Inundaţiile devastatoare care au lovit România în 2005 şi 2006 au burduşit buzunarele clientelei politice a PNL şi PD-L, partidele aflate atunci la guvernare. România s-a împrumutat 100 de milioane de euro pentru lucrările împotriva inundaţiilor, deblocând de la bugetul de stat o sumă de aproape zece ori mai mare. Licitaţii s-au făcut doar pentru banii împrumutaţi, restul fondurilor fiind date prin încredinţare directă unor firme apropiate acelor partide.
În plin scandal privind risipirea banilor publici de către Monica Iacob Ridzi şi Elena Udrea, vă prezentăm felul în care o altă apropiată a preşedintelui Traian Băsescu, Sulfina Barbu (fost ministru al Mediului), a aruncat cu banii spre clientela de partid pentru lucrări împotriva inundaţiilor. Numai că, spre deosebire de Ridzi şi Udrea, sumele sunt mult mai mari.
În 2005, în România a fost prăpăd din punct de vedere hidrologic. În primăvară, zeci de localităţi din Banat au fost lovite de viituri puternice, judeţele Timiş, Caraş Severin şi Gorj formând o adevărată Deltă a Banatului. Cantităţile impresionante de precipitaţii căzute în zonă au umflat incredibil de mult râurile din zonă, rupând mai multe baraje şi diguri de pe cursurile acestora.
Incompetenţa autorităţilor, care au reacţionat cu întârziere şi cu neprofesionalism, a agravat situaţia, sporind pagubele. Au urmat apoi furtunile de vară. Pornite din senin, au lovit sute de sate din toată ţara. Pâraie late de nici jumătate de metru şi care puteau fi traversate cu piciorul s-au umflat peste noapte şi au ras totul în calea lor: case, acareturi, şcoli, maşini, oameni şi animale. Toamna a venit cu noi viituri, astfel că mii de hectare din toate regiunile ţării erau sub ape. Bilantul inundaţiilor: 69 de morţi şi pagube de 5,5 miliarde de lei noi, fiind avariate peste 40.000 de locuinţe din 1.600 de localităţi, din care aproape 5.000 în totalitate, iar alte 3.517 în pericol de prăbuşire.
Situaţia s-a repetat în primăvara lui 2006, când Dunărea a lovit necruţător malul românesc. Bătrânele diguri, construite pe vremea lui Ceauşescu, au cedat unul după altul, lăsând prăpăd în urmă. Din nou reacţii întârziate, haotice şi stângace, care au ajutat prea puţin în comparaţie cu răul făcut de apele umflate ale fluviului. 12 judeţe au fost afectate, peste 16.000 de persoane fiind evacuate din calea Dunării. Apele au afectat 848 de case - din care 227 au fost complet distruse şi 122 în pericol de prăbuşire - 3.675 de gospodarii şi anexe gospodăreşti, 41 de obiective socio-economice, 21.000 de hectare inundate controlat, 14.200 de hectare de păşuni şi fâneţe, 7.467 de hectare de păduri, 1.161 de fântâni, 2,9 kilometri de drumuri naţionale, 381 kilometri de drumuri judeţene, 119 kilometri de drumuri comunale, 21 de poduri şi 124 de podeţe.
Pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor, în perioada 2005-2008 s-au executat lucrări în valoare de 2.249.000.511 lei. Mai mult de 100 de milioane de euro au pus la bătaie direcţiile regionale ale Administraţiei Naţională "Apele Române" pentru firmele care se ocupă de lucrările de amenajări hidrologice pentru reparaţii ale sistemului de apărare afectat de către viituri. Folosindu-se pretextul situaţiei de urgenţă, banii au fost cheltuiţi pe baza unei singure justificări - hotărâri de Guvern promovate la repezeală de ministrul Mediului de la acel moment, Sulfina Barbu. Lucrările au fost date prin metoda "negocierii cu o singură sursă", fără respectarea legislaţiei achiziţiilor publice şi fără să se asigure transparenţa acestor cheltuieli uriaşe.
FORŢA MAJORĂ FIE CU VOI!
Motivaţia pusă pe masă de ministru a fost obsedanta "situaţie de urgenţă", deşi legislaţia achiziţiilor publice este una foarte clară cu privire la astfel de cazuri şi nu se potriveşte neam cu situaţia pe care trebuia să o administreze Sulfina Barbu. În schimb, prin această metodă, banii au luat calea conturilor unor societăţi care de-a lungul timpului au beneficiat de statut preferenţial la capitolul contracte cu "Apele Române".
Mai grav, lucrările s-au făcut fără documentaţii şi fără studii cu privire la impactul real al acestora. Nimeni nu a stat să calculeze eficienţa şi nevoile actuale ale sistemelor de apărare împotriva inundaţiilor. Propriu-zis, pe banii noştri, dar fără să fim anunţaţi, ministerul a recurs la o "cârpire" a digurilor vechi, care tocmai îşi dovediseră neputinţa în faţa naturii dezlănţuite.
Sub pretextul riscurilor la care ar fi fost expuse, vezi Doamne, anumite comunităţi, decizia este cel puţin imatură. Respectivele comunităţi au rămas la fel de expuse riscurilor care le-au lovit în 2005 şi 2006. Ministerul nu a făcut decât să repare stricăciunile. Şi să bage foarte mulţi bani în conturile unor firme abonate la contractele cu finanţare publică.
În cele câteva note de fundamentare pe care Sulfina Barbu a catadicsit să le pună pe masa Guvernului pentru a convinge de necesitatea cheltuielilor de milioane de euro, aceasta face orice numai să nu ofere date concrete, nici despre lucrările care urmează să fie finanţate, nici despre argumentarea tehnico-ştiinţifică a investiţiilor. Adevărate colecţii de date descriptive a efectelor inundaţiilor fără utilitate pentru decizia propusă Guvernului, notele de fundamentare sunt însoţite de acelaşi laitmotiv: banii urmează sa fie cheltuiţi pe baza unor modificări din 2002 la legea achiziţiilor, Ordonanţa 60 din 2001, în vigoare în perioada în care s-au făcut multe din aceste atribuiri.
ACOPERIRE FALSĂ
La o privire atentă se poate identifica într-adevăr un articol din Ordonanţa 60 care stipulează că în anumite situaţii se poate evita organizarea unor licitaţii pentru lucrări publice: "În situaţie de forţă majoră (...), dar numai pentru achiziţionarea produselor, serviciilor, lucrărilor necesare pentru a face faţă situaţiei de extremă urgenţă, într-o perioadă imediată, perioadă care nu poate depăşi durata normală de aplicare a procedurilor de licitaţie deschisă sau de licitaţie restrânsă".
O "acoperire" falsă pentru manevrele de la "Apele Române". Dacă ANAR ar fi fost obligată să "cumpere" servicii sau lucrări necesare înlăturării efectelor imediate ale inundaţiilor, putea să se prevaleze de acestă menţiune legală. Dar în nici un caz nu putea achiziţiona lucrările de refacere ale infrastructurii, aşa cum a procedat. De altfel, atât Ministerul Mediului, cât şi "Apele Române" înţelegeau foarte bine aceste aspecte. Dovadă, în cazul contractării unor astfel de lucrări pe fonduri europene, s-a respectat în detaliu legislaţia naţională a achiziţiilor publice, condiţie a Comisiei Europene.
Această mare fentă la adresa bunului simţ şi a legii a purtat semnătura ministrului Sulfina Barbu, care nu s-a sfiit să folosească aceeaşi manevră pentru promovarea a alte cinci Hotărâri de Guvern, totalizând peste 100 milioane de lei, după ce Jurnalul Naţional a atras atenţia în mai 2006 cu privire la lipsa de legalitate a metodei.
Ca urmare a insistenţelor noastre, ANAR a convenit să publice în cele din urmă anunţurile de atribuire a lucrărilor. Anunţurile au fost publicate, dar în forme incomplete. De parcă legea ar fi un moft când este vorba de băgat bani în buzunarele sponsorilor de partid.
100 DE MILIOANE DE EURO ÎN PIXUL A TREI OAMENI DE AFACERI
Fostul consilier personal al ministrului Barbu, Mădălin Jorj Mihailovici, devenit şef la "Apele Române" a orchestrat toată operaţiunea "în teren", avându-l pe lângă el pe Vasile Ofimiaş, directorul de Investiţii al Administraţiei, un partener de toată încrederea care are interese de familie în această afacere.
295 de milioane de lei au fost direcţionate către firmele preferate prin 14 Hotărâri de Guvern promovate de ministrul Barbu. La aceşti bani s-au adăugat alte 8 milioane de euro, împrumut extern, şi alte 9 milioane de euro primiţi prin Phare 2005 Coeziune Economică şi Socială.
Menţiunea cu privire la situaţia de forţă majoră din textul HG a fost "paravanul" perfect pentru şefii ANAR de a călca legea în picioare. Chestionat cu privire la intruziunea ministrului în deciziile de atribuiri, Mădălin Jorj Mihailovici a negat orice fel de interferenţă, dar când a fost întrebat cu privire la nerespectarea transparenţei procedurilor de atribuire, acelaşi Mihailovici a aruncat pisica în curtea Ministerului, ordonatorul principal de credit care răspunde de cheltuirea banilor. Cei doi baroni pe bani publici, Barbu şi Mihailovici, au devenit - imediat ce au fost scoşi din guvern - parteneri într-o societate care oferă consultanţă pentru proiectele de mediu a diverse societăţi comerciale.
CINE A LUAT BANII
Lucrările atribuite pe baza acestor hotărâri de guvern însumează aproape 300 de milioane de euro şi au fost direcţionate către aproximativ 50 de societăţi. Cu toate acestea, doar 10 dintre societăţi au semnat pentru valori mai mari de 3 milioane de lei, adică peste 1 milion de euro la acea vreme. După cum reiese din informaţiile trunchiate puse la dispoziţie de Ministerul Mediului, topul primelor 10 câştigătoare la "bursa inundaţiilor" ar fi:
Vega '93 - 20 milioane de lei
Tehnodomus - 15,6 milioane de lei
APASCO - 11,6 milioane de lei
SOCOT - 10,8 milioane de lei
Sibarex - 10,2 milioane de lei
Hidroconstrucţia - 6,5 milioane lei
Tehnologica Radion - 4,5 milioane de lei
Conprif - 3,8 milioane de lei
Lescaci - 3,6 milioane de lei
Bella Consult - 3,5 milioane de lei.
Lista societăţilor pentru care un ministru şi întreaga Administraţie "Apele Române" au înţeles să încalce legea este mult mai lungă însă şi cuprinde câteva societăţi surpriză, cum ar fi Petrom Service, care nu are un obiect de activitate specific unor astfel de lucrări.
CHELTUIELI ASCUNSE
Un alt capitol important de cheltuieli, însă, cel privitor la contractele pentru proiectele tehnice ale lucrărilor şi supravegherii acestora, respectiv asistenţa tehnică, a fost efectiv trecut sub tăcere. Asta deşi în HG 830 din 2005, spre exemplu, se specifică alocarea a 2,8 milioane de lei pentru "cheltuieli pentru elaborarea studiilor privind amenajarea bazinelor hidrografice afectate de inundaţiile din anul 2005". Nici o informaţie însă despre care sunt proiectele elaborate şi de către cine. Foarte ciudat, HG 830 reia lista celor 39 de obiective pentru care s-a aprobat finanţare în aceeaşi şedinţă de guvern din 29 iulie 2005 prin HG 828.
Dacă prin prima hotărâre s-a aprobat cheltuierea a 28 de milioane de lei din Fondul de Mediu pentru cele 39 de obiective, prin HG 830 s-au alocat alte 39,5 milioane de lei din Fondul de rezervă al Guvernului, lista lungindu-se doar cu alte patru lucrări. Pe baza Legii 544/2001 cu privire la liberul acces la informaţii, Jurnalul Naţional a solicitat lista finanţărilor de lucrări şi a executanţilor. Fără să pomenească nimic de contractele pentru asistenţa tehnică a lucrărilor, Ministerul Mediului ne-a furnizat doar lista societăţilor care le-au executat.
Deşi în listă se regăsesc cele 39 de obiective executate cu finanţarea asigurată de cele două HG aprobate în aceeaşi şedinţă de guvern, sumele indicate ca fiind cheltuite au fost doar cele din Hotărârea cu numărul 830. O minciună care acoperă de exemplu suplimentări de 3 milioane de lei pentru Vega '93 pentru două dintre lucrările din Galaţi, iar unele dintre societăţi au luat grosul banilor prin HG trecută la secret.
De exemplu, în răspunsul Ministerului se regăseşte informaţia cum că Hidroconstrucţia a încasat 1,5 milioane lei pentru amenajarea Trotuşului la Comăneşti. Aceasta este suma aprobată prin HG 830. În mod real, alte 3,5 milioane de lei, aproape 1 milion de euro, deloc o sumă de neglijat, a fost aprobată cu 5 minute mai devreme prin HG 828. Bella Consult din Satu Mare, de exemplu, a încasat 700.000 de lei pentru două lucrări, la Piatra Şoimului şi Hangu, din judeţul Neamţ. Aşa ne-a răspuns în scris Ministerul Mediului. În mod real, sumele au fost mult mai mari. Alte 1,6 milioane de lei au fost acordate prin Hotărârea de Guvern cu numărul 828 pentru aceleaşi lucrări şi pentru aceeaşi societate. Faptul că sumele au fost cheltuite în ciuda răspunsului Minsterului care minte prin omisiune este certificat prin valorile cu care lucrările sunt înscrise în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului unde se regăsesc cheltuielile aprobate prin cele două HG, nu numai prin cel cu numărul 830.
Potrivit legislaţiei achiziţiilor publice, în cazul în care se solicită achitarea unor facturi cu mai mult de 50 la sută peste valoarea iniţială a contractului, autoritatea contractantă este obligată se reia procedura de achiziţie. Prin metoda furtului în cazuri de forţă majoră inventată de Sulfina Barbu, legea a fost călcată în picioare şi din acest punct de vedere. Aşa cum s-a văzut prin cele două Hotărâri de Guvern, sumele pentru aceleaşi lucrări au fost cel puţin dublate. Metoda a fost folosită cu succes şi în 2006. Astfel, prin HG 373 s-a aprobat un total de 14 milioane de lei, pentru 62 de obiective. Sumele au fost însă suplimentate de la Fondul de Mediu cu alte 20 de milioane de lei trei luni de zile mai târziu, în iunie 2006.
Alte 58 de milioane de lei au fost aprobate prin Hotărârile de Guvern 773 şi 986 din 2006. În cazul acestei din urmă hotărâri, s-a recurs încă o dată la metoda suplimentării fondurilor. Din lista de 80 de obietive aprobate prin HG nr. 986, 53 dintre ele au necesitat suplimentări de fonduri, în valoare de 35,5 milioane de lei, mult mai mari decât sumele pe baza cărora s-au încheiat contractele.
"În urma observaţiilor din teren şi a analizei stării tehnice a construcţiilor afectate, beneficiarii împreună cu proiectanţii au constatat că sunt necesare resurse financiare mai mari decât la prima estimare, pentru punerea în siguranţă a acestor zone. În această situaţie, suma alocată lucrărilor de refacere propuse prin HG 986/2006 a fost considerată insuficientă pentru finalizarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, fiind necesară suplimentarea ei cu 35.480.000 RON", se menţiona în nota de fundamentare, ministerul prefăcându-se că nu înţelege că în acest fel încalcă legea achiziţiilor, care ar fi impus reluarea procedurilor de atribuire a lucrărilor.
SULFINA BARBU: "TREBUIE FĂCUTĂ O DIFERENŢIERE"
Sulfina Barbu spune că trebuie făcută o diferenţiere între lucrările publice şi cele "în caz de forţă majoră". Fostul ministru al Mediului spune că lucrările a căror finanţare a promovat-o prin respectivele hotărâri de guvern aveau un caracter special şi ar fi făcut excepţie de la legislaţia achiziţiilor publice. Nimic mai neadevărat. Excepţiile "de forţă majoră" prevăzute de lege se referă la lucrări de intervenţie pentru îndepărtarea imediată a efectelor catastrofei respective, care este cauza "forţei majoare". De exemplu, legea defineşte lucrările de "forţă majoră" ca acele intervenţii pentru care este necesar un timp de execuţie mai mic decât termenul necesar atribuirii lucrărilor prin procedura licitaţiei. Dar multe din lucrările a căror finanţare a fost asigurată prin HG de ministrul Barbu au avut recepţia finală abia anul trecut, adică la 2-3 ani după atribuirea contractului.
În cazul unor lucrări din cele finanţate prin HG s-au făcut majorări de mai mult de 50%, pragul legal care impunea reluarea procedurii de achiziţie (suplimentări aprobate prin decizii ale Executivului - n.r.). "Când vorbim despre hotărâri de guvern, este clar că vorbim despre situaţii de urgenţă şi nu despre Ordonanţa 34, cea care ne guvernează atribuirile de lucrări publice", replică Sulfina Barbu.
Fostul ministru, deşi invocă descentralizarea şi responsabilitatea direcţiilor regionale de apă, susţine că au existat negocieri competitive pentru fiecare lucrare. Sulfina Barbu este contrazisă însă de anunţurile de atribuire care menţionează ca metodă de selecţie "negocierea cu o singură sursă". Fostul ministru susţine, de asemenea, că atribuirea lucrărilor s-a făcut după documentaţii tehnice ale direcţiilor regionale ale ANAR, uitând că în Hotărârile promovate de chiar dumneaei se menţiona că studiile urmează să fie făcute ulterior de "Apele Române".
Bucuresti
Mai sunt si vreo doi prin Transilvania.. mici, dar descurcareti si lacomi, caci lacomi erau – si unii mai sunt - sustinatorii din umbra: profesorul Baran fost director General Apele Romane, dr. ing. Sofronie C., fost director Apele Romane Cluj, fost director General Apele Romane, actualmente şefuţ, inapoi la Cluj, cunoscutul de acum Stacescu Dan, fost Director investitii la minister, ing. Ofimias director investitii la Apele Romane, plus detinatorii unor pozitii cheie – atat in trecut cat si in prezent - in conducerea directiilor de ape Cluj, Tg. Mures (.....), Banat (.....), Olt, Oradea (.....cu actiuni pe la REPCONUL domnului dr. inginer Nistreanu acum retras si bolnavior – student slăbuţ de altfel, dar cu doctorat acum...ruşine universităţii şi cadrelor care s-au murdărit...un titlu de doctor...CAZ PENAL )... oare ce rezultate au obtinut anchetatorii PNA/DICOT/DNA?? ...stiu ei oare cum sa-i prinda pe smecherii astia de constructori si proiectanti?...).
Toti si-au dat mana si au sarit impreuna in butoiul cu bani....ca la zdrobit struguri...numai ca strugurii se zdrobesc cu picioarele goale si spalate pe cand ei au zdrobit contribuabilul cu cizmele pline de glod.
La poligraf cu toata increngatura, din prima...vor iesi la sigur mincinosi si apoi e doar o problema de timp...pe fond, fiind doar niste jalnici si lasi hotomani, cu gulere albe, vor ceda repede.. si intre timp, să li se "încredinţeze direct" un loc la Direcţia de cercetări penale.
In regimul anterior anului 1990, lucrarile necesare pentru refacerea digurilor distruse in Banat ar fi fost terminate pana acum.
Cu diverse proceduri - fara rost - dar motivate prin legislatie, deci legale in fapt, pâna in prezent s-a reusit doar o estimare la gramada a pagubelor, scrierea chinuita a unor teme de proiectare sablon, agramate si confuze, un simulacru de licitatie pentru proiectare, intocmirea unor documentatii chinuite, o avizare chinuita, neprofesionista si pe alocuri ridicola, atat la Apele Romane cat si la Minister.
Heirupismul si debandada in gandire isi fac din nou loc in viata noastra.... Ditamai comisiile de specialisti au fost duse de nas.....sute de miliarde de lei platiti pentru proiecte umflate cu pompa ...pentru pamant vanturat cu buldozerul si compactat.
Orice constructor din tara stia ce are de facut si putea sa estimeze niste costuri...la fel si specialistii Apelor Romane cei unsi cu toate alifiile. Sunt pline arhivele de proiecte de diguri iar ministerul si Apele Romane comanda mereu altele, in care pamantul e mereu masurat si socotit prin cele patru operatii de aritmetica. In urma socotelilor rasar vile, masini case, conturi.
2. In 2005 proaspata doamna ministru spunea ca-i da pe mana procuraturii pe cei din gasca PSD..CARE AU FACUT LUCRARI DE SLABA CALITATE, AU FURAT BANII ETC.
...apoi s-a dat pe brazda, cu Lucia Varga, Jorj Madalin, Ofimias si toti sefutii de la directiile de apa .
3. Firmele de proiectre si executie sunt transpartinice.. toate au primit lucrari sub toate regimurile dupa'90.. poate unele mai mult, dupa guvernare.
Complici au fost si marii specialisti si profesori universitari de prin comisiile de avizare care au inchis de multe ori ochii la calitatea lucrarilor proiectate si le-au avizat cu "bunavointa" rasplatita ..fie inainte fie dupa..daca nu cu bani cash, prin contracte grase de colaborare, consultanta etc.
3. Pe langa lucrarile de aparare - care costa mult si sunt mana cereasca pentru FUNCTIONARII DIN MINISTER si APELE ROMANE in cardasie cu PATRONII - proiectanti si constructori - impotriva inundatiilor se poate actiona preventiv si prin masuri foarte ieftine dar care au marele dezavantaj ca nu se poate fura mare lucru de pe urma lor (e vorba de “măsurile nestructurale”, asupra cărora o să va pun în temă, pe scurt, dacă veţi dori).
Daca nici acum nu se merge pana la capatul firului nu mai e nici o scapare pentru tara asta...
Atentie insa investigatorilor! ..se va ajunge la implicarea politicului...de acolo a pornit directiva...de dragul “electoratului”...si al al propriei bunastari. Cand se va afla totul - daca se va afla - o sa va cruciti cetatenilor!
Ce sa mai zicem de strainii care dau tunuri, cand romanii de la “ape”, specialistii nostri, alesii nostri fac averi si isi oranduiesc interesele in dispret total pentru necajitii de pe malurile apelor.
Ce-nseamnă asta? Că până la o sentință definitivă un om care este anchetat sub diverse acuzații, existînd dovezi și suspiciuni de vinovăție, în cazul nostru vorbim în special de corupție este considerat nevinovat. Ce se întâmplă cu cel ce se bucură de ”prezumția de nevinovăție” pe toată perioada anchetei și a procesului? Nimic, e ”bine, merci”, își vede de treabă are aceași funcție, același statut social, este un ”onorabil” politician ce participă la votul legilor în parlament, este cel ce în guvern sau alte, mult prea multe, instituții ale statului ia hotărâri importante în ceea ce ne privește și nici că-i pasă de ancheta ce se desfășoară, de dosarul ce devine tot mai gros dar care pare a nu se mai finaliza niciodată. Ei, uite așa a ajuns țara asta să fie diriguită de anchetați care, deși vedem opulența în care se scaldă, obrăznicia, tupeul și nesimțirea cu care-și etalează averile nemăsurate sunt considerați nevinovați; vezi Doamne, ”prezumția...”. Păi ce-ar fi de făcut, pentru că indivizii aceștia se bucură într-o veselie de această sintagmă ce le pică atât de bine, ”prezumția de nevinovăție”? Nimic mai simplu; de ce se vorbește de o prezumție de nevinovăție? Pentru că există o suspiciune, de cele mai multe ori susținută de dovezi clare dar pe care nimeni nu vrea să le vadă. În acest caz eu cred că ar trebui să vorbim mai puțin de ”prezumția de nevinovăție” și mai mult ar trebui să vorbim de ”suspiciunea de corupție” și altfel ar sta lucrurile căci unul care este considerat nevinovat poate să fie în continuare președinte, parlamentar, ministru, director etc. și să se bucure de aceleași privilegii la nesfârșit, pe când dacă este ”suspectat de corupție” adică ”bănuit de hoție” se schimbă datele problemei căci unuia pe care-l bănuiesc de furt și tâlhărie nu-i mai încredințez paza și gestiunea banilor mei pe simplu motiv că mi-e frică să nu mă fure și mai bine nu risc.
Deci e simplu; să nu mai vorbim de ”prezumția de nevinovăție
Propun sa infiintam o noua haiducie,de data asta moderna, care sa aiva ca scop confiscarea averilor acestor trantori ,si apoi folosite in folosul tarii.
HAIDETI SA FACEM CEVA PAENRU NOI PT. TARA PT. COPII NOSTRI, trece viata pe langa noi si nu va fi bine niciodata in Romania!
O firma emite o factura si are termen de plata 60 de zile sau 90 de zile.=, dar trebuie sa deconteze TVA la stat in 25 a luni urmatoare emiterii facturii.
Anul trecut INSTTUTIILE staului au ramas restante la plata facturilor cam de vreo 3 miliarde euro. Pe roate aceste facturi firmele au trebuit sa plateasca TVAul la stat si impozitul pe profit. Intre timp pe lucrarile efectuate au platit din banii lor impoziye pe salarii, materrii prime, consumabile, poate chiar accize.
Cum numeroase facturi nu au fost acgitate inca, oamenii s-au trezit ca aveau de platit si impozit pe profit.
Cum banicler nu mai crediteaza firme, cu caseriile golite de STAT, firmele nu au mai putut sa plateasca impozitele toate, drept care platesc penalizari si dobanzi catre ministerul de finante.
Cine este penibil domnule Videanu?
Cred ca dumneavopastra.
probil ca primaria Bucuresti va achitat cu prioritate bordurile, iar firmnei intermediare care vinde piesele doamnei Berceanu ministerului transporturilor li s-au achitat facturile la timp.
O semnatura acolo, ca cea a lui basescu, rezolva banii pentru facturile portocalii.
Firmele obisnuite au fost distruse de acest guvern peninbil, cu mentalitati ca ale lui Videanu, care considera ca e normal ca o firma sa dea la stat banii pe vare nu i-a incasat cgiar de la institutiile staului.
Sa va fie rusine do'le Videanu.
Renuntati la postul de ministru pentru ca altfel se face praf economia romanesca.
Nici macar nu realizati ca de fapt evaziunea fiscala se datoreaza gandirii dumneavoastra obtuze.
Nu PSD a facut o propunere penibila, ci dumneavoastra sunteti PE>N>I?B>I>L>