Preşedintele Băsescu a promovat pe când era ministru al Transporturilor o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care familia sa scăpa de returnarea unei datorii de circa 200.000 USD plus dobânzi către Banca Agricolă, obţinută în mod preferenţial pe când era parlamentar.


În perioada în care a deţinut diferite funcţii publice între 1994 şi 2001, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Povestea prosperităţii lui Băsescu scoate la iveală un politician care nu prea are multe în comun cu principiile pe care le declamă astăzi. Conform contractului de credit nr. 10120 din 18 mai 1994, familia preşedintelui Băsescu a obţinut pentru firma SC Star Marine SRL un credit de la Banca Agricolă, azi Raiffeisen, din surse ale BIRD-BERD, adică din fondurile oferite de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Suma împrumutată era de 158.000 USD, plus 41.375.000 lei, echivalentul a 39.500 USD. Interesant este faptul că, potrivit contractului de credit obţinut de JN, echivalentul sumei de 39.500 USD a fost obţinut nu prin calcularea echivalentului sumei la data aprobării împrumutului, ci "la cursul de la data întocmirii documentaţiei". Adică unul mai mic, deoarece, pentru cei care îşi aduc aminte, acum 14 ani valoarea dolarului american creştea în fiecare zi. Datorită acestei stratageme, familia preşedintelui Băsescu a fost avantajată din start de o bancă de stat. Dar nu numai atât, deoarece firma de îngheţată a preşedintelui a obţinut şi dobânzi preferenţiale. O afacere dubioasă, care şi mai apoi a avut multe episoade interesante şi în dispreţul legii. Familia Băsescu a obţinut creditul din 1994 pentru achiziţionarea unei linii tehnologice de fabricaţie industrială a îngheţatei de la firma italiană Technogel SA. La aceea vreme, în firma Star Maritime acţionari erau Mircea, fratele, şi Maria Băsescu, soţia preşedintelui. Firma Star Maritime s-a metamorfozat apoi sub diferite nume şi într-un final, câţiva ani mai târziu, îl avea ca acţionar şi pe Traian Băsescu.


SĂ PLĂTEASCĂ ROMÂNUL! Familia Băsescu a obţinut creditul cu o dobândă preferenţială. 9% pentru dolari şi 140% pentru lei. Fixă pe cinci ani. Dar chiar şi acest beneficiu obţinut nu l-a mulţumit pe actualul preşedinte. Între timp, Banca Agricolă ajunsese în faliment şi ca atare familia Băsescu s-a gândit că poate profita. Zis şi făcut. În 1997, Băsescu ajunge ministru al Transporturilor în Guvernul condus de Victor Ciorbea. Atunci a început, de fapt, ascensiunea politică a actualului preşedinte. Dincolo de sabotarea permanentă a Executivului din care făcea parte, Băsescu şi Partidul Democrat au încercat să tragă diverse beneficii. Au sărit ca arşi atunci când Valerian Stan, şeful Corpului de Control al Guvernului, a făcut un raport referitor la vilele obţinute de membrii PD (foşti FSN) în cartierele de lux ale nomenclaturii roşii. Dar au încercat să se îmbogăţească şi pe seama cadavrului Băncii Agricole. Ca atare, Băsescu şi PD pun la cale o ordonanţă de urgenţă, nr. 43 din 1997, prin care anulau returnarea creditelor de la Banca Agricolă pentru un număr de persoane şi firme, banii urmând să fie trecuţi la categoria pierderi. Bineînţeles, actualul preşedinte nu a uitat să treacă printre beneficiari şi firma fratelui şi soţiei sale.


DISPREŢ FAŢĂ DE CONSTITUŢIE. La data de 10 iulie 1997, Băsescu a fost cel care a înscris firma soţiei şi fratelui său printre cele care urmau să scape de plata datoriilor către Banca Agricolă, statul urmând să-şi asume pierderea, evident, pe spinarea contribuabililor. Cam aceeaşi schemă ca şi în cazul Bancorex, situaţie în care contribuabilul a plătit apoi nota de plată, una de altfel foarte piperată. Băsescu a propus, Guvernul a aprobat, iar 200.000 USD plus dobânzile erau deja în buzunarul preşedintelui. Problema a apărut un an mai târziu, când FMI şi Banca Mondială au reclamat aceste afaceri ilegale făcute "pe sub masa Guvernului", aşa cum îi place astăzi preşedintelui să spună, uitând, evident, că a fost unul dintre cei care a prestat astfel de acţiuni în beneficiul propriu. După protestele organismelor financiare internaţionale, Guvernul a trebuit să anuleze şmecheria pusă la cale de Băsescu. De altfel, în posesia JN se află un document al Băncii Agricole, devenită între timp Raiffeisen, prin care se confirmă aprobarea ordonanţei de urgenţă amintite, dar şi a alteia care făcea trimitere la anularea datoriilor. Pentru a ascunde conflictul de interese în care se afla, în 1997, Băsescu a cerut să nu publice lista societăţilor comerciale scăpate de datorii în Monitorul Oficial. În acest caz, Băsescu a încălcat Constituţia care prevede la articolul 107 că se exceptează de la publicare numai hotărârile cu caracter militar.


AVANTAJUL POLITIC. Documentul semnat de directorul Ionel Ferăstrău de la Banca Raiffeisen, fostă Agricolă, la 12.11.2001, preciza că datoriile restante ale firmei familiei Băsescu au fost achitate în 1999 şi confirma existenţa ordonanţei de guvern la care am făcut referire. Per total, din afacerea pusă la cale, familia actualului preşedinte a luat până la urmă creditul aproape gratis ţinând cont de evoluţia dobânzii şi a evoluţiei cursului de schimb. Dacă în 1994 cursul de schimb era de 1.655 lei pentru un dolar, în 1998 acesta era la jumătate, 875 lei. De asemenea, în 1998-1999, dobânzile pentru creditele în lei ajungeau şi la 250%, dar familia preşedintelui obţinuse creditul cu doar 140%.

ACTELE VORBESC! Contractul de credit dintre Banca Agricolă şi firma familiei Băsescu ● click pentru a mari imaginea

FUNCŢIA POLITICĂ FACE AFACERILE. La 18 ianuarie 2000, Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, declara în ziarul Curentul: "Şi eu am 20% dintr-o firmă de îngheţată constituită printr-un credit PHARE de 1.000.000 de dolari". Era vorba despre firma îngheţată unde era asociat împreună cu fratele şi soţia sa. Banii proveneau din fondurile UE puse la dispoziţia Guvernului român pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Într-un cuvânt, Băsescu şi-a folosit funcţia de membru al Executivului pentru a obţine bani acordaţi de Guvernul din care făcea parte. O firmă care îşi schimbase numele de-a lungul anilor, aşa cum am arătat anterior. La 3 martie 2000, cotidianul Evenimentul zilei scria că firma familiei Băsescu obţinuse un credit de 100 milioane de lei de la Banca Ţiriac şi că la aceea vreme "încerca să pună mâna pe un credit PHARE de 50.000 de dolari pentru dezvoltare". Era perioada în care actualul preşedinte era negociator în relaţia cu Banca Mondială, dar şi cu BERD şi cu alte organisme europene. Într-o traducere liberă, Băsescu şi-a folosit funcţia pentru a obţine avantaje materiale pentru afacerile sale private. De asemenea, ar mai trebui consemnat şi faptul că, în perioada în care Băsescu era ministru al Transporturilor, aceasta era asociat şi administrator al societăţii comerciale Triton Company SA. Dar şi asociat unic şi administrator al MT Vega Transport SRL. Ambele firme se ocupau de transporturile maritime şi de coastă, dar şi de întreţinerea, repararea şi dezmembrarea navelor şi transporturi terestre, rutiere şi pe căi navigabile. Adică, tocmai domeniile pe care le administra Băsescu şi din calitate oficială. Astfel, actualul preşedinte a încălcat articolul 104 din Constituţie şi s-a aflat în incompatibilitate. Mai mult, Băsescu a folosit apartamentul de protocol care îi fusese repartizat din Bdul Aviatorilor nr. 57, Sector 1, Bucureşti, ca sediu pentru una dintre firmele sale, MT Vega Transport SRL, ceea ce era nu era legal.

Instanţa a confirmat oficial acuzaţiile aduse lui Traian Băsescu. Un proces de calomnie a fost declanşat de actualul preşedinte după ce Valerian Stan, fostul şef al Corpului de Control al Guvernului Ciorbea, a vorbit despre creditul din 1994 şi despre celelalte afaceri cel puţin imorale ale acestuia. Iar instanţa a decis că Stan nu l-a calomniat pe Băsescu. Morala poveştii ar fi că să facem ce spune preşedintele atât de frumos. Nu ce a făcut şi face.