De dimineaţa până seara, ni se spune întruna că e criză, că trebuie să strângem cureaua. În Hăşdat, cartierul mărginaş al Hunedoarei, imense şi zugrăvite în culori ţipătoare, râd în soare vreo 20 de "palate”. "Castelanii” Ciaplin, Laslo, Otilo, Duda, Luca sau Baci au poreclele înscrise pe frontispiciile edificiilor, pentru ca muritorii de rând să ştie cine sunt stăpânii. Doar n-au bătut degeaba lumea în lung şi lat. Sunt umblaţi prin Argentina, Irlanda, Anglia, chiar şi în SUA sau Noua Zeelandă. Multe măgăoaie au fost făcute de către maramureşeni, care le-au ridicat "la roşu” şi au pretins să li se achite costurile lucrărilor în avans. Marmura lui Videanu, deşi era la o aruncătură de băţ, la Simeria, i-a interesat pe proprietari numai în cazuri excepţionale. Fiindcă le-a plăcut mai mult aia din Italia. De unde şi-au adus şi mobila. Oare Fiscul o cunoaşte numele adevărate ale deţinătorilor în viaţă de mausolee? Şi, dacă da, la ce i-ar folosi?

Singurul drept pe care am reuşit să-l păstrez e acela de a fi revoltată. Aproape tot timpul. Până şi în vis sunt revoltată. Şi de vreme ce am cincizeci şi patru de ani şi sunt încă revoltată, cred că nu au reuşit să mă învingă, deşi uneori m-am considerat [...]