Bucuresti
Acum e în marea Tăcere. Cel numit "Histrion de cursă lungă" (este titlul cărţii cu şi despre Dinică scrisă de Constantin Paraschivescu şi editată de Fundaţia "Camil Petrescu" - revista Teatrul azi, în 2002) a lăsat un capitol important în cultura cinematografică şi cea teatrală. A avut un drum artistic frumos. În peste 45 de ani de activitate, a "meşterit" mai mult de 90 de personaje în pelicule de lungmetraj, în peste 30 în filme de televiziune, dar şi vreo 40 de chipuri pe scenă. Rolurile au fost viaţa lui. Dar a şi cântat, înregistrând discuri. A cântat din plăcere şi această plăcere de a cânta, ce a ţinut o viaţă, a descoperit-o, după cum spunea, în timp ce îi asculta pe Maria Tănase şi pe toţi marii lăutari ai României.
ÎN CONŞTIINŢA OAMENILOR
Nu pot să nu reiau ceea ce a spus acum un an, descriindu-şi "parcursul": "O viaţă de artist... Cu boemii, tristeţi, bucurii, aplauze, urale, roluri negative interpretate cu mare plăcere, roluri pozitive puţine, dar bune, personaje care mi-au rămas în suflet, bucuria pe care mi-o dă recunoaşterea meritelor, zâmbetul de pe faţa celor care mă salută pe stradă, linişte sufletească, prieteni de-o viaţă, o soţie înţelegătoare. Şi lista ar putea continua la infinit". L-a mulţumit faptul că a rămas în conştiinţa oamenilor.
Anul trecut, de ziua lui Caragiale (30 ianuarie), lui Gheorghe Dinică i se decerna titlul de Doctor Honoris Causa acordat de senatul UNATC. Aceeaşi distincţie o primeau, alături de acest maestru al scenei şi filmului, alţi doi inegalabili actori - Victor Rebengiuc şi Marin Moraru -, trei genii în faţa profesorilor şi a studenţilor. Dinică era mândru şi totodată timid. Se afla în institutul pe care îl absolvise. Atunci s-a proiectat un film-eseu realizat de Facultatea de Film, în care actorul vorbea despre sine cu modestie şi despre meseria sa cu toată dragostea. Copleşise asistenţa cu amintirea sa: fusese remarcat într-un spectacol de amatori şi invitat să vină la facultate de Dina Cocea. Şi i s-a deschis calea de la care nu s-a abătut. "Nu voi uita niciodată momentul când am jucat alături de marele Calboreanu. Apoi am intrat în cinema ca la mine acasă. În meseria noastră trebuie să ai, dincolo de talet, şi o şansă. Eu am avut această şansă, să joc un mare repertoriu", spunea atunci Gheorghe Dinică.
HISTRION DE CURSĂ LUNGĂ
Cartea semnată de criticul de teatru Constantin Paraschivescu, "Gheorghe Dinică. Histrion de cursă lungă", este, potrivit editorului, un exerciţiu de admiraţie neobişnuit. Volumul reconstituie de la distanţă, fără ştirea protagonistului, din notele cronicarului, dar şi din mărturiile partenerilor de scenă, ale regizorilor şi criticilor, portretul unuia dintre cei mai iubiţi şi versatili actori români. Studentul Dinei Cocea a avut şansa de a fi chemat de David Esrig ca să joace alături de Marin Moraru pe scena Teatrului de Comedie, atunci recent înfiinţat (1964) şi condus de Radu Beligan. Şi-a legat numele de titluri antologice ale spectacologiei româneşti: "Umbra" de Evgheni Şvarţ, "Troilus şi Cresida" de Shakespeare şi, mai ales, "Nepotul lui Rameau" după Diderot (Teatrul Bulandra, 1968) - montare căreia Constantin Paraschivescu îi consacră pagini întregi, cu minuţie şi pasiune de "arheolog".
"A fost... şi va fi!", susţine conducerea Teatrului Naţional din Bucureşti, pe scena căruia Gheorghe Dinică a jucat ultimele sale roluri. Valoarea artistului a fost recunoscută atât prin aplauzele şi respectul publicului, cât şi prin premii şi titluri acordate: pentru roluri în teatru, pentru roluri în film. A fost şi a rămas "Cetăţean de Onoare al Bucureştiului". I-a fost acordat şi Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer.
Comisarul Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte într-un interviu acordat Jurnalului Naţional despre problemele din peisajul rutier românesc. El citează o analiză a Băncii Mondiale, potrivit căreia un mort într-un accident rutier înseamnă pentru statul român o pierdere de 130.000 de dolari, iar pentru un rănit grav, 13.000 de dolari. Ţinând cont că anul trecut s-au înregistrat 2.470 de decese pe şoselele României, pierderea statului în astfel de accidente este una uriaşă – peste 300 de milioane de dolari. O sumă care reprezintă vieţi distruse, oameni infirmi sau scoşi din câmpul muncii până la cheltuieli cu ambulanţe, pompieri, SMURD, poliţie, morgă, avocaţi, spitalizare, companii de asigurări. De altfel, "costurile" afaceristei Anamaria Straus în cazul Tatiana Duplei, studenta din Republica Moldova pe care a ucis-o chiar pe trecerea de pietoni, s-au ridicat la 135.000 de euro. Sumă pe care nu a plătit-o ea, daunele fiind suportate de asigurător.
După ce anul trecut Emil Boc a semnat pentru înfiinţarea gazoductului Nabucco, care exclude Rusia de la aprovizionarea cu gaze a UE, Adriean Videanu negociază acum cu ruşii pentru proiectul South Stream. Băsescu spune că România a refuzat să semneze pentru South Stream. Comisia Europeană susţine Nabucco.
"Cred că mămăliga asta românească nu se va sparge niciodată. La ce ne aşteptăm de la un popor care alege un preşedinte care apare la OTV lângă Sexy Brăileanca sau mai ştiu eu cine? Sau care ţopăie cu mărgele la gât lângă mafioţi la bairamuri de ţigani? Acum [...]
