Bucuresti
ZESTREA LOVINEŞTILOR
În urmă cu aproape 100 de ani, pe Strada Sucevei, Lovineştii deţineau mai multe clădiri, în care au trăit Horia şi Vasile Lovinescu, Eugen Lovinescu, Anton Holban. Acum, casa lui Holban este poveste. Deşi monument istoric, a fost rasă de pe faţa pământului de proprietarul care, după vreo 10 ani de judecată, a scăpat basma curată şi-şi face acum o vilă, după cum ne spune Constantin Zetu, fiul lui Dumitru Zetu.
Clădirea în care au copilărit Horia şi Vasile Lovinescu, nepoţii lui Eugen, a fost donată în 1970 oraşului Fălticeni şi este acum sediul Galeriei Oamenilor de Seamă. Iar casa în care a locuit Eugen Lovinescu este proprietatea familiei Zetu.
"După plecarea lui Eugen Lovinescu la Bucureşti, deşi casa era a lui, din '47 până în '64 a fost internat pentru elevi, apoi a mai funcţionat o şcoală profesională câteva luni, dar ulterior a stat nelocuită, în paragină. În 1981, Monica Lovinescu, printr-un mandatar de la Bucureşti, a înstrăinat casa către un unchi al mamei, Casian Neculai", povesteşte Constantin Zetu. După ce a renovat casa, în 1984, comuniştii l-au obligat să vândă o parte.
"Unchiul trăia numai cu soţia în 12 camere, nu aveau copii, erau singuri. A venit ilicitul, i-au confiscat de la CEC vreo 200.000 de lei, iar cei de la partid i-au băgat chiriaşi o cohortă de ţigani ca să îl termine. După un an, unchiul s-a simţit obligat să vândă jumătate de casă ca să scape", spune Constantin.
Atât unchiul, cât şi familia Zetu au avut grijă de casă. Clădirea, monument istoric, îi scuteşte de plata taxelor şi a impozitelor, dar îi şi obligă să nu modifice nimic la aceasta. "Fiind casă memorială, nu te atingi de ea cu nimic. Cea mai mică amendă este de 100 de milioane. Am vrut să schimbăm uşa de la intrare, să punem de termopan, dar nu ne-au lăsat", adaugă Constantin Zetu. Doar scările de la intrare au fost modificate. "Cei de la Suceava", cu monumentele, le-au spus să stea liniştiţi, că "alţii au ras case din temelii şi nu s-a întâmplat nimic".
NĂSCUT ÎN CASA ŞCOLII
Clădirea în care locuieşte acum familia Zetu a fost cumpărată de tatăl lui Eugen Lovinescu după naşterea acestuia. "Eugen Lovinescu s-a născut de fapt în şcoală, în vechea clădire a gimnaziului Alecu Donici, care este acum în incinta Liceului «Nicu Gane». Vasile T. Lovinescu, tatăl lui Eugen, era directorul gimnaziului, iar directorii locuiau în şcoală", spune Adrian Cocârţă, muzeograf la Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni. Ulterior, Vasile T. Lovinescu şi-a cumpărat o casă.
Placa memorială, singura care mai face dovada faptului că prin acea casă a trecut Eugen Lovinescu, a fost pusă în iulie 1993, când se împlineau 50 de ani de la moartea criticului literar.
Chiar dacă în Fălticeniul atât de prolific pentru scrierile lui Eugen Lovinescu nu s-a realizat o casă memorială, în schimb, clădirea din Bucureşti, în care s-a organizat Cenaclul Sburătorul, este acum un centru cultural. Casa, situată vizavi de Facultatea de Drept, pe Bulevardul Mihail Kogălniceanu, a fost donată în anul 2000 de Monica Lovinescu Fundaţiei Humanitas Aqua-Forte, în vederea reintroducerii acesteia în circuitul cultural bucureştean.
Amintirile lui Sadoveanu
Eugen Lovinescu şi Mihail Sadoveanu au fost colegi la gimnaziul din Fălticeni. Până-n anul III, când Sadoveanu, corigent la latină, greacă şi matematică, a rămas repetent. "Ceahlăul" îl evocă pe Eugen în "Anii de ucenicie": "De pe când era «cuconaş», în clasa întâia la gimnaziul «Alecu Donici», ne informa că se hrăneşte numai cu prăjituri. Îşi pipăia cu o satisfacţie precoce hainele, îndemnându-ne să ne încredinţăm şi noi că stofa e «lână-n lână». Cuminte ca o duducă, îşi vedea numai de bucoavne şi nu ieşea niciodată la zburdălniciunile noastre, la oină şi la haiducie. Nu coborâse niciodată în răsăritul soarelui la iaz; nu se scălda la opust, nu înota până la plăvii, ca să se scufunde cu capul în jos şi să scoată scoici. Toate aceste fapte măreţe au rămas pentru el un mister pe totdeauna încuiat. Şi-a vândut demonului cărţilor sufletul şi a fost rob tipăriturilor până la sfârşitul vieţii".
Comisarul Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte într-un interviu acordat Jurnalului Naţional despre problemele din peisajul rutier românesc. El citează o analiză a Băncii Mondiale, potrivit căreia un mort într-un accident rutier înseamnă pentru statul român o pierdere de 130.000 de dolari, iar pentru un rănit grav, 13.000 de dolari. Ţinând cont că anul trecut s-au înregistrat 2.470 de decese pe şoselele României, pierderea statului în astfel de accidente este una uriaşă – peste 300 de milioane de dolari. O sumă care reprezintă vieţi distruse, oameni infirmi sau scoşi din câmpul muncii până la cheltuieli cu ambulanţe, pompieri, SMURD, poliţie, morgă, avocaţi, spitalizare, companii de asigurări. De altfel, "costurile" afaceristei Anamaria Straus în cazul Tatiana Duplei, studenta din Republica Moldova pe care a ucis-o chiar pe trecerea de pietoni, s-au ridicat la 135.000 de euro. Sumă pe care nu a plătit-o ea, daunele fiind suportate de asigurător.
După ce anul trecut Emil Boc a semnat pentru înfiinţarea gazoductului Nabucco, care exclude Rusia de la aprovizionarea cu gaze a UE, Adriean Videanu negociază acum cu ruşii pentru proiectul South Stream. Băsescu spune că România a refuzat să semneze pentru South Stream. Comisia Europeană susţine Nabucco.
"Cred că mămăliga asta românească nu se va sparge niciodată. La ce ne aşteptăm de la un popor care alege un preşedinte care apare la OTV lângă Sexy Brăileanca sau mai ştiu eu cine? Sau care ţopăie cu mărgele la gât lângă mafioţi la bairamuri de ţigani? Acum [...]
