Un steag al României socialiste a făcut drumul dus-întors până pe Lună şi înapoi în cadrul primei aselenizări realizate în 1969. Steagul a fost dăruit de Nixon lui Ceauşescu împreună cu patru mostre selenare. "Steagul ţării voastre a fost purtat până pe Lună şi înapoi de Apollo 11, iar acest fragment din solul suprafeţei lunare a fost adus pe Pământ de echipajul primei misiuni cu oameni la bord", este inscripţia care însoţeşte acest dar, potrivit Der Spiegel.

Nixon făcuse acest favor lui Ceauşescu după ce "copilul teribil al socialismului" condamnase invadarea Cehoslovaciei de statele Tratatului de la Varşovia şi dorea să iasă de sub sfera de influenţă a Moscovei.

Rând pe rând, nume mari ale presei occidentale, precum Washington Post, Associated Press, MSNC, Dallas Morning News, USA Today, The Independent, au scris cum dintre rocile selenare dispărute cele primite de Ceauşescu s-au volatilizat şi ele. Joseph Gutheinz, de la Universitatea din Pheonix şi fost investigator pentru Guvernul SUA, urmăreşte toate rocile lunare împărţite de administraţia SUA diverşilor şefi de state sau de Guverne din lume. Gutheinz spune că rocile au dispărut după execuţia soţilor Ceauşescu în 1989. Site-ul collectspace.com spune o altă poveste, aceea că pietrele lunare ar fi fost licitate împreună cu alte bunuri ale fostului dictator.

ROCILE STAU BINE-MERSI
Legislaţia românească arată că de gestionarea obiectelor care au aparţinut familiei Ceauşescu se ocupă Regia Autonomă-Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS). Consultând listele licitaţiilor organizate până acum de RA-APPS, rocile lunare nu se regăsesc nicăieri. Regia nu ne-a răspuns nici până acum ce ştie despre rocile lunare şi despre steagul României care a făcut drumul pe Lună. Pe de altă parte, legislaţia mai prevede că orice obiect de patrimoniu sau suspect de a fi de patrimoniu este trimis Ministerului Culturii.

"Da, am trimis mai de mult la Ministerul Culturii tablourile lui Ceauşescu", ne-au spus reprezentanţii instituţiei. De la minister am fost redirecţionaţi către Muzeul Naţional de Istorie. "Le avem aici. Sunt patru mici pietricele, că patru sunt, nu una, cum zic unii, într-un plastic.

Iar sub ele e steagul. Cine a spus că au dispărut? Nu e adevărat", a declarat telefonic pentru Jurnalul Naţional, Radu Coroama, directorul Muzeului Naţional de Istorie. Două ore mai târziu, în faţa rocilor cu pricina, Coroama încă este uluit că cineva a putut scrie că pietrele au dispărut şi-i pune pe ziarişti să îi arate pe internet ştirea. Potrivit Associated Press, rocile selenare sunt foarte căutate de colecţionarii privaţi.

INVITAŢIE PENTRU HOŢI
Cele patru roci împreună cu steagul, primite de Ceauşescu de la Nixon, valorează circa 2 milioane de dolari, potrivit unei analize a Jurnalului Naţional. Într-o vânzare legală a unei mostre lunare, realizată în 1993, o bucăţică de doar 0,2 grame a fost licitată la Sotheby's în 1993 cu 442,500 de dolari. Pentru o altă rocă, cea aparţinând statului Honduras, adusă de misiunea Apollo 17, s-au cerut 5 milioane de dolari.

Gutheinz spune că ignoranţa în privinţa rocilor selenare este o invitaţie deschisă pentru hoţi. El a participat la efortul de înapoiere a rocii aparţinând Hondurasului. Operaţiunea a culminat cu un proces în Florida, trecut în analele juridice drept "SUA versus o bilă conţinând material lunar şi o placă de lemn de 10 inci pe 14". Piatra fostului dictator spaniol Franco a dispărut şi ea, ca şi cele din Pakistan, Nicaragua. Cea din Afganistan a fost furată în 1996, iar cea a Maltei, în 2004. De asemenea, o bucată expusă în Olanda drept rocă lunară s-a dovedit a fi un fals luna trecută.

NASA deţine cea mai mare cantitate din cele 382 de kilograme aduse de misiunile Apollo. În decursul anilor a mai dat mici mostre cercetătorilor şi a împrumutat un set de roci pentru expoziţii. Darurile au fost făcute numai din ce au adus misiunile Apollo 11 şi Apollo 17. Rocile aduse de Apollo 11 au câte 0,05 grame, iar cele aduse de Apollo 17 cântăresc 1,1 grame. Oficialii SUA au făcut atâtea cadouri, deoarece nimeni nu se aştepta ca misiunile de zbor cu echipaj uman spre Lună să fie întrerupte.

 

A ajuns omul într-adevăr pe Lună?
Aselenizarea omului pe Lună este una dintre cele mai mari controverse din lumea ştiinţifică la momentul actual. S-au realizat pe această temă zeci de documentare, s-au scris mii de cărţi şi s-au tăiat păduri pentru hârtia pe care a curs tone de cerneală cu argumente pro şi contra. Printre cei mai înfocaţi suporteri ai ideii că omul nu a călcat niciodată pe Lună a fost Bill Kaysing. El a lucrat la publicaţiile tehnice ale Rocketdyne, unde erau realizate motoarele rachetelor Saturn V, care i-au dus pe oameni pe Lună. Kaysing aduce o serie de argumente interesante legate de fotografiile, filmele şi transmisiile aselenizărilor.

Din ce în ce mai multă lume nu crede că omenirea a ajuns pe Lună

POZE IMPOSIBILE
Printre cele mai importante argumente este cea potrivit căreia umbrele anumitor obiecte de pe Lună nu sunt paralele, ceea ce arată existenţa unei alte surse de iluminat. O fotografie arată exact litera C pe o piatră. Există două fotografii în care în spate se vede un munte, iar în prim-plan modulul lunar, în cazul primei fotografii, în cea de-a doua nemaiapărând modulul, care nu s-a mişcat din loc de la aselenizare până la plecare. De aici, concluzia este că decorul ar fi artificial.

Sub modulul lunar cu care cei trei astronauţi au ajuns pe Lună nu există crater, iar pe navă nu există praf, ceea ce în mod normal ar fi trebuit să existe din cauza motoarelor rachetei.

STEAGUL CARE FLUTURĂ
Atunci când astronauţii ridică steagul SUA, acesta flutură. Cum pe Lună nu există atmosferă, acest lucru nu ar fi posibil. NASA susţine însă că steagul era montat în capătul unei bare, iar astronauţii, ca să îl poată fixa, roteau de această bară. Care bineînţeles rotea steagul. Mai ales că acest steag avea şi o bară orizontală deasupra, de care era prins pentru a sta vizibil. Iar la rotire s-ar fi transmis vibraţii.

De asemenea, faptul că americanii au oprit rapid programul de zbor pe Lună şi că nimeni n-a mai ajuns de aproape 40 de ani, deşi tehnologia s-a dezvoltat rapid este un alt argument. În plus, Uniunea Sovietică stabilise mai multe recorduri spaţiale (primul satelit, primul câine, primul om lansat în spaţiu), dar nu au trimis încă oameni pe Lună.