Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce unii cred că în Maramureş nu mai e nimic de descoperit, alţii găsesc comori. Irlandezii au găsit Săpânţa şi îi sporesc valoarea.
În urmă cu aproape jumătate de an am asistat la un concert inedit al violonistului Alexandru Tomescu, dat într-o pădure în apropiere de Bistriţa. În mijlocul copacilor şi al unui univers proaspăt şi verde, vioara aceea veche de o sută şi ceva de ani te chema la o solitudine şi intimitate asemănătoare cu cea a lecturii. La aproape şase luni distanţă, mă regăsesc în faţa unui alt eveniment aparte, într-un spaţiu inedit, cu oameni la fel de speciali. Un spectacol gândit şi construit de un irlandez, pentru români şi irlandezi, care te învăţa să te regăseşti într-un întreg care-ţi aparţine de sute de ani.
La ceas de seară, în ajun de Sfânta Marie, pe o scenă amenajată chiar în interiorul cimitirului din Săpânţa, la lumina reflectoarelor, dar şi a torţelor care au împânzit locul, zeci de muzicieni români şi irlandezi au ţinut un concert inedit. Compozitorul irlandez Shaun Davey, după o călătorie cu trenul pe plaiuri maramureşene, unde a descoperit "cel mai frumos peisaj rural pe care l-a văzut vreodată", s-a hotărât să transpună epitafurile de pe crucile mormintelor din Săpânţa pe muzică irlandeză şi să-i întâlnească pe urmaşii celor care odihnesc pe vecie aici. Aşa s-a născut "Drumul lung spre Cimitirul Vesel", un festival intercultural aflat la prima ediţie. Laitmotivul festivalului a fost chiar această suită muzicală pe care a creat-o Davey, după o idee care i-a venit cu doi ani în urmă. Davey (unul dintre cei mai importanţi compozitori contemporani ai Irlandei, creatorul muzicii pentru Ceremonia de Deschidere a Jocurilor Olimpice 2003, colaborator al Royal Shakespeare Company, nominalizat la Premiile Tony şi BAFTA) a reuşit sâmbătă seara să demonstreze, dacă mai era nevoie de demonstrat, că muzica într-adevăr nu are graniţe de nici un fel. Şi a făcut-o excelent. Corul bărbătesc al Facultăţii de Teologie, muzicieni ai Filarmonicii de Stat din Sibiu, soliştii Rita Connolly (vocal) şi Liam O'Flynn (cimpoi), alţi muzicieni irlandezi îndrumaţi de dirijorul David Brophy au arătat cum se pot îmbina două culturi, două tradiţii dacă ştii de care capăt al aţei trebuie să tragi atunci când deschizi sacul cu muzică. Concertul a urmat unei scurte slujbe în biserica din interiorul cimitirului şi a fost urmărit de zeci de săteni şi alţi zeci de invitaţi români şi irlandezi, printre care s-a aflat şi ambasadorul Irlandei la Bucureşti.
David Brophy, dirijorul concertului de excepţie din cimitirul Săpânţa, un tip plin de umor, nu ştie dacă se poate vorbi în acest caz despre muzică clasică. "E o îmbinare de tradiţii. Dacă mă întrebaţi pe mine ce e muzica clasică, nu ştiu să vă spun. Credeţi că Mozart, atunci când a creat «Flautul fermecat», a ştiut că e vorba despre muzică clasică? E nevoie doar să fii om ca să faci muzică. Iar eu, când aud muzica voastră, oamenii aceştia minunaţi pe care i-a găsit domnul Leşe şi muzica noastră, mă simt om. Mă simt viu. Trăiesc."
"Dacă învăţăm să ne asumăm consistenţa timpului, să căutăm esenţa şi autenticul în ceea ce facem, dacă învăţăm să ne ascultăm vocea interioară şi ne găsim rădăcinile, vom porni pe drumul lung ca nişte călători în vagon de lux", spunea Peter Hurley, organizatorul şi producătorul acestui festival aflat la prima ediţie la Săpânţa, cel care ne-a invitat la acest drum.
În urmă cu 16 ani, Peter Hurley venea în România pentru o scurtă perioadă (credea el), pentru a dezvolta o afacere. Între timp s-a îndrăgostit de România, a descoperit-o şi a rămas aici. Şi pentru că a realizat că Maramureşul este un tărâm încă nedescoperit la adevărata lui valoare, s-a hotărât să organizeze acest festival "Drumul lung spre Cimitirul Vesel". După ce a bătut la mai multe porţi care i-au rămas închise, inclusiv la Ministerul Turismului, de unde a solicitat sprijin financiar, dar i s-a replicat că proiectul a fost depus tardiv, a hotărât să le dea din buzunarul lui românilor cultură şi tradiţie maramureşeană pe pâine. A investit în acest festival aproape 100.000 de euro şi l-a convins şi pe Grigore Leşe să i se alăture în acest demers. După mai multe întâlniri şi telefoane, au pus la punct tot ceea ce se întâmplă acum timp de patru zile pe pajiştea de la intrarea în Săpânţa: concerte cu artişti români (notorii şi mai puţin cunoscuţi) şi irlandezi, ateliere de creaţie, olărit, ţesut, cioplit în lemn. Un spaţiu liber pentru manifestări interculturale libere. Unul dintre cele mai aşteptate momente este concertul aromânilor fârşeroţi din Cogealac, "ultima generaţie", după cum spunea Grigore Leşe. Regizorul Cătălin Leescu va realiza un film documentar despre ceea ce înseamnă "drumul lung spre Cimitirul Vesel", cu poveşti din trenul care i-a dus pe irlandezi la Săpânţa, cu povestea festivalului şi ceea ce înseamnă să descoperi sau să redescoperi tradiţii şi cultură acolo unde unii credeau că nu mai este nimic de descoperit. Despre ceea ce s-a întâmplat în ultima zi a festivalului citiţi în ziarul de mâine.
