Custodie - Arhivele Securitatii, prizoniere la Armata

La scurt timp dupa caderea regimului comunist, arhivele Securitatii, alaturi de cele mai importante fonduri documentare ale PCR au intrat in "custodia" Armatei.

Arhivele Securitatii, "prizoniere" la Armata

Transferul s-a facut rapid, in scurta perioada in care gral. Nicolae Militaru a fost ministrul Apararii. Dintre arhivele preluate, cele intocmite de Directia a IV-a - Contrainformatii Militare - se afla si acum in depozitele Armatei care nu are de gand sa le deschida pentru opinia publica.

PE MICILE ECRANE. La 22 decembrie 1989, cand Televiziunea Romana Libera transmitea "Revolutia in direct", generalul Militaru cerea oprirea unui "macel" inca inexistent

In seara de 22 decembrie 1989, la doar cateva ceasuri dupa fuga Ceausestilor, cand Televiziunea Romana, devenita brusc "Libera", incepuse deja sa transmita, in premiera mondiala, "Revolutia in direct", pe micile ecrane si-a facut aparitia un personaj ciudat care, cu o voce rastita, menita sa creeze imaginea unui individ militaros pana in varful unghiilor, s-a prezentat scurt: Sunt generalul Nicolae Militaru. Apoi, cu toate ca, pe strazi, populatia care traia din plin euforia disparitiei lui "Nea’ Nicu" scanda de zor "Armata e cu noi", iar Ion Iliescu nu apucase inca sa vorbeasca despre "teroristii superinstruiti care trag din orice pozitie", nou-venitul in Studioul IV al TVR-L a ordonat, de mai multe ori si pe acelasi ton cazon: "Opriti macelul!" Peste doar cateva ore, ciudatul personaj, care cerea oprirea unui "macel" care inca nu incepuse nicaieri in tara, avea sa devina primul ministru al Apararii Nationale, instalat in functie de noua si originala democratie postdecembrista.

UN MILITAR NUMIT MILITARU. In "Comunicatul catre tara", citit in fata camerelor de vederi ale TVR-L in seara de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu anunta oficial ca "puterea de stat din Romania a fost preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN)". Din acel moment, CFSN a luat in subordine Consiliul Militar Superior, organ de comanda nou-infiintat care coordona atat activitatea Armatei, cat si a unitatilor MI. Ambiguitatea (probabil voita) a acelui prim "Comunicat" a fost oarecum atenuata abia pe 24 decembrie, cand CFSN a anuntat: "Unitatile Ministerului de Interne se vor integra in Ministerul Apararii Nationale, care preia comanda tuturor trupelor si mijloacelor de lupta ale tarii". Acesta a fost si momentul in care puterea nou-instalata in Romania a savarsit prima dintre incalcarile reglementarilor legale aflate inca in vigoare. In mod normal, imediat dupa moartea generalului Vasile Milea, functia de ministru al Apararii urma sa fie ocupata de seful Marelui Stat Major, respectiv de generalul Stefan Guse, iar in lipsa acestuia, de primul sau loctiitor, generalul V.A. Stanculescu. Ambii erau inca plecati "in teritoriu" si, pana la intoarcerea lor in Capitala, in primele ore de dupa moartea lui Milea, la "carma" Armatei s-au perindat cativa ministri provizorii, care au exercitat aceasta functie doar cateva ceasuri. Dupa fuga lui Ceausescu si dupa instalarea noii Puteri, functia de ministru al Apararii trebuia sa-i revina deci lui Stefan Guse. Cu atat mai mult cu cat el se remarcase in ceea ce, mai tarziu, s-a numit "Noaptea generalilor", cand, aflat in sediul fostului CC al PCR, s-a opus oricarei cereri de ajutor militar adresata sovieticilor. Ori poate ca tocmai acesta a fost si motivul pentru care el a fost scos din "cartile" noii Puteri. Cert este ca, incalcand reglementarile inca in vigoare, in functia de ministru al Apararii Nationale a fost numit "batosul" Nicolae Militaru. Cel care, asa cum avea sa se afle mai tarziu, venise la Televiziune cu uniforma de general (scoasa probabil de la naftalina) ascunsa intr-o plasa si o imbracase pe ascuns, intr-unul dintre WC-urile institutiei, cu putin timp inainte de a-si face aparitia pe micile ecrane. In mod ciudat, nici generalul Stefan Guse si nici generalul V.A. Stanculescu nu au protestat fata de faptul ca, in functia care, de drept, ar fi trebuit sa revina unuia din ei a fost numit Nicolae Militaru, un simplu civil, venit practic de pe strada. Un civil pe care, in acele momente, nici macar civilul Ion Iliescu (care, oficial, venise si el tot din strada) nu avea dreptul legal sa-l readuca in randul cadrelor active si, cu atat mai putin, sa-l aseze in fruntea Armatei Romane.

"COMPLOTIST" PRIN PARCURILE CAPITALEI. In anii care au urmat Revolutiei din Decembrie ’89 au aparut numeroase informatii privitoare la trecutul unora dintre reprezentantii de la varful noii Puteri, precum si la unele tentative mai vechi de "debarcare" a lui Ceausescu. Adevarul este ca termenul "tentative" este oarecum exagerat. Neincrederea reciproca a "complotistilor", precum si teama de represaliile care ar fi urmat in cazul unui esec au facut ca acele modeste incercari sa nu depaseasca nivelul unor discutii de tatonare reciproca. Cu timpul, s-a mai aflat ca, la un moment dat, Ion Iliescu si Nicolae Militaru au incercat sa "croseteze" un complo, insa demersurile lor au ramas pur teoretice. Asta se intampla in iunie ’89, cand cei doi se intalneau prin parcurile Capitalei, mai ales in Herastrau. Intalnirile lor conspirative au fost confirmate, mai tarziu, de Petre Roman (intr-un interviu aparut, pe 05.01.1990, in "Le Monde") si de Silviu Brucan (intr-un interviu dat in martie 1990). In plus, un fost securist de la "filaj" a declarat ca, in cursul acelor plimbari, Militaru voia sa-l anunte pe Iliescu despre formarea unui alt grup numit "Front". In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale, infiintat din 1984, se transformase in Frontul Salvarii Nationale. In realitate, contactele dintre Iliescu si Militaru erau ceva mai vechi, iar "decodificarea" reala a relatiei lor ar putea aduce clarificari spectaculoase asupra conditiilor declansarii Revolutiei din Decembrie ’89. In 1982, Militaru s-a intalnit cu Iliescu la Spitalul "Elias", unde acesta venise in vizita la Valter Roman. Militaru, internat si el, il abordase direct pe Iliescu: "Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte care sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns clar, dar, dupa externarea lui Militaru, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde el avea rang de ministru. Intalnirea lor a avut loc, iar ei s-au dus cu masina institutiei tot in Parcul Herastrau. Dupa 1990, Militaru a povestit pe larg acea discutie despre o posibila razmerita anticeausista. Iliescu sustinea ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!" In schimb, Militaru sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma, s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu par-par-ul lui si eu cu masele populare", a relatat mai tarziu Nicolae Militaru. Adevarul este ca, dincolo de anecdotica acestor episoade ale unei istorii recente, dar inca neclarificate, generalul Militaru a fost un personaj ciudat, aflat in atentia Securitatii, care, asa cum s-a aflat dupa Revolutie, a reusit sa descopere si sa demonstreze faptul ca, aflat sub drapelul Armatei Romane, a servit decenii la rand interesele puterii sovietice. Motiv pentru care trecerea arhivelor Securitatii in "custodia" Armatei aflate sub conducerea lui a fost pentru Militaru o mana cereasca, de care a profitat cu maximum de eficienta.

"CORBUL". Gral. Nicolae Militaru, urmarit de Securitate in dosarul "Corbii", pentru spionaj in favoarea sovieticilor

"OSTAS SOVIETIC PE PAMANT ROMANESC". La inceputul anilor ’90, publicistul Al. Sauca i-a luat un interviu colonelului in rezerva Marin Popescu, veteran din cel de-al doilea razboi mondial si profesor la Academia Militara. In aceasta calitate, cu foarte multi ani in urma, el l-a avut ca elev, printre altii, si pe Nicolae Militaru. In acel interviu, colonelul Popescu a relatat: "Militaru provenea dintre ofiterii "de paie". Fara sa aiba vreo pregatire speciala, a ajuns ofiter-elev al Academiei Militare. In timp ce-si facea studiile academice, isi "recupera" in paralel studiile liceale. Apoi, pe baza de dosar, dar si pe "mod de prezentare" (era un barbat atragator si amabil) a fost trimis in URSS, la "Academia Frunze". Prin pile feminine a sarit de la "Frunze" la "Vorosilov" (n.r. - Academia sovietica in care se pregateau cadrele de comanda pentru state majore). La intoarcerea in tara avea cel mai inalt grad, cu vreo trei trepte deasupra colegilor despre promotie". Referitor la aura de disident despre care Militaru a vorbit dupa 1990, fostul sau profesor a afirmat: "Astea-s bancuri, domnule. Conducerea superioara a Armatei Romane a fost formata, in majoritate, din oameni aserviti Moscovei. Ceausescu a facut curatenie, in timp, i-a inlaturat pe unii pe care Securitatea i-a putut dovedi". Afirmatiile fostului profesor sunt confirmate si completate de generalul de divizie in rezerva Victor Negulescu, fost sef al Contraspionajului Militar dupa Revolutie, care in cartea "De la informatii la contraspionajul militar" detaliaza cateva episoade din viata lui Nicolae Militaru. In pagina 44 a lucrarii mentionate aflam: "Gral. (r) Nicolae Militaru s-a nascut la 10.11.1925. Promotia de ofiteri: 30 decembrie 1949. Dupa absolvirea Academiei Militare Generale, urmeaza studiile in URSS, la Academia Militara "Vorosilov". Indeplineste diferite functii, pana la cea de comandant de Armata. In 1983 a fost trecut in rezerva, fiind documentat informativ ca apartinand grupului "Corbii", care se opunea lui Ceausescu, conspirand pentru inlaturarea acestuia de la putere cu ajutorul trupelor sovietice. (…) In dosarele de cercetare informativa (n.r. - numite de Securitate dosarele "Corbii") existau dovezi certe ale tradarii acestuia nu din dorinta de inlaturare de la putere a lui Ceausescu, ci prin mijloacele si fortele ce trebuiau sa intervina pentru inlocuirea dictatorului, respectiv tancurile sovietice. Printre dovezile apartenentei sale la GRU s-a aflat si o inregistrare a unei convorbiri, pe litoral, cu doi generali sovietici pe care ii asigura ca el, generalul N. Militaru, poate fi considerat intotdeauna ca un ostas sovietic pe pamant romanesc". Concluzia logica rezultata din informatiile oferite de fostul sef al Contraspionajului militar ar putea fi ca toti "aliatii" lui Militaru, care de-a lungul timpului au fost tinuti sub observatie de Securitate, in cadrul dosarelor "Corbii", au avut cam aceiasi "coordonatori" de la Moscova.

"CONSPIRATORI". Format deci in URSS (pe unde a trecut candva si Ion Iliescu), dar la "scoala" GRU (Serviciul secret militar sovietic), gral. Nicolae Militaru se "aliase" inca de la inceputul anilor ’70 cu gral. Ion Ionita (pe atunci ministrul Apararii Nationale) impotriva lui Ceausescu. Conform unor informatii aparute dupa decembrie ’89, Militaru a participat, intr-un fel sau altul, la toate incercarile de "debarcare" a lui "Nea Nicu". Incepand cu 1973, s-au format doua grupuri de complotisti: unul militar si unul civil. Din grupul militar faceau parte mai multi generali, condusi de Ion Ionita. Printre civili s-au numarat Virgil Trofin, Vasile Patilinet, Ion Iliescu si Virgil Magureanu. In acel context, Militaru indeplinea rolul de "curea de transmisie" intre cele doua grupari. In 1983, in preajma vizitei lui Ceausescu in RFG, s-a elaborat un plan de lovitura de stat militara, in care urma sa fie implicata si "aripa" civila a conspiratei. Informat asupra acestei situatii, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor militari, dizolvand astfel grupul generalilor complotisti. In anii care au urmat, Virgil Trofin, Vasile Patilinet si Ion Ionita au murit, unul cate unul. Cu toate astea, la sfarsitul anului 1984 s-a infiintat "Comitetul Salvarii Nationale", care, in 1988, s-a preschimbat in "Frontul Salvarii Nationale". Acelasi "Front" despre care, un an mai tarziu, s-a spus ca ar fi fost "emanatia" Revolutiei din decembrie ’89.

ARHIVE STRICT SECRETE. Dupa 2 ianuarie 1990, gral. Nicolae Militaru impreuna cu Gelu Voican Voiculescu au coordonat trecerea efectiva a Departamentului Securitatii Statului in subordinea Armatei, dispusa printr-un decret emis de CFSN inca de pe 26 decembrie 1989. O data cu baza materiala, fondurile fixe, personalul, armamentul si munitia din dotare, Armata a preluat si arhivele Securitatii. In lucrarea amintita mai sus, gral. (r ) Victor Negulescu, fostul sef al Contraspionajului militar, afirma la pag. 44 ca, imediat dupa preluarea arhivelor, ministrul Nicolae Militaru ar fi distrus dosarele "Corbii", care-l priveau atat pe el personal, cat si pe alti generali (poate ca si civili), urmariti de Securitate din cauza colaborarii cu serviciile secrete sovietice. Militari si civili care, dupa decembrie ’89, au ocupat functii inalte in cadrul organelor puterii nou-instalate. Cert este un singur lucru: chiar si dupa 15 ani de la Revolutie, arhivele Directiei a IV-a a Securitatii, (Contrainformatii militare) sunt considerate inca "strict secrete" si se afla tot in subordinea Armatei. Mai mult decat atat, cel putin pana acum, nici Parlamentul si nici firavul CNSAS nu si-au pus in mod serios problema declasificarii acelor arhive. Este aproape sigur ca acolo exista informatii deosebit de importante. Informatii care, departe de a aduce atingere "sigurantei nationale", ar periclita, mai curand, siguranta si linistea multora dintre membrii clasei politice, cocotati la putere dupa rasturnarea lui Ceausescu. S-ar putea ca acolo sa aflam ca multe personalitati postrevolutionare s-au aflat in "colimatorul" Securitatii, pentru ca, aflati in slujba regimului comunist, au fost in acelasi timp si uneltele "vecinului" de la Rasarit. Fapt care nu le-ar mai da acum absolut nici un drept sa vorbeasca despre pretinsa lor "disidenta" si, cu atat mai putin, sa-si asume vreun rol in democratizarea societatii romanesti, a Armatei ori a serviciilor secrete. Tocmai acesta este si motivul pentru care, daca se doreste cu adevarat asanarea vietii politice romanesti, declasificarea a ceea ce a mai ramas din arhivele Directiei a IV-a este deosebit de importanta si absolut necesara.

AGENTUL RUSILOR

"In dosarele informative existau dovezi certe ale tradarii, nu atat din dorinta de inlaturare a lui Ceausescu, cat prin mijloacele si fortele ce trebuiau sa intervina pentru inlocuirea dictatorului, respectiv tancurile sovietice. Printre dovezile apartenentei sale la GRU s-a aflat si o inregistrare a unei convorbiri, pe litoral, cu doi generali sovietici pe care ii asigura ca el, generalul Militaru, poate fi considerat intotdeauna ca un ostas sovietic pe pamant romanesc" Victor Negulescu gen. (r), fost sef al Contraspionajului militar

USLA-SII, UCISI DE "CORBI"

SACRIFICATI. Luptatorii antitero condusi de col. Trosca (in medalion), chemati special de Militaru, au fost ucisi, cu sange rece, in fata Ministerului Apararii Nationale In seara de 23 decembrie 1989, in Bucuresti s-a produs un incident deosebit de grav, care parea sa confirme existenta "teroristilor". Atunci, trei "ABI"-uri (masini usoare de lupta, in realitate niste automobile ARO protejate cu un blindaj subtire de tabla), in care se aflau 15 persoane cu grade diferite, au aparut in fata sediului MApN din Drumul Taberei. Acolo au fost intampinate cu foc de nimicire declansat de pe tancurile amplasate in jurul ministerului. Doua ABI-uri au fost distruse complet, iar opt dintre ocupantii masinilor au fost ucisi. Restul, chiar si cei grav raniti, au fost dezarmati, batuti crunt de militarii si civilii aflati in zona, iar apoi au fost arestati ca "teroristi". Cadavrele celor ucisi au ramas in strada pana a doua zi, timp in care victimele au fost prezentate, pe toate canalele posibile, drept "teroristi" periculosi, veniti sa atace sediul Armatei. In scurt timp, adevarul a iesit insa la suprafata. Teribilii "teroristi" erau, in realitate, luptatori ai Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA), specializati exact in lupta antitero. Cu toate acestea, isteria "teroristilor" a functionat in continuare, facandu-l pe crainicul de televiziune Teodor Brates sa exclame in direct: "Ei, teroristi, antiteroristi, tot un drac". Bineinteles ca nu era "tot un drac!". Cu atat mai mult cu cat USLA-sii fusesera chemati si venisera ca sa apere sediul MApN de atacurile unor presupusi "teroristi". Cel care ii comanda era colonelul Gheorghe Trosca, seful de Stat Major al formatiunii antitero din fosta Securitate. Ulterior s-au aflat mai multe amanunte referitoare la conditiile in care s-a produs aceasta drama. In acea seara, Nicolae Militaru, proaspat numit la comanda Armatei, a cerut ajutorul USLA pentru anihilarea unor teroristi care atacau ministerul. Ministrul Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion Ardeleanu, comandantul USLA, ca luptatorii chemati in ajutor sa fie condusi chiar de colonelul Trosca. Cele trei ABI-uri au pornit spre minister fara ca anterior sa se fi stabilit de comun acord un consemn ori o parola de recunoastere. Focul masiv deschis de tancuri asupra celor trei masini a pecetluit soarta luptatorilor din interiorul lor. Mai tarziu, dupa ce USLA-sii morti in fata MApN nu au mai fost considerati "teroristi" s-a facut o anumita legatura cauzala intre moartea lui Trosca si generalul Militaru, cel care ceruse personal venirea lui cu echipajul antitero. Si asta pentru ca unul dintre ofiterii de Securitate care cu cativa ani in urma instrumentasera "dosarele Corbii" fusese chiar Gheorghe Trosca. Ramas in viata, el ar fi devenit o persoana extrem de incomoda, care putea oricand sa-i reaminteasca proaspatului ministru "revolutionar" Militaru trecutul sau de agent al puterii sovietice.