Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste 13,5 milioane de oameni au dat un vot pozitiv paginii pe care echipa de marketing a preşedintelui american, Barack Obama, o deţine pe reţeaua de socializare Facebook.
De altfel, actualul lider de la Casa Albă este un produs al site-urilor de socializare, un "one man-brand", aşa cum îl numesc analiştii americani. Tânăr şi perseverent, Barack Obama a înţeles că un efort în plus concretizat într-o campanie în spaţiul world wide web îi va aduce mult mai multă notorietate şi, deci, mult mai multe voturi. Cu toate acestea, părerile sunt împărţite.
În Europa se încurajează folosirea spaţiului virtual de clasele politice. Un raport al Parlamentului European (PE), dat publicităţii în prima jumătate a acestui an, insista asupra importanţei noilor platforme sociale de media, prin instrumente interactive de web şi aplicaţii ca Facebook şi Twitter. Raportul realizat de un europarlamentar danez mai arăta că, în cadrul alegerilor europene de anul trecut, pagina de Facebook a PE a reuşit să atragă în politică mult mai mulţi tineri decât în anii precedenţi.
În urmă cu câteva luni, un ziar britanic bine cotat pe piaţa media arăta că "o nouă generaţie de politicieni în devenire foloseşte dintr-o dată" reţeaua de socializare Twitter "ca şi când viaţa ei ar depinde de asta". De fapt, "cursa pentru noii lumi a internetului" are o sumedenie de obstacole şi face multe victime, ziarul referindu-se aici cu precădere la conturile false construite pe reţelele de socializare în numele unor politicieni. Pe de altă parte, un mesaj "condensat" în 140 de semne - limita de postare a unui mesaj pe Twitter - nu poate spune prea multe sau, în orice caz, nu poate oferi suficient de multe informaţii. "Nu numai că te lupţi cu tentaţia de a posta ceva ce vei regreta cel mai probabil mai târziu, dar numărul mic de semne pe care trebuie să-l scrii te-ar putea face să te întrebi dacă nu cumva vor fi prost interpretate", apreciază jurnaliştii de la Daily Telegraph. Şi-atunci de ce mai folosim Facebook, Twitter şi alte reţele de socializare?
În vara acestui an, pagina online Hurriyetdailynews.com scria despre politicienii turci care utilizează Twitter-ul, în primul rând, ca pe un instrument de propagandă şi, în al doilea rând, ca pe un mijloc de interacţiune mai uşoară (raportat la metodele convenţionale) cu electoratul. Preşedintele Abdullah Gül este cel mai popular om politic turc de pe această reţea online, având 50.000 de utilizatori care îi urmăresc postările.
Potrivit presei americane, cel care a introdus "adrenalina" Twitter în sângele politicienilor din lumea întreagă a fost preşedintele Barack Obama, care acum are o armată întreagă de consilieri desemnaţi să se ocupe exclusiv de discutarea politicilor administraţiei şi pe această reţea de socializare. Congresmanul american Pete Hoekstra (Michigan) a fost atât de entuziasmat de îndemnul lui Obama, încât a transformat o vizită secretă în Irak, despre care chiar nu trebuia să afle opinia publică, într-un spectacol mediatic pe Twitter: "Tocmai am aterizat la Bagdad. Cred că este prima dată când am semnal la BlackBerry în Irak", a scris Hoekstra pe pagina sa.
Sfaturile celui mai puternic om al lumii au fost urmate şi de ultimul monarh absolut al Africii, regele Mswati al III-lea al Swazilandului, un personaj controversat, dat fiind apetitul pentru lux şi practicile poligamice. Că este o modă sau doar strategie de marketing să ai pagină pe Facebook sau/şi Twitter depinde de la utilizator la utilizator. Europarlamentarul Cristian Preda, una dintre cele mai avizate persoane să vorbească despre un asemenea subiect, prin prisma faptului că este, în primul rând, un fin observator al vieţii politice româneşti, dar şi un utilizator consecvent al Facebook-ului, spune că, deocamdată, în politica mioritică "rolul reţelelor de socializare este mic", însă "acest rol va spori atunci când generaţia Facebook va ajunge la maturitate". "Pentru mulţi, a avea un blog sau un cont pe una dintre reţelele de socializare este o formă de mimetism (...), pentru că sunt puţine cazurile în care există veritabile strategii de difuzare a unor opinii. Sunt arare, de altfel, situaţiile în care presa preia mesajele. Deocamdată...", a declarat Cristian Preda Jurnalului Naţional.
Aceeaşi părere o împărtăşeşte colega sa din Parlamentul European Renate Weber. Aceasta consideră că "epoca blogurilor e pe cale de dispariţie. Este şi firesc după explozia noilor forme de comunicare în spaţiul online. Facebook şi Twitter sunt reţele mai pline de viaţă la acest moment".
Din păcate, în România, şansele ca mesajele transmise pe reţelele de socializare să ajungă la marele public sunt mici, în contextul în care un număr redus de oameni este conectat la world wide web.
