Bucuresti
Ele pot fi mai mult de atât, iar Jamie vă învaţă cum să descătuşaţi energiile ascunse ale unei... salate.
FRUCTE ÎN SALATĂ
Perele aurii şi zemoase nu s-au copt doar pentru a fi folosite la pregătirea dulciurilor. Salatele vor căpăta gust de toamnă dacă veţi adăuga astfel de pere absolut perfecte. Se descojesc, se taie în felii mai mari sau mai mici, după cât de pregnant vreţi să le simţiţi parfmul, apoi se aşază într-un vas. Se mai adaugă rucola şi cardama, astfel încât gustul uşor amărui al salatei să contrasteze cu dulceaţa perelor. Se toarnă câteva picături de ulei şi suc de lămâie, iar pentru a creea o surpriză plăcută se presară miez de nucă şi parmezan ras. Cu siguranţă nici nu vă trecea prin minte că o salată delicioasă poate să combine fructe, nuci şi parmezan pe frunze delicate de rucola!
Şi piersicile au de spus o poveste de bun gust dacă se folosesc în salată alături de un bulgăre de mozzarella, câteva felii de prosciutto, salată, mentă şi un dressing cu totul special din ulei de măsline şi suc de lămâie.
UN PIC ALTFEL
Salata caldă de verdeţuri, cu bacon şi anghinare de Ierusalim, va face senzaţie, iar mărturisirea lui Jamie sigur vă va incita. "Această salată este una extrem de consistentă, plină de arome şi de personalitate. Idea de bază în cazul salatelor calde este să folosiţi frunze de salată mai interesante şi puţin mai rezistente, de regulă împreună cu sote de legume sau carne friptă. Se poate utiliza orice - de la ficăţei de pasăre, şuncă afumată şi scoici până la roşii coapte, seminţe de pin sau ceapă caramelizată -, absolut orice. Combinaţia asta de anghinare de Ierusalim cu bacon afumat este una absolut genială." Anghinarea de Ierusalim seamănă mai degrabă cu nişte cartofi cu forme ciudate care, după ce se fierb în apă clocotită cu sare, pot fi folosiţi la fel ca popularii cartofi. Gustul ei este totuşi cu totul altceva.
E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Alarma falsă cu bombă declanşată miercuri la Timişoara a scos la iveală grave deficienţe de management al traficului aerian, dar şi în funcţionarea aeroportului timişorean.
În stânga brutărie franceză, în dreapta sediu de bancă, învecinat cu o cafenea cu aer italian şi nume de "mâncătorie" englezească. Peisajul care a făcut Strada Radu Beller celebră în tabloide şi în revistele graţie cărora fauna de Dorobanţi [...]
