Bucuresti
Să fim realişti: în societatea modernă, de consum, în care trăim, Dragobetele n-are restaurante de lux, n-are lenjerie intimă din dantelă roşie fină, n-are teiubesc@la_nebunie.com, n-are “will you be my Valentine”. N-are. Atunci, ce are? Are farmec!
Sărbătoare - Azi se celebrează zeul dragostei la români
Să fim realişti: în societatea modernă, de consum, în care
trăim, Dragobetele n-are restaurante de lux, n-are lenjerie intimă din dantelă
roşie fină, n-are teiubesc@la_nebunie.com, n-are “will you be my Valentine”.
N-are. Atunci, ce are? Are farmec!
Bărbat chipeş, neastâmpărat, năvalnic. Fiu al Babei Dochia, după o veche legendă românească. Dragobetele sau Cap de primăvară. Legenda spune că, atunci când îl vedeau, femeile cădeau în mrejele lui precum muştele. O ipoteză este aceea că numele “Dragobete” vine din cuvintele dacice “trago” – ţap (mai târziu a devenit “drago”) şi “bete” – picioare (ca în latină – pedes). Iar ţapul simbolizează la români puterea de procreare, libidoul şi fecunditatea! Năvalnicul se celebrează la 24 februarie (în unele zone ale ţării se serbează la 28 februarie sau la 1 martie). În vechime, la sate, de Dragobete începea hârjoana: fiecare băiat fugărea o fată, iar ea se lăsa prinsă de cel pe care îl plăcea şi chiar se logodea cu el. Astfel, “Dragobetele sărută fetele!” a devenit zicala consacrată în Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania. Şi azi, în satele din Gorj şi Olt, tinerii necăsătoriţi se întâlnesc de Dragobete, pentru a fi îndrăgostiţi tot anul.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, urmează pagini dedicate lui Dragobete. Un ţăran iubăreţ. Al nostru.
Jurnalul Naţional prezintă tuturor îndrăgostiţilor melodia Mariei Tănase: Mi-am pus busuioc in păr
E înalt, din lemn cu încrustaţii. Are chiar şi stema României. E îmbrăcat în piele ecologică de culoare verde. E ocupat de Mircea Geoană. E şeful scaunelor din Senat. Valorează 3.600 de lei. Mai puţin decât scaunele din subordine, care sunt de fapt fotolii şi costă 5.000 de lei bucata. Ca el mai sunt vreo 144. Dar vânătorii de scaune îl vor numai pe ăsta. Nu contează că e verde, că oricum vor să-l facă portocaliu. Şi ei sunt tot portocalii. Numai că trebuie să se agite mai mult ca să pună mâna pe el. I-au chemat în ajutor şi pe vânătorii independenţi. Până la urmă, şi ei tot scaune vor. Dar nu chiar atât de sus plasate ca şeful scaunelor din Senat. Se mulţumesc şi cu mai puţin, dar totul e să-şi pună gonacii la treabă. Şi au inventat fel de fel de capcane, doar-doar l-or prinde în laţ pe şeful scaunelor din Senat. Nu sunt suficient de abili, aşa că aşteaptă să-i înveţe Zeul Vânătorii. Ieri au luat o pauză şi au schimbat tactica. Sună ca o poveste de adormit copiii, dar e adevărată. Se întâmplă în Senatul României.
Plecarea lor a fost o ultimă lecţie. Nu despre substantive sau despre conjugări, ci despre urma adâncă pe care o lasă un dascăl în inima unui copil. Plecarea lor, prea devreme şi prea nedreaptă, e subiectul unei lecţii deschise, predate de elevi, despre însemnătatea celor care îi învaţă. Se grăbeau să ajungă la copiii lor. Se grăbeau înspre şcoala "Mark Twain" din Bucureşti, acolo unde amândouă erau profesoare. Dana Tudorache (33 ani) preda limba română, iar Adina Toader (25 ani) - limba engleză.
Alarma falsă cu bombă declanşată miercuri la Timişoara a scos la iveală grave deficienţe de management al traficului aerian, dar şi în funcţionarea aeroportului timişorean.
În stânga brutărie franceză, în dreapta sediu de bancă, învecinat cu o cafenea cu aer italian şi nume de "mâncătorie" englezească. Peisajul care a făcut Strada Radu Beller celebră în tabloide şi în revistele graţie cărora fauna de Dorobanţi [...]
