x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special De ce sunt ţiganii cei mai nevoiaşi dintre români

De ce sunt ţiganii cei mai nevoiaşi dintre români

de Irina Munteanu    |    30 Sep 2010   •   00:00
De ce sunt ţiganii cei mai nevoiaşi dintre români
Sursa foto: Dan Marinescu/Jurnalul Naţional

Ţiganii sunt murdari, au păduchi, au TBC; ţiganii nu muncesc, fură; ţiganii nu merg la şcoală. Ţiganii sunt săraci şi nu au bani să le cumpere haine şi cărţi copiilor şi de aceea nu-i trimit la şcoală. Pentru că nu au mers la şcoală, nu au calificări în nici o meserie. Pentru că nu au bani, nu au apă caldă, nu se spală, nu merg la doctor şi se îmbolnăvesc.

Există "Deceniul de incluziune a romilor" şi o "Strategie naţională de îmbunătăţire a situaţiei romilor", dar ţiganii continuă să fie săraci, needucaţi şi să plece în Franţa. Banii alocaţi pentru proiecte n-au fost prea mulţi; un calcul făcut de Gelu Duminică, directorul Agenţiei "Împreună", arată că s-au dat pentru ţigani "50 milioane de euro în 15 ani, care, împărţiţi la 1,5 milioane romi, înseamnă 2 euro/cap/an".

În 1998, îmbunătăţirea situaţiei romilor a fost unul dintre criteriile de aderare la Uniunea Europeană. Pentru realizarea acestui deziderat, România a primit, printre altele, fonduri PHARE de la UE. Unele dintre proiectele PHARE n-au ajuns niciodată să funcţioneze, multe au mers câteva luni, iar foarte puţine mai există şi astăzi. De exemplu, proiectul Consiliului Local Stoeneşti, "Integrarea în muncă a femeilor rome din comuna Stoeneşti" prin înfiinţarea unei secţii de croitorie, nu a ajuns niciodată să le pună pe ţigănci la treabă. Acolo, pentru 30 de locuri la cursurile de instruire au aplicat 79 de persoane, dar cursurile nu au mai fost ţinute, pentru că femeile nu aveau nivelul minim de educaţie pentru a participa la ele. Broşura PHARE de pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, care oferă aceste date, subliniază şi faptul că Grupul de Iniţiativă al Romilor a fost insuficient implicat în implementarea proiectelor. Fabrica de termopane de la Ţăndărei a dat faliment după încheierea proiectului, la fel ca şi multe dintre exploataţiile agricole. Printre proiectele care funcţionează şi astăzi se află grădiniţa bilingvă din Săruleşti, Călăraşi, o cantină şi o baie socială la Cugir, Alba.

E un fapt cunoscut că puţini dintre ţigani îşi declară etnia la recensământ. Sunt declaraţi 537.000 de ţigani, dar, în fapt, sunt peste 2 milioane, dintre care 65%-75% nevoiaşi, apreciază Ilie Dincă, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi (ANR). Agenţia are în desfăşurare în acest moment şase proiecte finanţate din fonduri europene, în valoare de 22 milioane de euro. Vor beneficia de aceste proiecte 40.000 persoane, dintre care 75% de etnie romă. Adică, dintre cei 1.500.000 de romi care ar avea nevoie de programe, doar 2% sunt beneficiarii proiectelor realizate din fonduri europene. ANR mai este parteneră şi în alte patru proiecte, în care sunt implicate două organizaţii de femei din Bucureşti şi Timişoara, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse şi, respectiv, Primăria Câmpulung. Preşedintele Dincă apreciază că mai există alte 26 de proiecte care au drept beneficiari romii. Suma totală pentru proiectele strategice, care se desfăşoară pe perioade de doi-trei ani, este de 90 milioane de euro.

Unul dintre proiectele gestionate de ANR, "Împreună pe piaţa muncii", este deja în întârziere cu nu mai puţin de un an şi două luni. "Deadline-ul proiectului, care trebuia să se desfăşoare pe 24 de luni, era în octombrie 2010. Am făcut act adiţional, în care am cerut mărirea termenului cu un an. Finanţarea rămâne aceeaşi. E întârziat, pentru că nu au fost desfăşurate acţiunile din graficul iniţial." Actualul preşedinte al ANR dă vina pentru întârziere pe fostul manager al ANR: "În februarie 2009 a venit un alt preşedinte, care nu ştia despre ce e vorba şi nu a vrut să semneze până nu înţelege. Programul a început cu o întârziere trei luni".

Tot el spune că "din 1990 au fost bani pentru comunităţile de romi, dar nu au ajuns acolo". Mulţi bani s-au dus pe simpozioane, conferinţe, pliante, campanii de informare, care ar fi trebuit să fie parte din proiecte ce au drept ţintă locuirea, forţa de muncă, sănătatea, şi nu proiecte în sine. Iar atunci când au ajuns banii, cei care s-au ocupat de proiecte nu au fost pur şi simplu în stare să-i gestioneze. În raportul final privind implementarea programului "Împuternicirea comunităţilor de romi în influenţarea şi monitorizarea agendelor locale în România", realizat de Agenţia "Împreună", se arată că ONG-urile "acţionează instinctual, apelând de obicei la persoane din familie sau cunoştinţe, astfel că profesionalismul nu este condiţia prioritară la recrutare".

De asemenea, în ONG-uri există "slabe cunoştinţe de management, capacităţi limitate de planificare, atragere fonduri, management de proiect, monitorizare şi evaluare". Acelaşi raport atrage atenţia asupra unei probleme esenţiale: lipsa conlucrării între asociaţiile şi ONG-urile care se adresează ţiganilor: "În România nu există reţele ale asociaţiilor de romi consolidate, active, recunoscute şi cunoscute la nivel macro". Directorul Agenţiei "Împreună", Gelu Duminică, apreciază că există în jur de 300 de asociaţii şi ONG-uri de profil, dar numai 20 dintre acestea sunt active. Faptul că ţiganilor nu le e cu mult mai bine, în ciuda proiectelor derulate, e cauzat, în opinia lui Gelu Duminică, de lipsa de organizare la nivel de sistem, de lipsa managerilor pricepuţi ("Nu primarul ar trebui să gestioneze proiectele"), dar şi de "poziţia ghiocel a liderilor romi", adică servilismul liderilor faţă de cine e la putere.

El crede că "ANR nu ar trebui să existe", adică rolul acestei agenţii nu ar trebui să fie derularea de proiecte, ci mai degrabă de control, ca un corp de monitorizare al primului-ministru. De aceeaşi părere este şi Iulian Stoian, de la Alianţa Civică a Romilor: "ANR ar trebui să asigure coordonarea, însă ea implementează proiecte din fonduri structurale de 25 milioane de euro". Pe de altă parte, el e de acord că există un număr mic de organizaţii care au capacitatea necesară pentru derularea unor proiecte de o astfel de anvergură. Preşedintele ANR crede că nu organizaţiile, ci consiliile locale trebuie să facă aceste proiecte.

Dar, din cauza descentralizării, proiecte importante, ca mediatorul sanitar şi cel şcolar, sunt în pericol de a fi stopate. "Din 600 de mediatori sanitari, 400 au fost preluaţi de consiliile locale, dar 200 - nu, invocând lipsa fondurilor", spune Iulian Stoian. De la nivel local, din Cugir, Adriana Muntean, coordonator al proiectului "Baie socială pentru romi", vede lucrurile astfel: "Succesul unui astfel de proiect depinde de modul în care administraţia publică şi comunitatea reuşesc să lucreze împreună. Oraşele mici, ca şi organizaţiile mici, nu mai pot depune acum proiecte pe fonduri strategice, pentru că e nevoie să asigurăm o cofinanţare de care nu dispunem. Sunt primării de comune care poate nu au bani nici cât să-şi plătească energia electrică pe care o consumă".

Aşa că responsabilităţile se întorc spre instituţiile mari. Politica de a-i menţine pe ţigani într-o stare de ignoranţă şi de dependenţă, pe principiul "îţi dau ajutor social, mă votezi la alegeri", este blamată atât de Iulian Stoian, cât şi de Gelu Duminică, ce propune aplicarea unui sistem care a funcţionat bine în Slovacia. Pentru început, cel care îşi găseşte serviciu cu salariu minim pe economie primeşte în continuare şi ajutorul social, pentru a fi încurajat să meargă la muncă. În momentul în care îi creşte salariul, îi scade ajutorul social. Când salariul e suficient de mare, nu mai primeşte ajutor social. "E vorba despre o alocare diferenţiată, care duce la activare, nu la dependenţă. Aşa că, la noi, primarul e stăpân. E vorba despre un nou sclavagism", crede Duminică.


Calculatoare pentru tinichigii
În 2006 s-a făcut o "Evaluare a programelor pentru comunităţile de romi din România", în care s-au identificat o parte dintre motivele pentru care aceste programe nu au funcţionat. Iată un exemplu: "Grupurile-ţintă, deşi îndeobşte bine alese, introduc adesea, pe lângă beneficiarii direcţi, beneficiari indirecţi justificaţi, dar şi unii care sunt pe listă doar pentru a sugera un impact semnificativ al proiectului (de genul: «autorităţile locale şi comunitatea în ansamblul ei») sau pentru a strecura în proiect cheltuieli nesemnificative ca impact pentru beneficiarii direcţi, dar foarte importante pentru implementatori, şcoală, ONG, care devin astfel beneficiari direcţi, romii fiind doar o «umbrelă» care să justifice folosirea unora dintre fondurile proiectului în alt scop. De exemplu, şcoala din Caracal a primit «dotări sub forma calculatoarelor, dar şi fonduri pentru modernizarea atelierelor din şcoală» pentru a forma 60 de tineri romi (care, în final, au fost 30) în domeniul tinichigeriei. Cum este greu de crezut că tinichigeria se învaţă pe calculator, «participarea la cursurile teoretice a fost una scăzută, invocându-se lipsa de utilitate a acestora sau lipsa de interes a participanţilor pentru disciplinele propuse prin proiect»".

● Citiţi mâine: Despre baia socială pentru ţigani, unul dintre puţinele proiecte PHARE care mai funcţionează

×
Subiecte în articol: special