OCTAVIAN PALER ● Se reeditează o carte neagreată în perioada comunistă
La un an de la moartea scriitorului Octavian Paler, Editura Polirom va reedita cartea "Un om norocos", un roman apărut în comunism care a stîrnit reacţii duşmănoase din partea cenzurii. Sîmbătă, la slujba de pomenire, se vor întîlni atît apropiaţii scriitorului, cît şi ceilalţi admiratori.

Atmosfera cărţii "Un om norocos" este stranie şi apăsătoare. "Un roman de ambianţă fantastică, o parabolă neagră şi enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Geacq, Samuel Beckett şi, dintre români, A.E. Baconsky. Şi un roman sardonic, titlul fiind – era evident după numai cîteva pagini – în răspăr", notează în prefaţa cărţii criticul literar Mircea Iorgulescu. Acţiunea se petrece într-un azil de bătrîni izolat pe malul mării, lîngă un sat de pescari şi o mlaştină. Protagonistul, un sculptor care-şi consumase tinereţea mai întîi într-o şcoală de corecţie, apoi într-un ospiciu şi la puşcărie, primeşte oferta ciudată de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de marmură monumente funerare pentru cei internaţi, pe măsură ce aceştia aveau să moară. Viaţa din azil te duce cu gîndul la un coşmar, relaţiile interumane se construiesc pe frică, ură, denunţuri şi laşităţi, violenţă şi ameninţare. Totul este întors pe dos. Sculptorul însuşi se hrăneşte numai din resentimente şi resorturi distructive. Nu are talent, este un fiu rău, un prieten şi amant odios. Finalul romanului lasă loc la interpretări, Mircea Iorgulescu terminîndu-şi prefaţa astfel: "Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise şi îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coşmarul continuă sau poate continua. O poveste din anii orwellieni. Viziuni şi previziuni".


PROCES. Octavian Paler îşi publică romanul în anul 1985, cenzura, intrigată de tema cărţii, se simte uşor păcălită şi, după spusele lui Mircea Iorgulescu, cartea cade "victima unui proces politico-literar de incontestabilă factură stalinistă".

"În revista săptămînală Contemporanul a fost publicată o relatare cu titlu şi aspect de cronică judiciară, «Creaţia literară în faţa instanţei cititorilor». Evenimentul consemnat era că Biblioteca Municipală «M. Sadoveanu» din Bucureşti organizase o «dezbatere» publică despre cartea lui Octavian Paler, în cursul căreia cititorii «indignaţi» au demascat caracterul «nociv» şi «duşmănos» al romanului. Fusese de fapt un proces, iar finalitatea procedeului nu era literară, ci politică. Obiectivul său nedeclarat, însă lipsit de echivoc, era scoaterea autorului din viaţa publică. Era o punere în scenă cu figuranţi – indignaţii cititori nu cunoşteau cartea, ei erau obligaţi să participe la «dezbatere», iar unora li se cerea să intervină, aceştia fiind în prealabil instruiţi şi ce trebuie să spună, ei chiar primeau textele pe care urmau să le recite", notează criticul.

La un an de la moartea scriitorului, cartea va fi republicată de Editura Polirom şi introdusă într-o serie de autor coordonată de Georgeta Dimisianu. "Romanul va fi lansat în iunie, la Tîrgul de Carte Bookfest, un roman care a avut probleme în perioada comunistă. În urma lui Octavian Paler au rămas nişte cărţi care – desigur! – nu-i pot suplini absenţa, însă noi îl preţuim pentru ele, iar asta e cea mai frumoasă posteritate a unui scriitor", adaugă şi criticul literar Daniel Cristea Enache.


ADUCERI-AMINTE. Octavian Paler s-a stins din viaţă exact acum un an, la 7 mai 2007. A scris pînă în preziua morţii şi devenise, după cum se definea, un "lup singuratic" care nu se mai regăsea în reperele şi valorile societăţii de azi. Reacţiile publiciştilor?
"Octavian Paler a fost scriitor, moralist, ziarist, toate scrise într-un singur caracter, a fost un intelectual trecut prin cele mai interesante vremuri. Un astfel de personaj se repetă foarte greu. Ne lipseşte gravitatea sa uneori lipsită de nuanţe într-o perioadă în care aproape numai nuanţele există, nu şi direcţiile. O gravitate care provenea dintr-o intelectualitate înaltă, dintr-un cap de publicist erudit. Aveam în Octavian Paler un prieten învăţat şi sever care întotdeauna spunea lucrurilor pe nume fără menajamente. Acum, la un an de cînd nu mai e, s-a transformat într-un reper", spune analistul politic Emil Hurezeanu. În schimb, gazetarul Cristian Tudor Popescu conturează, în cîteva cuvinte, "realist" situaţia presei, la un an de la absenţa publicistului: "Posteritatea lui Paler a împlinit un an. Pentru presa românească a fost un an pierdut. Pentru Octavian Paler, un an cîştigat, deoarece nu mai e silit să asiste la ce se întîmplă cu presa românească". Iar Marius Tucă îşi reaminteşte de scriitor într-o notă mai lirică: "Croşeta în jurul gîndurilor sale în direct şi la o oră de vîrf perfect conştient de asta. Făcea poezie, îi plăcea să se joace cu toate cuvintele care aşteptau parcă să fie transformate în vers. Era ca un mers pe sîrmă căruia i se supunea perfect de conştient de fiecare dată, un joc pe care-l accepta de la bun început, un joc pe care-l cîştiga întotdeauna. La apogeul carierei sale, înţeleptul cetăţii redevenise ceea ce fusese cîndva, demult, la începuturile sale ca om de litere, un mare poet".


PARASTAS. Sîmbătă, la Cimitirul Sf. Vineri, la ora 11:00, scriitorului i se va face o slujbă de pomenire, prilej cu care fiul acestuia, Alexandru Paler, îi aşteaptă pe admiratorii cărţilor lui Paler: "Vor fi acolo prietenii tatălui meu, oamenii care au ţinut la el, însă mi-ar face plăcere să vină şi cei pentru care a scris, pentru care în fond şi la urma-urmei a trăit... Nu va fi o ceremonie închisă, cine doreşte să vină să-şi amintească de Octavian Paler e binevenit", a spus acesta.

Moralistul numărul unu al naţiei

În urmă cu vreun deceniu mă întrebam, într-un text tipărit într-o revistă şi adunat mai apoi într-o carte, cum ar fi comentat Marin Preda, dacă ar fi trăit, vremurile postdecembriste.
Nu era un exerciţiu de ce ar fi fost dacă..., la care se mai dedulcesc uneori, cînd vor să se copilărească, pînă şi istoricii serioşi.
Era o întrebare născută din credinţa că balamucul de după Revoluţie ar fi fost un pic mai puţin deşănţat dacă Marin Preda n-ar fi murit înainte de decembrie 1989.
Pentru că, aşa cum ne arată scrisul lui Marin Preda, marele scriitor era un duşman funciar, în tradiţia lui Ion Luca Caragiale, al farafastîcurilor dîmboviţene.
La un an de la moartea lui Octavian Paler nu mă întreb cum ar comentat maestrul bolboroseala ciorbei social-politice de azi.
Sînt sigur că ar fi făcut-o de pe poziţiile bunului-simţ ţărănesc care-l definea, în buna tradiţie a lui Marin Preda.
Pentru că, mai ales în ultimii ani dinaintea morţii sale, Octavian Paler s-a remarcat în chip strălucitor drept moralistul numărul unu al naţiei.
Spectacolul politic ar fi şi azi judecat de Octavian Paler din perspectiva omului care a văzut cum cresc arborii şi cum încolţeşte grîul.
Fără vorbe!
Ion Cristoiu

PATRIOTISM "Oricît de multă mizerie ar fi în ţara asta, dacă aş fi făcut prostia de a rămîne în străinătate, sfîrşeam prost, cu un glonţ în cap. Undeva într-o cameră de hotel. Dar adevărul e că şi în Bucureşti mă simt străin. Nu mai sînt nicăieri, dacă mă gîndesc bine, acasă" Octavian Paler

SENSIBILITATE "Nu putem vedea toţi cerul ca un astronom, pămîntul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume şi diletanţi, a căror singură specialitate e melancolia, Şi, evident, eu fac parte dintre ei" Octavian Paler