24 ianuarie, propusă sărbătoare naţională a românilor (2)

În ziua de 19 ianuarie 2010, primarul municipiului Iaşi a făcut o declaraţie pe cât de surprinzătoare, pe atât de interesantă, demnă de luat în seamă.

"Am discutat astăzi cu rectorii universităţilor din Iaşi şi cu preşedintele Academiei Române, filiala Iaşi, Viorel Barbu, dar şi cu profesorul de istorie Cătălin Turliuc, pentru ca împreună să iniţiem o acţiune de strângere de semnături, pe care să le predăm parlamentarilor ieşeni, pentru ca ziua de 24 ianuarie să devină sărbătoare naţională legală!", a declarat Gheorghe Nichita.

Jurnalul Naţional salută iniţiativa primarului Iaşiului şi - ca un recurs pentru România - va pune la dispoziţia Comitetului de iniţiativă paginile sale, pentru promovarea unei idei naţionale extrem de importante. În numărul anterior prezentam ca argument istoric iniţiativa senatorului Costin Brăescu din 1882 privind declararea zilei de 24 ianuarie ca sărbătoare naţională.

Cum era de aşteptat, neînduplecaţii adversari ai lui Cuza Vodă au încercat să blocheze propunerea lui Brăescu. La o aşa obstrucţie, minată de vechi adversităţi politicianiste, senatorul Costin Brăescu a revenit la tribună: "Faţă de cuvintele de acum ale d-lui Sturdza, ... eu, d-lor, cred că ziua de 24 ianuarie, în care s-a decretat şi efectuat Unirea, aceea este data fundamentală a celorlalte fapte glorioase naţionale, şi precum inima tuturor românilor sărbătoreşte această dată, să se recunoască aceasta şi în mod oficial".

"CEA MAI MARE SĂRBĂTOARE A NEAMULUI ROMÂNESC"
În sensul propunerii Brăescu a rostit un discurs pătruns de o înaltă vibraţie patriotică senatorul N. Voinov: "Nu avem decât să ne întrebăm de câte ori pe an punem fracul în mod oficial? Îl punem la 10 Mai, la 11 Februarie, la 11 Iunie, la 24 Aprilie; îl punem dar mai de multe ori pentru ca să manifestăm în mod vădit în fiecare din acele zile, devotamentul, respectul şi dragostea ce ne reprezintă acele zile.

Zic şi eu ca onor., dl Sturdza, să nu întindem sărbătorile prea mult, ci să avem o singură zi, prin care să sărbătorim toate celelalte zile mari naţionale. Dar, după cum vedeţi, lucrurile nu se petrec astfel, şi, prin urmare, pentru ce propunerea colegului nostru dl. Brăescu? D-sa propune a se sărbători în mod oficial şi zilele de 24 Ianuarie şi 14 Martie, după cum se sărbătoresc şi altele. Dl Sturdza mai zice că dacă este să sărbătorim aceste zile, apoi să se sărbătorească şi ziua votului naţional al Divanului ad-hoc, prin care s-a declarat Unirea.

Şi eu pe lângă aceasta mai pot zice a se sărbători şi ziua votului împroprietăririi şi a emancipării ţăranilor; şi câte altele destul de însemnate...

D-lor, două sunt voturile care au sancţionat luptele noastre politice, şi mai cu seamă cel dintâi, cel de la 24 Ianuarie a fost decisiv, căci dacă nu se făcea Unirea, nu se putea face cel de-al doilea, de la 14 Martie. Prin urmare, nu e putinţă a ne uita la vârful unui monument, unui edificiu, dacă el nu ar avea pusă o temelie, o bază sănătoasă. Ziua de 24 Ianuarie este sărbătoarea cea mai mare a neamului românesc, este adevărata piatră unghiulară a edificiului nostru politic, a stării noastre de stat, dacă pot să mă exprim astfel.

În această zi nu s-a preocupat lumea de persoane, nu s-a preocupat lumea de partide, nici de pasiuni, ci de ridicarea naţiunii române.
Niciodată n-am văzut în viaţa mea şi poate că dacă voi avea să trăiesc mulţi ani, nu voi mai vedea încă această voinţă spontanee şi întreagă a neamului românesc, ca aceea din 24 Ianuarie.

Prin alegerea unui om atunci, Unirea definitivă a Principatelor s-a făcut; căci când s-a dat votul în Divanul ad-hoc, atunci s-a manifestat numai o dorinţă, ca să ajungem la Unirea Principatelor, dar ea nu s-a făcut atunci. Declararea Divanelor ad-hoc a fost un vot ca să se ridice acest monument măreţ, dar n-a fost ridicarea însuşi a monumentului.

Prin urmare, eu mă unesc cu dl Brăescu şi cer ca votul de la 24 Ianuarie, care reprezintă Unirea definitivă a Principatelor, să se sărbătorească.

Acest vot este care a făcut o singură Ţară Românească din două provincii sau principate. Acest vot este care ne-a făcut pe noi ca să putem, constituindu-ne în Stat puternic, să aspirăm la emanciparea lui.




Iată data care trebuie să o serbăm, căci fără această dată istorică nu am fi avut niciodată ceea ce am avut pe urmă.

D-lor, mai mult decât atâta, acesta nu este un vot nici moldovenesc, nici muntenesc; acesta este un vot românesc. Votul de la 24 Ianuarie a început a se da întâi la Iaşi, la 5 ianuarie, fiindcă aşa a început să fie rândul de votare, dar acest vot în acelaşi moment a fost în inima bucureştenilor ca şi al ieşenilor, şi al Severinului ca şi al Dorohoiului, şi oricine a dat votul acesta de Unire, a fost al Ţării Româneşti.

REGRETE CĂ ZIUA A CĂZUT ÎN UITARE
În adevăr, votul acesta s-a dat în Iaşi la 5 ianuarie şi în Bucureşti la 24 ianuarie, dar acest vot este data care a sancţionat Unirea. Aceasta a făcut pe 1866, aceasta a făcut regatul - şi împrejurările politice mă opresc, mă silesc ca să nu mai spun şi ce mai dorim (Unirea cea Mare - nota Neagoe); - dar în tot cazul aceasta ne va aduce întărirea neamului românesc.

Căci cu cât ne-am unit, ne-am făcut mai tari şi putem conta pe dorinţele noastre. Graţie lui 24 Ianuarie, vom săvârşi şi alte fapte care trebuie să săvârşim. De aceea, d-lor, vă rog să binevoiţi a primi această dată de 24 Ianuarie ca data cea mai mare a istoriei românilor; căci ceea ce n-a putut face Ştefan cel Mare (cu barbă sau fără barbă); ceea ce n-a putut face Mihai Viteazul, care a vărsat atâta sânge pe câmpiile ţării, care a voit să facă ca o Coroană să fie pe capul românilor, 24

Ianuarie a făcut prin persistenţa noastră, prin voinţa spontanee a tuturor; şi când zic aceasta, vă rog să binevoiţi a crede că nu reclam vreo parte. Las meritul tuturor acelora care au fost mai puternici şi mai în poziţiune a da un serviciu în această cauză. Dar noi cu toţii, de la cel din urmă până la cel dintâi, spontaneu, fără nici o precugetare, fără a fi pregătiţi, am tresăltat de bucurie la votul de la 24 Ianuarie, şi regret că această zi a căzut în uitare...

Vă rog dar să binevoiţi a primi ca această propunere să meargă la secţii, şi sper că va fi admisă în unanimitate (semne de aprobări generale), precum în unanimitate a fost votul naţiunii române la 24 Ianuarie (aplauze), recunoscându-se aceasta ca cea mai mare zi a neamului românesc (aplauze)".

SPRIJIN PENTRU BRĂESCU
În sprijinul propunerii Brăescu a luat cuvântul şi senatorul Petre Grădişteanu, cel care "ca deputat în Cameră, unde sunt şi eu - după cum relata C. Brăescu - aducea totdeauna, în ziua de 24 Ianuarie, călduroase salutări marelui act al Unirii Principatelor".

P. Grădişteanu: "Tocmai pentru aceea vreau să vorbesc, ca să susţin cuvintele d-lui Brăescu, cu toată inima şi cu toate aplauzele care s-au prodigat în Cameră, când dl N. Ionescu a cerut să se sărbătorească această zi. Atunci Camera întreagă, după propunerea d-lui N. Ionescu, în aplauzele unanimităţii, s-a sculat şi a strigat: Să trăiască România, şi cu modul acesta a cerut să se sărbătorească ziua de 24 Ianuarie.

Şi cred că este bine să se sărbătorească această zi de 24 Ianuarie, de la care s-a început în realitate mersul Statului român, de când s-a făcut din două provincii, din două surori despărţite, din două suflete, din două inimi, un singur corp. Această zi măreaţă să fie sărbătorită, şi sărbătorită încă pentru alt cuvânt, pentru ca să dovedim odată mai mult şi acelora care ar avea îndoială că în România, una şi nedespărţită, sentimentul acela de Unire este unanim, şi că nimeni din acei care ar cuteza să aibă oarecari veleităţi, să pună mâna pe una din aceste două ramuri, pentru a le dezbina, nu va reuşi cu nici un chip (aplauze unanime).

Iată pentru ce vin să aplaud la propunerea d-lui Brăescu, şi să rog pe onor. Senatul ca în unanimitate să ne asociem la această propunere (aplauze).
- Ne mai luând nimeni cuvântul, se pune la vot luarea în consideraţie a propunerii.
Dl vicepreşedinte: S-a primit propunerea cu unanimitatea voturilor.
Dl Dim. Sturza: Minus votul meu".

(Va urma)


"Tocmai pentru aceea vreau să vorbesc, ca să susţin cuvintele d-lui Brăescu, cu toată inima şi cu toate aplauzele care s-au prodigat în Cameră, când dl N. Ionescu a cerut să se sărbătorească această zi. Atunci Camera întreagă, după propunerea d-lui N. Ionescu, în aplauzele unanimităţii s-a sculat şi a strigat: Să trăiască România, şi cu modul acesta a cerut să se sărbătorească ziua de 24 Ianuarie"
senatorul Petre Grădişteanu

"Ziua de 24 Ianuarie este sărbătoarea cea mai mare a neamului românesc, este adevărata piatră unghiulară a edificiului nostru politic, a stării noastre de stat, dacă pot să mă exprim astfel. În această zi nu s-a preocupat lumea de persoane, nu s-a preocupat lumea de partide, nici de pasiuni, ci de ridicarea naţiunii române"
senatorul N. Voinov