Bucuresti
CAZUL SIMON ANDREEA SIMONA
Căutarea unui copil dispărut – informaţie strict secretă
Karina Knapek | Jurnalul Naţional
Scafandrii veniţi de la ISU Cluj au periat fundul Lacului Frumoasa vreme de două zile fără să găsească ceva
La un an şi jumătate după ce suspectul i-a declarat că Andreea ar putea fi în lacul Frumoasa, procurorul a trimis scafandrii profesionişti pe fundul apei. Dorinţa lui a fost însă ca întreaga operaţiune să rămână strict secretă. Motivul? O chestiune personală: "Eu nu fac căutări ca la Elodia, cu presa după mine". Ceea ce nu ştie Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, e că jurnaliştii nu vin la astfel de evenimente pentru a se ţine după bombeurile anchetatorilor, ci pentru a-i informa corect apoi pe cititori/telespectatori. Iar căutarea unui copil dispărut şi, mai ales, profesionalismul cu care e instrumentat un astfel de caz fac parte, cu siguranţă, din categoria informaţiilor de interes public. Nu numai jurnaliştii, dar nici măcar mama Andreei Simon nu a fost informată despre căutări. O atitudine a anchetatorilor nefirească, pentru că exista riscul ca femeia să afle de la televizor că scafandrii scormonesc după fetiţa sa pe fundul lacului...
La un an şi jumătate după ce poliţistul suspectat i-a declarat că Andreea ar putea fi aruncată în Lacul Frumoasa, procurorul Dan Petru a trimis scafandri profesionişti pe fundul apei. Dorinţa lui a fost însă ca întreaga operaţiune să rămână strict secretă. Motivul? O chestiune personală: "Eu nu fac căutări ca la Elodia, cu presa după mine".
Ceea ce nu ştie Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, e că jurnaliştii nu vin la astfel de evenimente pentru a se ţine după bombeurile anchetatorilor, ci pentru a-i informa corect pe cititori/telespectatori. Conform Legii 544/2001, jurnaliştii au acces la toate informaţiile de interes public. Iar căutarea unui copil dispărut şi, mai ales, profesionalismul cu care este instrumentat un astfel de caz fac parte, cu siguranţă, din această categorie de informaţii.
NICI MAMA NU A FOST ANUNŢATĂ
Singurul indiciu pe care procurorul Dan Petru a binevoit să ni-l furnizeze a fost: "Cum se topeşte gheaţa pe lac, intrăm cu scafandrii". Am sunat la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca să verificăm dacă s-a primit vreo solicitare pentru o acţiune în judeţul Harghita.
"Nu s-a primit", ne-a comunicat căpitanul Alin Maghiar, purtătorul de cuvânt. Acelaşi răspuns de la ISU Harghita (care, neavând scafandri, ar fi trebuit să trimită solicitarea, pe linie ierarhică, către IGSU). Nici ISU Bucureşti nu ştie nimic. O luăm pe bâjbâite şi sunăm la toate inspectoratele din judeţele limitrofe Harghitei. Nimeni n-a auzit de căutări. Mărim raza de acţiune şi marţi, 7 aprilie a.c., aflăm de la ISU Cluj că, a doua zi, scafandrii de acolo urmau să meargă la căutări în Lacul Frumoasa. Plecaseră deja înspre Miercurea Ciuc...
Toţi purtătorii de cuvânt ai ISU cu care am stat de vorbă şi-au exprimat mirarea faţă de atitudinea procurorului. "Nu înţeleg... E cumva informaţie clasificată?", ne-a întrebat unul dintre ei. Fireşte că nu.
Ar fi trebuit ca mama Andreei Simon să fie informată că a doua zi fetiţa ei va fi căutată în acel lac? Fireşte că da. Omeneşte, nu-ţi poţi asuma riscul ca femeia să afle ştirea de la televizor. Însă Ioana Munteanu, mama Andreei, a aflat despre căutări întâmplător de la o cunoştinţă. L-a sunat apoi pe procuror să-l întrebe dacă-i adevărat.
"Nu ştiu, poate, dar să nu veniţi acolo", i-a răspuns el. După ce convorbirea s-a terminat, femeia i-a anunţat telefonic pe jurnaliştii pe care-i ştia... "Mâine îmi caută fetiţa în Lacul Frumoasa!"
"POLIŢIA! ACCES INTERZIS!"
În noaptea aceleiaşi zile am plecat spre Miercurea Ciuc. Am ajuns pe malul Lacului Frumoasa la 9 dimineaţa. Ne temeam că vom pierde începutul căutărilor, însă zona era pustie. Doar noi şi câţiva pescari cu ochii fixaţi pe pluta undiţei...
Trece o oră, trec două... E în stare procurorul, numai pentru că a aflat că mama chemase presa, să amâne căutările? După ora 12:00 apar primele maşini de Poliţie în dreptul barajului de la lac. Apoi, tot alaiul: maşini de la ISU Cluj şi ISU Harghita, însuşi procurorul Dan Petru, însoţit de chestorul Bujor Florescu, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IGPR.
După ce coloana de maşini intră, la capătul barajului e pusă o bandă albă pe care scrie cu albastru: "Poliţia! Acces interzis!". E pentru jurnaliştii care rămân de partea cealaltă. Mesajul e subliminal, dar clar. E prima oară când văd aşa ceva la căutările unui copil dispărut (banda Poliţiei se foloseşte pentru a preveni "contaminarea" unei zone şi distrugerea eventualelor probe. Prezenţa ei la căutările în apă (!) ale unei fetiţe dispărute acum trei ani este inutilă şi ridicolă...).
După ce obţin îngăduinţa şi permisiunea, jurnaliştii trec dincolo de bandă pentru a-i lua declaraţii procurorului. "Credeţi că-i aici Andreea?" "Sincer, eu nu-mi doresc să o găsim în lac. Asta ar însemna că mai sunt şanse să fie în viaţă. Dar, dacă tot suntem aici, îmi doresc să o găsim", completează procurorul. Şi chiar e sincer!
Ceea ce nu ştie Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, e că jurnaliştii nu vin la astfel de evenimente pentru a se ţine după bombeurile anchetatorilor, ci pentru a-i informa corect pe cititori/telespectatori. Conform Legii 544/2001, jurnaliştii au acces la toate informaţiile de interes public. Iar căutarea unui copil dispărut şi, mai ales, profesionalismul cu care este instrumentat un astfel de caz fac parte, cu siguranţă, din această categorie de informaţii.
NICI MAMA NU A FOST ANUNŢATĂ
Singurul indiciu pe care procurorul Dan Petru a binevoit să ni-l furnizeze a fost: "Cum se topeşte gheaţa pe lac, intrăm cu scafandrii". Am sunat la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca să verificăm dacă s-a primit vreo solicitare pentru o acţiune în judeţul Harghita.
"Nu s-a primit", ne-a comunicat căpitanul Alin Maghiar, purtătorul de cuvânt. Acelaşi răspuns de la ISU Harghita (care, neavând scafandri, ar fi trebuit să trimită solicitarea, pe linie ierarhică, către IGSU). Nici ISU Bucureşti nu ştie nimic. O luăm pe bâjbâite şi sunăm la toate inspectoratele din judeţele limitrofe Harghitei. Nimeni n-a auzit de căutări. Mărim raza de acţiune şi marţi, 7 aprilie a.c., aflăm de la ISU Cluj că, a doua zi, scafandrii de acolo urmau să meargă la căutări în Lacul Frumoasa. Plecaseră deja înspre Miercurea Ciuc...
Toţi purtătorii de cuvânt ai ISU cu care am stat de vorbă şi-au exprimat mirarea faţă de atitudinea procurorului. "Nu înţeleg... E cumva informaţie clasificată?", ne-a întrebat unul dintre ei. Fireşte că nu.
Ar fi trebuit ca mama Andreei Simon să fie informată că a doua zi fetiţa ei va fi căutată în acel lac? Fireşte că da. Omeneşte, nu-ţi poţi asuma riscul ca femeia să afle ştirea de la televizor. Însă Ioana Munteanu, mama Andreei, a aflat despre căutări întâmplător de la o cunoştinţă. L-a sunat apoi pe procuror să-l întrebe dacă-i adevărat.
"Nu ştiu, poate, dar să nu veniţi acolo", i-a răspuns el. După ce convorbirea s-a terminat, femeia i-a anunţat telefonic pe jurnaliştii pe care-i ştia... "Mâine îmi caută fetiţa în Lacul Frumoasa!"
"POLIŢIA! ACCES INTERZIS!"
În noaptea aceleiaşi zile am plecat spre Miercurea Ciuc. Am ajuns pe malul Lacului Frumoasa la 9 dimineaţa. Ne temeam că vom pierde începutul căutărilor, însă zona era pustie. Doar noi şi câţiva pescari cu ochii fixaţi pe pluta undiţei...
Trece o oră, trec două... E în stare procurorul, numai pentru că a aflat că mama chemase presa, să amâne căutările? După ora 12:00 apar primele maşini de Poliţie în dreptul barajului de la lac. Apoi, tot alaiul: maşini de la ISU Cluj şi ISU Harghita, însuşi procurorul Dan Petru, însoţit de chestorul Bujor Florescu, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IGPR.
După ce coloana de maşini intră, la capătul barajului e pusă o bandă albă pe care scrie cu albastru: "Poliţia! Acces interzis!". E pentru jurnaliştii care rămân de partea cealaltă. Mesajul e subliminal, dar clar. E prima oară când văd aşa ceva la căutările unui copil dispărut (banda Poliţiei se foloseşte pentru a preveni "contaminarea" unei zone şi distrugerea eventualelor probe. Prezenţa ei la căutările în apă (!) ale unei fetiţe dispărute acum trei ani este inutilă şi ridicolă...).
După ce obţin îngăduinţa şi permisiunea, jurnaliştii trec dincolo de bandă pentru a-i lua declaraţii procurorului. "Credeţi că-i aici Andreea?" "Sincer, eu nu-mi doresc să o găsim în lac. Asta ar însemna că mai sunt şanse să fie în viaţă. Dar, dacă tot suntem aici, îmi doresc să o găsim", completează procurorul. Şi chiar e sincer!
ACUM IN JURNALUL.RO
Acum vreo doi ani, am găsit întâmplător pe o terasă din Sibiu un fost deportat în Transnistria, ţigan corturar. M-a dus în comunitatea lui şi a rezultat un reportaj halucinant despre cei duşi cu forţa din ordinul mareşalului Ion Antonescu peste Bug. Mi-au relatat inclusiv despre cazuri de canibalism la care se ajunsese din cauza foametei. Săptămâna trecută am ajuns iarăşi printre ţiganii din satele judeţului Sibiu.
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
@adi - atat de avida am fost "sa fiu la fata locului", incat am facut 10 ore pe drum, ca sa casc gura la 4 ore de cautari. Pentru noi, disparitiua unei fetite de 9 ani e un caz grav. Si Special. Vom scrie despre el, pina cind Andreea va fi gasita. Nu pot insa sa pretind acelasi interes si din partea altora...
@doom - disparitia unui copil si negasirea lui in 3 ani si jumatate e un lucra RAU. Din pacate, dupa atata amar de vreme, cautarea lui nu-i o stire de senzatie. Dovada: OTV-ul n-a dat nimic...
@Grigore - sa stii ca mai exista si jurnalisti care-si fac meseria cu respect fata de cititori/telespectatori. Nu am pretentia ca jurnalistii "sa aiba acces la tot", dar la informatii de interes public si la actiuni desfasurate in spatiul public accesul nu poate fi ingradit. Legea zice asta... Ma rog, poate ca procurorul nu o cunoaste.
@Ana - uite, in apa din lacul Frumoasa nu ne-a bagat nasul, asa ca scafandrii si-au putut face treaba in voie. Asta era cel mai important. Cei de pe baraj povesteau si faceau poze...
@gigi - probabil ca esti tu esti un om de buna credinta, insa jurnalistii, "penibilii", sunt, in marea lor majoritate, "Toma Necredinciosu". Nu cred pina nu vad. Ca sa vezi, trebuie sa fii acolo. Ca sa fii acolo, trebuie sa stii cind...
@zagura - legea 544/2001. Da o cautare pe google si citeste. Nu e facuta pentru jurnalisti, ci pentru toti cetatenii acestei tari.
Pentru toti cei de mai sus: articolul a fost structurat pentru net pe 3 pagini, care pot fi accesate la "Rasfoieste". Ar fi bine sa le cititi pe toate, inainte de a va spune opinia.
Chiar? Ei, uite ca n-am stiut? Care jurnalist informeaza corect? Toti jurnalistii mint si dezinformeaza. Si numai din dorinta de a va creste popularitatea...