Bucuresti
Cristian Tudor Popescu: Probabil că această alegere se datorează modului cum am înţeles să-mi fac meseria în aceşti 20 de ani. Cititorii, telespectatorii au simţit, au văzut de fiecare dată că nu încerc să-i înşel, că nu încerc să-i păcălesc, cu scopul de a-i aduce la o anume concluzie, aşa cum fac mulţi dintre colegii mei, care consideră că performanţa în materie de jurnalism înseamnă să fii cât mai şmecher în raport cu publicul. Că nu am gânduri ascunse, spun ce gândesc şi gândesc ce spun. Că nu ţin să fiu simpatic nimănui.
Nu am dorit niciodată să impun o concluzie publicului, n-am făcut altceva decât să gândesc în faţa camerei de luat vederi sau în faţa foii de hârtie, şi această gândire am oferit-o ca atare. Ea putea fi luată de public drept bună sau drept rea, de aruncat.
Întotdeauna am vrut mai degrabă să creez oamenilor teme de gândire. Ţinta mea principală nu a fost vreodată să-i fac să gândească într-un anume fel, să-i fac să voteze un anume candidat, un anume partid sau să aibă o anumită atitudine într-o situaţie politică, economică, socială dată, ţinta mea a fost întotdeauna să-i forţez să gândească, pentru că există o mare cantitate de inerţie în conştiinţa publică: oricât ar părea de paradoxal, oamenii gândesc rar. În general, oamenii raţionează în legătură cu lucrurile care îi interesează direct, care le convin, cotidiene... Aici să ştiţi că nu există mulţi proşti - cu excepţia cazurilor patologice - oamenii sunt deştepţi când e vorba despre interesul lor. Gândirea începe, din punctul meu de vedere, de acolo de unde subiectul nu e neapărat de interes imediat şi nu-ţi convine. Poate fi un subiect de interes general, ceva ce îi priveşte pe alţii, poate fi viitorul. Deci nu imediatul şi nu personalul. Ei bine, acolo există mare inerţie. Din ce în ce mai rar, din păcate, oamenii fac acest exerciţiu, aparent gratuit în ultimă instanţă, al gândirii. Or, demersul meu ăsta a fost, de a-i zgudui, de a-i smuci pe oameni şi a-i obliga să gândească fără un folos imediat.
Cum puteţi comenta evoluţia presei din '89 şi până acum?
În 1990, ziarele erau foarte aproape de cărţi pe un raft al culturii. Acum sunt foarte departe de ele, sunt departe de carte. Departe de carte - asta e evoluţia presei româneşti. Cuvintele s-au împuţinat, erau mult mai multe cuvinte în presă la începutul anilor '90. Acum sunt din ce în ce mai puţine şi mai umflate şi la propriu şi la figurat. Au crescut literele cu care se scriu aceste cuvinte şi, pentru că nu era suficient, au devenit şi colorate.
Şi să nu mai spunem că sunt sufocate şi de o multitudine de imagini...
Exact. Sunt înecate în imagini. Ele sunt stinghere, rătăcite printre imagini.
După părerea mea este aproape uitată arta cuvântului în presă, arta scrisului efectiv. Contează acum titlurile mari, cuvintele-şoc, culorile stridente. Asta este modalitatea prin care se transmit mesajele. Ideea de mari condeieri de presă, care a făcut carieră în perioada interbelică şi în anii '90, când anumite semnături din ziar aveau o importanţă majoră, e o idee practic dispărută. De asemenea, internetul are un rol masificant.
Articol de ziar?! Păi ce articol, şi eu pot să scriu! Pe internet nu se mai ţine cont de acel loc privilegiat pe care îl avea editorialul, de pildă, într-un ziar. Înainte îl citeau oamenii uneori în grup, "domne, să vedem ce zice cutare, marele editorialist". Această idee a dispărut. Acel tip de lectură a ziarului din "O noapte furtunoasă", tipul de "lectură Ipingescu" în care fiecare cuvinţel de acolo era preţios, valoros şi încărcat cu sens. Chiar când nu-l avea, trebuia să capete un sens. Aşadar, o lectură aproape religioasă a ziarului, care a dispărut în acest moment o dată cu scriitura, rămânând doar şocul, senzaţia. Ce înseamnă senzaţia? Înseamnă absenţa gândului. Azi, ceea ce generează în mare măsură presa sunt senzaţii. Oamenii, când văd titlurile succedându-se cu breaking news, news alert, ediţie specială şi toate aceste semnalizări de alarmă continuă, nici nu mai citesc de fapt. Au o percepţie globală, simţiristă, a lucrurilor, din care nu rămân cu gânduri. Presa nu mai naşte gând, nu îi mai obligă pe oameni să gândească, în schimb îi face să simtă.
În zilele noastre, ziarele apar pe internet seara, în ediţie online, înainte să fie tipărite.
Da, acum avem textul de noapte, unde diverşi postaci, insomniaci şi maniaci citesc respectivul material şi îl încarcă cu un puhoi de postări, care de la un anumit moment încolo nu mai au nici o legătură cu textul. Textul devine un pretext. Iată o altă linie de evoluţie în presă: textul a devenit pretext. Nu mai contează ce a zis ăla, încep să se certe între ei, ajung la cu totul alte subiecte decât ce a existat în textul iniţial. Această postură privilegiată a editorialistului nu mai există pe net.
Comisarul Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte într-un interviu acordat Jurnalului Naţional despre problemele din peisajul rutier românesc. El citează o analiză a Băncii Mondiale, potrivit căreia un mort într-un accident rutier înseamnă pentru statul român o pierdere de 130.000 de dolari, iar pentru un rănit grav, 13.000 de dolari. Ţinând cont că anul trecut s-au înregistrat 2.470 de decese pe şoselele României, pierderea statului în astfel de accidente este una uriaşă – peste 300 de milioane de dolari. O sumă care reprezintă vieţi distruse, oameni infirmi sau scoşi din câmpul muncii până la cheltuieli cu ambulanţe, pompieri, SMURD, poliţie, morgă, avocaţi, spitalizare, companii de asigurări. De altfel, "costurile" afaceristei Anamaria Straus în cazul Tatiana Duplei, studenta din Republica Moldova pe care a ucis-o chiar pe trecerea de pietoni, s-au ridicat la 135.000 de euro. Sumă pe care nu a plătit-o ea, daunele fiind suportate de asigurător.
După ce anul trecut Emil Boc a semnat pentru înfiinţarea gazoductului Nabucco, care exclude Rusia de la aprovizionarea cu gaze a UE, Adriean Videanu negociază acum cu ruşii pentru proiectul South Stream. Băsescu spune că România a refuzat să semneze pentru South Stream. Comisia Europeană susţine Nabucco.
"Cred că mămăliga asta românească nu se va sparge niciodată. La ce ne aşteptăm de la un popor care alege un preşedinte care apare la OTV lângă Sexy Brăileanca sau mai ştiu eu cine? Sau care ţopăie cu mărgele la gât lângă mafioţi la bairamuri de ţigani? Acum [...]
frenetic 2)sorin Rosca Stanescu-alt ***,delator,etc.3)Ion Cristoiu-a ramas acelas taran prost dela Scanteia Tineretului 4)Corneliu Nistorescu-o lichea ajunsa la paroxism 5)Toata gasca dela Antena 3:Ciutacu,Bogdan Teodorescu,Valentin Stan,Radu Tudor,Ciuvica,Mirvea Badea,etc
Este aderat ca publicul tinta al dvs. nu este cel cu IQ mediu, dar de sugerat o directie, la nivel subliminal, sugerati si dvs.!
Oricum - succes pe mai departe!