"SE VA ADRESA ŞI ALTOR ALEGĂTORI DECÂT CEI AI PD-L"
Valeriu Stoica a explicat că modificările aduse legii pot să creeze o mai mare vizibilitate preşedintelui când se va adresa şi altor electori decât cei care susţin în mod obişnuit PD-L. Politologul Cristian Pârvulescu spune că este de aşteptat ca Traian Băsescu să încerce să-şi găsească o "umbrelă" mai largă pentru susţinerea candidaturii sale, mai ales că formula a fost brevetată de alţi candidaţi la Preşedinţie. Emil Constantinescu a fost suţinut de Convenţia Democratică - o asociaţie de partide şi formaţiuni civice, şi chiar Ion Iliescu a candidat în 2000, din partea Polul Democraţiei Sociale din România - formaţiune în care vioara întâi era PDSR, explică Pârvulescu. Acesta nu vede însă cu ochi buni o asemenea coalizare, pentru că ar fi un pas înapoi, nu înainte. "Partidele politice trebuie să aibă roluri clare. O coaliţie amestecată nu face altceva decât să perpetueze confuzia în legătură cu rolurile partidelor şi cu interesele lor", spune Pârvulescu.
"ÎŢI AVIZEZ PROIECTUL, DACĂ ÎL SUSŢII PE BĂSESCU"
În acelaşi timp, pedeliştii defilează cu semnături de susţinere pentru Traian Băsescu primite de la reprezentanţi ai altor partide, precum PSD sau PNL. Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad (PSD) a anunţat deja că îl susţine pe Traian Băsescu, iar luni, secretarul de stat în Ministerul Mediului, Dan Cârlan, lider al PD-L Iaşi, a fluturat o listă cu 16 primari PNL ieşeni care l-ar susţine tot pe actualul preşedinte, în detrimentul candidatului liberal Crin Antonescu. Primarii au fost însă prinşi la înghesuială şi puşi să semneze pentru a primi în schimb sprijin pentru proiectele lor comunale. Unul dintre primari a povestit pentru Jurnalul Naţional contextul în care s-a declarat susţinător al lui Traian Băsescu. "Am un proiect de aducţiune de apă şi canalizare aprobat de guvern în 2007. De atunci n-am făcut nici un pas înainte. La Ministerul Mediului mi s-a pierdut dosarul, inclusiv proiectele de fezabilitate, m-au pus să aduc nu ştiu câte documente în plus. Acum vreo două săptămâni am mers la Ministerul Mediului vreo cinci primari din judeţul Iaşi şi am stat pe holurile ministerului de la ora 10 dimineaţa la ora 11 noaptea. Şi la ora 11 noaptea m-a primit domnul Dan Cârlan, secretar de stat, care mi-a promis că mă ajută. Apoi, mi-a zis că are o hârtie semnată de vreo 15-16 colegi de-ai mei că îl susţin pe Traian Băsescu. N-am citit hârtia că n-am avut timp. M-am asigurat doar că nu e vreo cerere de înscriere în partid", a povestit primarul. Altora li s-a prezentat documentul drept un angajament că vor vota, în turul al doilea un candidat de dreapta. "Eu nu am semnat niciun document. În primul tur voi susţine candidatul PNL-ului, iar în turul doi voi susţine un candidat de dreapta, asta am discutat cu domnul Dan Carlan", a declarat pentru o televiziune locală primarul din comuna Deleni, Dumitru Prigoreanu.
O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti



















Pe scurt, justiţia nu a produs ceea ce se aştepta de la ea, deşi a fost bine plătită comparativ cu profesorii şi medicii. Acum, ea pretinde, impertinent, încă mai mult. Iar pentru a obţine ce doreşte, şantajează. În faţa acestei sfidări a uneia dintre cele trei puteri la adresa celorlalte două, dar şi a societăţii în ansamblu, statul, intimidat, tace. Iar justiţiabilii – ca românul – înjură printre dinţi... şi atât.
Căci nu este vorba numai despre una dintre cele mai bine plătite categorii de bugetari, de la care se cerea, în timpuri de criză, o uşoară temperare a pretenţiilor la sporuri exorbitante. Ne referim la o categorie ce formează un stat în stat, aproape complet autonom de rest, guvernat autist de CSM, organism ales de magistraţi. Da, veţi spune, dar aceasta e condiţia independenţei justiţiei. O fi, dar noi nu am prea văzut-o până acum. Care sunt marile isprăvi de până acum ale justiţiei române, atât de arogantă încât închide sălile de judecată, dacă i se taie câteva milioane de lei vechi din salariu? Faptul că niciun proces al vreunui înalt demnitar nu a fost încheiat cu o condamnare sau o achitare definitivă? Că soluţiile diferitelor instanţe ce se pronunţă în acelaşi caz se bat adesea cap în cap? Că numeroase procese sunt întrerupte, admiţându-se mereu excepţii de neconstituţionalitate? Că procesele trenează nepermis de mult? Că atâţia infractori au fost eliberaţi din arestul preventiv pe tot felul de motive suspecte, numai pentru ca să recidiveze puţin mai târziu?
Că se judecă, de regulă, formalist şi rigid, cu teamă de a intra în fond, în maniera moştenită de la regimul comunist? Că nu au fost judecători sancţionaţi pentru grave erori ce au costat România scump la CEDO? Nu e raport pe justiţie al Comisiei Europene din ultimii ani în care CSM să nu fie aspru criticat pentru lipsa de măsuri reformatoare. Mai poate cineva crede că, în continuare, Comisia e manipulată din umbră de „