în defavoarea noastră."
Cei care doresc să ajute familia Negriu pot dona bani în conturile deschise la Banca Transilvania, sucursala Deva, pe numele NEGRIU MIRIAM GABRIELA: RO60 BTRL 0220 1201 T634 75XX (lei) şi RO35 BTRL 0220 4201 T634 75XX (euro).
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.


Bucuresti
















