Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avea 11 ani şi a dispărut de acasă într-o după-amiază de duminică. Nici măcar nu apucase să mănânce ceva înainte. Fusese toată ziua cu mama şi cu Vasile, fratele ei mai mic, să culeagă măceşe pentru gem. Când s-au întors, Ionela a plecat la «Iancuţu fotografu'» să împrumute două casete cu muzică. A venit acasă, le-a lăsat în hol, pe-un colţ de masă, şi dusă a fost. În papucii din plastic gri, tociţi în talpă, în pantalonii care se agăţaseră în mărăcinii de pe deal. Înainte de-a ieşi pe poartă, le-a strigat părinţilor că merge cu Iancuţu să facă poze. Abia peste 11 zile au găsit-o. Moartă, pe jumătate arsă, într-o peşteră unde intrarea fusese astupată cu pietre. Cineva îi acoperise cu mâna faţa, sufocând-o. Atunci i-au făcut poze criminaliştii veniţi să cerceteze la faţa locului. Moartea ei n-a impresionat pe nimeni. Cazul "Ionela Hurdela" n-a apărut în ziare şi n-a fost subiect de talk-show-uri. Nu era decât fetiţa unor sărmani care n-au avut bani nici de avocat, nici de cruce din marmură. Un fleac de omor, cu care nici măcar procurorul nu şi-a bătut capul; în patru luni a întocmit rechizitoriul. Probatoriul a ieşit ca un puzzle ştirb, cu piese puse anapoda. O caricatură de dosar, în care soluţiile instanţelor au depins de un prezervativ care n-avea nici o legătură cu fapta. Inculpat pentru comiterea infracţiunii de omor a fost Măran Iancu, «Iancuţu fotografu'», ultimul care, conform declaraţiilor martorilor, se întâlnise cu Ionela. Arestat imediat după găsirea cadavrului, el şi-a recunoscut fapta. În faţa poliţiştilor şi apoi a procurorului. În faţa instanţei şi-a retras declaraţiile, însă, având ultimul cuvânt în proces, a spus că regretă fapta comisă. A fost condamnat la 18 ani de închisoare. Apoi a fost achitat. După care o Curte de Apel l-a condamnat din nou la 20 de ani de închisoare. Dosarul s-a plimbat de atunci pe ruta Tribunalul Caraş-Severin - Curtea de Apel Timişoara - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) până în luna iunie a acestui an, când ÎCCJ a pronunţat achitarea definitivă şi irevocabilă a lui Măran. Ionela Hurdela a fost ucisă în duminica în care a dispărut de acasă. Pe 22 septembrie 2002. La opt ani de atunci, criminalul ei e încă în libertate.
A dispărut într-o duminică. Era după-amiază. Apucase să meargă la şcoală doar o săptămână, abia dacă aruncase o privire peste manualele de clasa a V-a. Se îngâna încă vacanţa cu şcoala când, în duminica aceea de septembrie blând, Ionela a dispărut de tot, în papuci de plastic gri, cu găurele. Împlinise la 9 ianuarie 11 ani.
"Anul 2002, luna septembrie, ziua 23, orele 9:15, la sediul Postului de Poliţie Goruia. Agent principal Liţă Ion din cadrul Postului de Poliţie Goruia, judeţul Caraş-Severin. Azi, data de mai sus, am fost sesizaţi telefonic de numitul Hurdela Serghie, din localitatea Goruia, satul Gârlişte, nr. 98, judeţul Caraş-Severin, aducându-ne la cunoştinţă următoarele:
«Din data de 22.09.2002, orele 15:00, fiica mea Hurdela Ionela a plecat de acasă şi nu s-a mai întors până în prezent. Am dat telefon şi la şcoala din Goruia, unde este elevă, şi nu este nici acolo. Rog să mă ajutaţi să-mi găsesc fata».
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal." Semnează "organ de cercetare penală" şi "parte vătămată".
Cu câteva zile înainte să dispară, Ionela visase că zboară. Că pluteşte pe cer, asta le povestise ea, fericită, părinţilor deveniţi "parte vătămată" ş-apoi, câteva luni mai târziu, "parte civilă". În 2002, Poliţia căuta copii dispăruţi fără chef şi fără spor, dar în cazul fetiţei care nu mai fusese plecată niciodată de acasă, ancheta a început din prima zi. Au fost audiaţi părinţii şi a fost cercetată locuinţa acestora.
"Pe noptieră se aflau un săculeţ de culoare verde cu cărţile şi caietele minorei Hurdela Ionela, precum şi carnetul de note al acesteia (...). Din discuţiile purtate cu părinţii rezultă faptul că minora Hurdela Ionela nu a fost bătută sau certată, iar la data dispariţiei era îmbrăcată într-o bluză de culoare albă, pantaloni kaki, rupţi, cu buzunare în faţă, iar în picioare purta papuci de casă. Minora are părul şaten, lung, purtat în coadă, ochii căprui, atletică." (Proces-verbal întocmit de Poliţia din Goruia, 23 septembrie 2002)
Era o mână de om "atletica", "măruntă la faţă, cu ochii căprui", cum o descrie astăzi mama din amintiri. "Învăţa foarte bine, era un copil cuminte, n-avea prieten. Încă se mai juca cu păpuşile..." N-a mai păstrat nici un obiect care să-i aducă aminte de ea, vreun caiet de şcoală, vreo pereche de pantofi. Doar în dosarul în care-s vrăfuite citaţii, răspunsuri la petiţiile trimise autorităţilor şi decupaje din ziare, un elastic negru de prins părul. În ziua în care-a dispărut, îşi făcuse cu el coadă. L-a găsit tatăl mai târziu în fundul peşterii în care pe 3 octombrie 2002, pe la prânz, poliţiştii i-au descoperit fata moartă.
Duminică, 22 septembrie 2002, pe la 10:30, Ionela plecase pe vale împreună cu mama şi cu Vasile, fratele ei cu doi ani mai mic, să adune măceşe. "Pentru gem", explică femeia în declaraţia dată la Poliţie a doua zi. Acolo îşi rupsese fata pantalonii, îi agăţase în mărăcini. Mama îşi aminteşte că "era foarte veselă în ziua aia, mă tot pupa, şi pe obraji, şi pe mâini, glumea cu mine, mă împingea în joacă spre râu (n.r. - pârâul Gârlişte, care traversează satul)". După prânz, pe drumul de întoarcere spre casă s-au întâlnit cu Măran Iancu, un tânăr cu care părinţii Ionelei erau în bune relaţii, se ajutau reciproc la treburile gospodăreşti.
Măran tocmai terminase de tăiat nişte nuiele de alun pentru tavan, aşa că au plecat împreună spre sat. Mama spune că, la un moment dat, ea a luat-o pe deal, ca să vadă de animalele pe care le avea în zonă, iar Măran şi cei doi copii şi-au continuat drumul singuri. Şi el, şi familia Hurdela locuiau la margine, chiar la intrarea în sat. Ce-au discutat pe drum, numai tânărul mai ştie astăzi. Şi fratele mai mic, Vasile, care a doua zi, în prezenţa părinţilor, avea să declare Poliţiei: "Cum am ştiut faptul că numitul Măran Iancu i-a promis de mai multă vreme sorei mele că-i va face câteva fotografii, iar în data de 22.09.2002, din discuţiile purtate cu sora mea, am înţeles faptul că aceasta a fost chemată de Măran Iancu pentru a-i face poze pe terenul de fotbal, acesta având aparat foto". "Terenul de fotbal" este un loc viran aflat pe distanţa dintre sat şi peştera unde fata a fost găsită moartă.
Ajunsă acasă, Ionela nici nu se schimbă de haine, pleacă direct la Măran, de unde se întoarce cu două casete de muzică, luate cu împrumut. Era 15:15. Îşi pune apoi nişte haine într-o pungă de nailon şi iese glonţ din curte, spunându-le părinţilor că "merge să facă fotografii cu Iancuţu". "M-am şi mirat", zice acum mama, "cum se duce să facă poze, n-avea haine bune pe ea, pantalonii erau rupţi...".
Se lăsase seara şi Ionela nu se întorsese acasă, dar ai ei nu s-au îngrijorat de-atunci, spun că fata, în vacanţă, "mai rămânea să doarmă la o nepoată, mai întârzia pe la ea, am crezut că e acolo". Şi doar plecase cu Iancuţu, cel care toată vara fusese în curtea lor, muncise cot la cot şi mâncase cu ei la masă şi "mai fusese cu el prin sat, pe la Nicoleta, sora lui". A doua zi de dimineaţă, văzând că tot n-a apărut, părinţii au intrat în panică, iar tatăl a început să o caute prin sat. Pe vremea aceea, Iancuţu locuia la taică'su (n.r. - părinţii sunt divorţaţi), însă Hurdela Serghie a aflat că-n acea noapte "el nu dormise acasă. L-am căutat la soră'sa, pe o stradă mai jos, dar poarta era încuiată. Am mers la şcoala din sat şi am sunat la cea din Goruia, sperând că Ionela s-a dus direct acolo. N-am găsit-o, aşa că am dat telefon la Poliţie. Apoi am mers din nou la sora lui Iancuţu şi am dat de el acolo, însă mi-a zis că nu ştie nimic de Ionela".
Din declaraţiile pe care părinţii Ionelei le-au dat poliţiştilor a doua zi după dispariţie reiese că fata lor plecase de acasă să se întâlnească cu Măran Iancu. În astfel de momente grele, admitem că părinţii pot fi subiectivi sau incoerenţi în declaraţii. Un alt martor, un copil de 11 ani care în acea zi se juca vizavi de casa familiei Hurdela, declară poliţiştilor (în prezenţa părinţilor săi) că a văzut-o ieşind pe Ionela din curte şi, întrebând-o unde pleacă, "aceasta mi-a răspuns că merge să-i facă fotografii lui Iancu Măran pe Valea Gârliştei".
Logic, se face legătura între dispariţia fetiţei şi cel spre care duceau toate declaraţiile, iar Măran Iancu este audiat de poliţişti încă din data de 23 septembrie 2002. Şi atunci, şi în faza urmăririi penale, Măran a fost inconstant în declaraţii. Mai întâi, neagă vehement comiterea faptei, apoi recunoaşte şi descrie cum a ucis-o pe fetiţă, descrie halucinant o scenă sexuală în care apare şi prezervativul care n-are nici o legătură cu fapta, nerecunoscând incendierea cadavrului. În timpul urmăririi judecătoreşti, neagă tot ce afirmase anterior, susţinând că poliţiştii ar fi făcut uz de forţă în timpul anchetei. În faţa Tribunalului însă, declară că regretă fapta comisă.
Greu de motivat achitarea...
Ionela Hurdela (11 ani) a dispărut de acasă la 22 septembrie 2002. 11 zile mai târziu, fetiţa a fost găsită moartă într-o peşteră din apropierea satului. Cauza morţii: asfixie mecanică. Cadavrul fusese ars pe faţă, la nivelul coapselor şi în zona pubiană. Medicii legişti nu au stabilit dacă victima a fost sau nu agresată sexual. În peşteră, la 2,4 m de cadavru, a fost găsit un prezervativ cu urme biologice. Analizele ADN au stabilit, fără nici un dubiu, că acest obiect nu are nici o legătură cu cauza de faţă. Prezervativul a fost însă principalul argument care l-a scos pe Măran Iancu din închisoare.
Audiat de poliţişti încă din 23 septembrie 2002, reţinut la 3 octombrie 2002 şi apoi arestat, inculpat pentru comiterea infracţiunii de omor, condamnat de un tribunal la 18 ani, pus în libertate şi apoi condamnat de o Curte de Apel la 20 de ani de închisoare, Măran Iancu a fost achitat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitiv şi irevocabil, în baza haosului din dosarul penal. Cel mai destoinic şi priceput apărător al său a fost însuşi procurorul care-a instrumentat cazul, un "profesionist" exclus ulterior din Magistratură pentru că a fost prins în flagrant delict, judecat şi condamnat pentru o şpagă de 8 milioane de lei (vechi). Motivarea ÎCCJ la decizia de achitare a lui Măran Iancu nu a fost redactată nici până astăzi, deşi dosarul se află la dactilografiere din iulie. Când ea va fi gata, dosarul va ajunge din nou la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ca o crimă cu AN (n.r. - autor necunoscut). "E o crimă cu autor pe jumătate cunoscut", declară astăzi Barac Nicolae, avocatul care a contribuit decisiv la eliberarea lui Măran Iancu. "Poate s-o afla adevărul. Poate o apărea vinovatul, poate, cine ştie?, o recunoaşte chiar el, dacă e vinovat"...
Citiţi şi:
● Poliţistul şi suspectul trec pe lângă cadavru
● Autopsia fetiţei, făcută pe două lăzi şi o scândură
● Condamnatul achitat vorbeşte despre fetiţa ucisă
● De ce umblă liberi criminalii
