x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Istorie tăvălită cu buldozerul

Istorie tăvălită cu buldozerul

de Petru Zoltan    |    30 Mar 2009   •   00:00
Istorie tăvălită cu buldozerul

Zidurile Cetăţii Râşnov au început să cadă. Nu de ieri, nu de alaltăieri. De mult timp, însă pe nimeni din conduce­rea Ministerului Culturii nu mai interesează ce se în­tâm­plă cu Râş­no­vul, monument istoric de importanţă naţională.



O firmă de apar­tament a unei familii din Italia a pus stăpânire pe cetate pentru 50 de ani. Măsura luată de ministrul Culturii, Theodor Paleologu, este pe măsură: ţine conferinţe pe tema teo­lo­giei politice.

Ca să sărbătorească in­tra­rea monumentului istoric în mileniul III, "stăpânul" a purces la mo­dificarea cetăţii. A construit fără autorizaţii, a distrus si­tul arheolo­gic în care au fost descoperite locuinţe dacice. Nimicuri. Mai mult, ca să-i ajute pe arheologii care se chinuiau de ani buni să pă­s­treze cât mai bine două capele construite acum aproape 700 de ani, italianul a tras deasupra lor un strat gros de beton. 

Cetatea Ţărănească Râşnov este mărul discordiei dintre autorităţile locale şi un "sereleu" care vrea cu orice preţ să ia cetatea pentru 50 de ani. Mărul discordiei, pe atunci proaspăt mugur, a început să crească la începutul lui 2000, atunci când Consiliul Local Râşnov a concesionat cetatea unei firme deţinute de un anonim italian, Alberto Drera.

Ca să sărbătorească intrarea mo­numentului istoric în Mileniul III, italia­nul a purces la modificarea cetăţii, nemul­ţu­mit probabil că nu seamănă cu cele din "Cizma" sa natală. S-a construit fără autorizaţii, s-a distrus situl arheolo­gic în care au fost descoperite locuinţe dacice. Ca să-i ajute pe arheologii care se chi­nu­iau de ani buni să păstreze cât mai bine două capele construite acum aproa­pe 700 de ani, italianul a tras deasupra lor un strat gros de beton.

Tot beton au avut probabil în creier şi angajaţii Ministerului Culturii care, deşi au constatat o serie de nereguli, au continuat să dea tot felul de avize pentru continuarea lucră­ri­lor în cetate. Mona Muscă, fost ministru al Culturii, a încercat şi ea să forţeze mâna autorităţilor locale pentru a-l ajuta pe italian cu o autorizaţie de construcţie. Nu e de mirare că Drera îşi băga picioa­rele cu tot cu cizmă în istoria Râşnovului, atât timp cât a angajat-o ca şef de proiect pentru consolidarea şi restaurarea cetăţii pe Marina Iliescu, arhitect de meserie şi expert în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, pensionată între timp.

UN PRIMAR GRĂBIT
La sfârşitul lui 2000, Primăria Râşnov şi SC Drumuri Publicitare SA s-au asociat pentru o perioadă de 50 de ani, în ideea de a administra monumentul istoric.

Primarul de atunci al Râşnovului, George Soiu, nu a organizat nici un fel de licitaţie, mergând pe principiul - primul venit, primul servit. Consilierii locali au fost de acord cu primarul, exceptând doi, mai îndărătnici, care s-au opus acestei învârteli.

Proverbul "unde-s doi, puterea creşte" nu a fost valabil în acest caz. Contractul prin care Cetatea Râşnov a ajuns pe mâinile italianului a fost dezavantajos de la bun început pentru comunitatea locală, aşa cum susţine Nicolae Pepene, director al Direcţiei de Cultură din localitate. Primăria şi-a asumat o groază de obligaţii: racordare la utilităţi, moder­nizarea drumului de acces spre cetate, igienizarea pădurii din vecinătatea acesteia şi asigurarea împotriva incendiilor.

Pentru refacerea cetăţii, Primăria trebuia să asigure materialul lemnos pentru acoperişuri, pereţi şi tâmplării interioare, dar şi balastrul necesar refacerii aleilor. Mai mult, Primăria trebuia să dea şi 40 de hectare de pădure în zona limitrofă a cetăţii, pentru organizarea unor activităţi de agrement. Adică, mici, bere şi manele. În schimb, italianul trebuia să investească 1.000.000 de dolari în iluminat, canalizare şi în restaurarea cetăţii. Afaceristul avea dreptul să închirieze spaţiile cu destinaţie comercială din interiorul şi exteriorul cetăţii, în dauna primăriei.

PENTRU "LA FAMILIGLIA"
Cum contractul de asociere a fost semnat pe o perioadă de 50 de ani, Drera s-a gândit că nu are rost să investească în Cetatea Râşnov, fără ca toate drepturile obţinute de la autorităţile locale să nu se transmită şi moştenitorilor săi. Aşa că a avut grijă să menţioneze acest lucru în contract.

Bucuroşi nevoie mare că au găsit un investitor strategic, aleşii locali au fost imediat de acord să primească numai 12% din profitul net obţinut de pe urma exploatării cetăţii. Acest procent se adăuga la cei 50% care urmau să intre în bugetul local din profitul obţinut de ita­lian în urma organizării unor manifestări, concursuri şi alte asemenea. Alţi 50% urmau să intre la buget din încasările făcute de italian pentru taxa de parcare. Este mai mult decât evident că grosul profitului intra în buzunarele ita­lianului dornic de cultură. Pornografică.

Unul dintre consilierii care s-au opus încheierii contractului dintre Primăria Râşnov şi investitorul strategic este Adrian Vestea, actualul primar al Râş­no­vu­lui. "În momentul în care s-a semnat contractul, eu şi cu încă un coleg ne-am opus în Consiliul Local. Ţin minte că atunci a venit italianul, ne-a spus o po­ves­te frumoasă, că vrea să investească etc. În 2004, era o emisiune cu camera as­cun­să, în care se făceau tot felul de farse. Atunci, italianul a acceptat pentru o mie de dolari sau euro să se facă un film porno în cetate", a declarat primarul.

CONSTRUCŢII ILEGALE
În vara lui 2003, Drera a angajat un arhitect pentru restaurarea unei părţi a cetăţii. Arhitectul trebuia să proiecteze şi un restaurant în incinta cetăţii. Culmea este că italianul a angajat un arhitect, care era şi expert în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, Mariana Ionescu pe numele ei.

La 25 aprilie 2004, aceasta, în calitate de şef proiect şi expert, i-a scris secretarului de stat Virgil Niţulescu, rugându-l să facă ceea ce unii ar numi puţin trafic de influenţă: "Vă rugăm ca o dată cu eliberarea avizului MCC să interveniţi ca Primăria Râşnov să nu obstrucţioneze lucrările de restaurare (...), prin neeliberarea acordului cerut de către Consiliul Judeţean Braşov la certificatul de Urbanism."

Două luni mai târziu, Ministerul Culturii a trimis-o exact pe Iliescu în inspecţie la cetate. Pusă în faţa dezastrului, angajata ministerului a fost nevoită să-şi tragă la răspundere celălalt angajator, adică pe italian. Potrivit notei de constatare, Drumuri Publicitare SA a executat mai multe lucrări fără aviz şi fără supraveghere tehnică de specialitate, s-a jucat puţin cu excavatorul prin incin­tă, făcând praf o capelă şi împingând spre distrugere Turnul de nord al cetăţii.

"Aceste iniţiative necontrolate conduc la pierderea martorilor care ar face posibilă restaurarea unor spaţii din incintă, precum şi restaurarea Turnului de nord, cu atât mai mult cu cât în urma unei furtuni din 14 iunie s-a prăbuşit o zonă din zidăria turnului", a menţionat în raport Iliescu. Cetatea Râşnov este în subordinea Muzeului Judeţean şi a Direcţiei de Cultură din cadrul Ministerului Culturii, fapt ce nu l-a împiedicat pe italian să construiască acolo o terasă-bar, câteva ziduri deloc estetice şi să amplaseze două rezervoare de apă în incinta interioară. Acestora li se mai adaugă şi alte clădiri, toate construite fără nici un aviz. Pe lângă toate aceste distrugeri ale patrimoniului naţional, Drera a mai ridicat şi alte clădiri noi, tot fără avize.

CÂRCIUMA DACILOR
Faptele de vitejie ale italianului au dus în cele din urmă la o grămadă de reclamaţii. Ca urmare, Poliţia braşoveană a demarat câteva anchete care l-au făcut pe italian să fie urmărit. Penal. "După ce a început ancheta penală pentru distrugere de patrimoniu, a mai primit încă patru avize pentru spaţii de cazare şi restaurante sau terasă-bar. Vorbim despre Ministerul Culturii, care şi-a dat concursul pentru ca acest individ să transforme un loc istoric în cârciumă", a spus şeful Direcţiei de Cultură, Nicolae Pepene.

Probabil dragostea pentru cetate şi distrugerea ei l-au făcut pe Domnul să-l cheme el pe italian în 2007, iar anchetele s-au oprit. Afacerea cu Râşnovul a căzut pe umerii fiicei sale, hotărâtă să ţină cu dinţii de betoanele turnate de taică-su prin cetate. Între timp, firma Drumuri Publicitare a fost preluată de societatea First Rosenau Tour SRL, al cărei administrator este Carl Aldred, ginerele italia­nului, care a spus că el a primit toate avizele de la Ministerul Culturii şi  că Primăria a autorizat lucrările la început.

"Apoi, din anul 2004, de când s-a schimbat primarul, Primăria Râşnov ne-a dat în judecată. Din octombrie 2004, Primăria a refuzat constant să ne dea autorizaţia de construire. În 2004, Ministerul Culturii a spus că o parte din lucrări s-au făcut fără autorizaţiile necesare. Chestia asta a ajuns la un procuror care a făcut o investigaţie.

El a ajuns la concluzia că o parte din lucrări s-a făcut fără autorizaţie, dar că nu s-a adus un prejudiciu", a declarat ginerele italianului. Întrebarea care se pune este cât de specialist în arheologie a fost procurorul, pentru a aprecia corect dezastrul de la Râşnov? Vădit interesat de Râşnov, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, nu a fost de găsit. L-a pus în schimb pe şeful de cabinet să anunţe că nu este dispus să facă declaraţii.

CU EXCAVATORUL PRIN RÂŞNOV
Acum 40 de ani, arheologii au început să fie tot mai interesaţi de Cetatea Ţără­nească Râşnov. Adrian Rusu a condus aici cinci campanii arheologice, ocazii cu care a scos la iveală importante măr­tu­rii istorice. Multe dintre ele însă nu au mai apucat să fie aduse la lumină, pentru că firma Drumuri Publicitare a de­cis să se joace cu excavatoarele în ce­ta­­­te.

Cele 13 morminte ale saşilor din se­co­lul al XVII-lea căzuţi prin lupte apă­rând cetatea, urmele care atestau exis­ten­ţa dacilor pe pământ râşnovean şi o ca­pelă gotică au fost nivelate cu buldo­ze­rul, iar o alta a fost îngropată în be­toa­­ne. Revoltat, arheologul Adrian Rusu sus­ţine: "Era un cimitir de asediu.

În sec­olul al XVII-lea Gabriel Bathory a ase­­diat cetatea. Saşii care au murit atu­nci au fost îngropaţi lângă capelă. Au fost descoperite 13 morminte, dar astea nu erau toate. Dar la capelă totul a fost excavat cu buldozerul. Tot pă­mân­tul ăla care l-a scos cu straturi dacice, me­die­va­le, morminte... tot ce putea să fie acolo a dispărut în neant. Orice mo­nument este înnobilat prin ceea ce conţine. Dacă vine unul şi lasă numai zidurile, monumentul îşi pierde va­loa­rea istorică. Ca să nu mai zic că aceste bu­nuri ţin de naţia asta prăpădită. Aco­lo sunt bunuri naţionale care pur şi simp­lu au fost distruse".

Dar din biroul de ministru aceste lucruri nu s-au vă­zut. "La cetate există un val de pământ şi nişte şanţuri dacice. De fapt, acolo ar fi trebuit să fie Cumidava dacică", a adău­gat arheologul. Pe de altă parte, Carl Aldred s-a apărat cu tupeu: "Arheol­o­gii au luat toate piesele pe care le-au găsit. Nu ştiu cine a decis să intre excavatorul acolo, pentru că nu am toate informaţiile".

×