Palatul Ghica este cunoscut şi sub numele de "la Academie". E o construcţie foarte frumoasă de la începutul secolului al XIX-lea. Ea a fost terminată în 1834 de către domnitorul Dimitrie Alexandru Ghica. Acum e semi-părăginită, fiindcă Academia Română, în a cărei proprietate a ajuns, nu se preocupă de conservarea ei. Nu are apă curentă iar pereţii sunt scorojiţi şi în unele locuri crăpaţi. Din când în când construcţia mai aduce ceva bani la teşchereaua instituţie sus pomenite fiindcă e închiriată unor case de film, dar aceştia nu se întorc sub formă de lucrări de consolidare. Nicolae Călin  Pantazi, administratorul domeniului, e un om de treabă care face tot ce face să mai cârpească oarece, dar nu are fonduri. El lucrează aici din anii optzeci ai secolului trecut.

GROAPA
În 1983, în timp ce săpau pe domeniul castelului pentru a pune o ţeavă, mai mulţi oameni din administraţia palatului au descoperit trei schelete. A apărut rapid o mână de miliţieni din Ilfov, conduşi de locotenetul Kovacs şi plutonierul Berariu şi s-a pus, după obiceiul epocii, batista pe ţambal. Interesându-se, după ceva timp
la postul de miliţie, domnul Pantazi a primit răspunsul că ar fi vorba de "crime de război". Cum timpurile nu permiteau prea multă curiozitate, vreme de aproape zece ani nu s-a mai întâmplat nimic. Până când, în 1992, o echipă din administraţia domeniului, a dat întâmplător, aproape de locul primei descoperiri, peste încă trei schelete. A fost anunţată procuratura, care s-a învrednicit să apară abia după ce, între timp, veniseră acolo mai multe echipe de jurnalişti. De aici porneşte o poveste care încă nu are sfârşit.

SECURITATEA
În 1948 domeniu Ghica a fost naţionalizat. în palat şi în clădirile anexe s-au mutat Securitatea şi respectiv UTM-ul din plasa Căciulaţi. Anchetele se desfăşurau în clădirea destinată iniţial administratorului moşiei. Şeful Securităţii era sublocotenentul Ioan Iştoc, un fost muncitor deosebit de brutal, secondat de subofiţerii Ion Foti şi Aurel Madar. Iştoc a murit în mod ciudat chiar în 1992, când a fost redescoperită groapa cu oase. Madar şi Foti, care mai trăiau în 1995 nu au vrut să vorbească cu nimeni.
Palatul, izolat de restul satului, era un loc ideal pentru afaceri tenebroase, torturi sau chiar crime. în 1992 s-a declanşat un scandal public de amploare în care s-a implicat Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici. Tot atunci s-a descoperit că prin domeniul Ghica trecea o linie de cale ferată pe care erau aduşi către locul de deportare din Bărăgan "chiaburii" şi "titoiştii" deportaţi din Banat.
Sub presiunea opiniei publice, autorităţile trebuiau să dea o explicaţie. O echipă de la Institul Arheologic din Bucureşti, condusă de profesorul Mănucu Adameşteanu a opinat că e vorba de un cimitir medieval, din secolul al XVIII-lea. În 1993, au fost aduşi jandarmi care au extins săpăturile.Au ieşit la iveală încă 311 schelete, inclusiv de femei şi copii care au fost transportate la IML. în comunitatea arheologilor din România părerile erau împărţite. în timp ce unii susţineau că e vorba de o victime ale represiunii comuniste, alţi specialişti clamau că la Căciulaţi ar fi fost ba un cimitir al sectei bogumililor, ba o groapă comună din vremea ciumei lui Caragea.În aceeaşi perioadă a fost importată  o echipă "neutră" formată din 6 antropologi şi legişti argentinieni.
Aceştia, specilizaţi în cadavre cu o vechime de până la 25 de ani, nu au tras concluzii clare. Colac peste pupăză, Patriarhia BOR o opinat că acolo putea să fie un cimitir ortodox din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea.

COADĂ DE PEŞTE
Fără să fiu specialist în istorie medie, îmi pun totuşi nişte întrebări de bun simţ. Corpurile găsite nu erau orientate după cum spun martorii localnici, cu faţa spre răsărit. Ele se aflau la aproximativ 60 de centimetri în pământ, nu la dimensiunea regulamentară de 2 metri. Nu s-au găsit urme de coşciuge sau de îmbrăcăminte ceea ce presupune că au fost înhumaţi goi. Dacă ar fi fost vorba de victimele unei molime, conform regulilor de igienă valabile şi în perioada medievală trebuia turnat var nestins peste ele. Dacă ar fi fost vorba de un cimitir ortodox din secolul 19, ar fi fost aşa de morbid prinţul Ghica să-şi facă reşedinta chiar lângă el?
Domnul Nicolae Pantazi este fiu de deţinut politic. Are boală pe comunişti şi vorbeşte deschis despre ce a văzut când au fost scoase scheletele. Mi-a relatat că a descoperit, tot la 30-50 de cm sub pământ urmele unui foc. Acolo a găsit resturi textile şi, nearsă, o jumătate dintr-un chimir cu model bănăţean. Asta ne poate duce cu gândul că deportaţii care mureau sau erau omorâţi în timpul transporturilor erau dezbrăcaţi, hainele le erau incinerate iar ei aruncaţi la groapa comună. Tot el ne-a relatat că a văzut câteva cranii cu găuri "prin care intra filtrul ţigării" şi un schelet pe ale cărui coaste erau urme de ardere, ca şi cum cineva l-ar fi împuşcat de la foarte mică distanţă.

ALTE ENIGME
Între 1951 şi 1985, palatul a fost un fel de casă de protocol a Academiei Române, unde mai trăgeau capetele luminate ale naţiei o chefuială sau veneau pentru o partidă de pescuit pe lacul din apropiere. în 1985 a trecut nu se ştie de ce, în patrimoniul Gospodăriei de Partid, pentru a se reântoarce în 1990 la academie. în acelaşi an, au apărut în zonă nişte camioane cu soldaţi MApN care au lucrat de zor în beciul palatului. Nicolae Pantazi plecat de la post în 1984, a revenit în 1990. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că beciul palatului practic se dublase. A tras concluzia că soldaţii au muncit la dărâmarea pereţilor care blocaseră accesul, încă din anii 50 la unele camere din beci. Ce au găsit acolo, nu se ştie.
O legendă din sat, spune că palatul era legat printr-o reţea de tunele cu clădirile administrative ale moşie aflate la o oarecare distanţă şi cu biserica domeniului. Nimeni nu s-a învrednicit să cerceteze ce era acolo, cu toate că, la o surpare de teren din curtea bisericii a ieşit la iveală o galerie. În 1994, jandarmii au venit cu mai multe sonde şi detectoare de metal. Sătenii care au stat pe lângă ei spun că au avut semnale că ar fi o placă metalică mare într-o movilă. Nimeni nu a făcut săpături acolo.

Vom cerceta

Noi am săpat pur şi simplu în curtea palatului, cu o săpăligă şi am găsit fragmente osoase umane. După câte am aflat, în anumite porţiuni ar mai fi schelete.
O să începem o investigaţie pe cont propriu, cu mărturii şi cercetări amănuţite şi vom reveni cu amănunte cât de curând.